Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.503 din 18 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2 si art. 65 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 8 din 5 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 şi art. 65 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Şerban Ştefan în Dosarul nr. 1.241/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.241/231/2008, Tribunalul Vrancea - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 şi art. 65 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Şerban Ştefan.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece reglementeazã în competenţa procurorului aprecierea şi administrarea probelor, atribuindu-i astfel acestuia, deopotrivã, funcţiile de urmãrire penalã şi instrumentare, conferindu-i atât calitatea de reprezentant al Ministerului Public, cât şi pe cea de judecãtor de instrucţie. Or, procurorul nu are calitatea de "magistrat" în sensul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Ca urmare, probele administrate de procuror sunt nelegale şi nu pot fi folosite în procesul penal.
Tribunalul Vrancea - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 63 alin. 2 şi art. 65 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 63 alin. 2: "Probele nu au valoare mai dinainte stabilitã. Aprecierea fiecãrei probe se face de organul de urmãrire penalã sau de instanţa de judecatã în urma examinãrii tuturor probelor administrate, în scopul aflãrii adevãrului.";
- Art. 65 alin. 1: "Sarcina administrãrii probelor în procesul penal revine organului de urmãrire penalã şi instanţei de judecatã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, celor ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi celor ale art. 131 alin. (1) şi (3) privind rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Prerogativele încredinţate procurorului de cãtre legiuitor privind administrarea şi aprecierea probelor în cursul urmãririi penale, reprezintã o expresie a rolului Ministerului Public, stabilit de prevederile art. 131 din Constituţie, republicatã, iar nu o încãlcare a acestor dispoziţii constituţionale, aşa cum neîntemeiat susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Potrivit Constituţiei, Ministerul Public este o parte componentã a autoritãţii judecãtoreşti, şi nu a puterii executive sau a administraţiei publice. În calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societãţii şi de apãrãtor al ordinii de drept, al drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, Ministerului Public, prin procurori, îi revine sarcina ca în faza de urmãrire penalã sã caute, sã administreze şi sã aprecieze probele care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, la identificarea persoanei care a sãvârşit-o şi la cunoaşterea tuturor împrejurãrilor pentru justa soluţionare a cauzei. Câtã vreme instanţa de judecatã, iar nu procurorul, este cea care urmeazã sã pronunţe o hotãrâre în cauza dedusã judecãţii, atât cu prilejul soluţionãrii fondului litigiului, cât şi în cadrul recursului, nu poate fi primitã nici susţinerea potrivit cãreia textele de lege criticate încalcã principiul separaţiei puterilor în stat.
Tot astfel, nu se poate reţine nici critica dispoziţiilor art. 63 alin. 2 şi art. 65 alin. 1 din Codul de procedurã penalã în raport cu prevederile constituţionale care consacrã dreptul pãrţii la un proces echitabil, întrucât dreptul învinuitului sau al inculpatului de a propune probe şi de a cere administrarea lor se pãstreazã în tot cursul urmãririi penale, precum şi în cursul judecãţii, când acesta poate sã solicite respingerea probelor cerute de procuror şi de pãrţi, ca o consecinţã a dreptului sãu de a-şi susţine nevinovãţia. Mai mult, în faza de judecatã probele sunt percepute nemijlocit cu participarea activã a pãrţilor şi a procurorului, sunt completate şi discutate în contradictoriu. Cu ocazia deliberãrii, instanţa judecãtoreascã este cea care face aprecierea definitivã a probelor, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. 2 teza întâi din Codul de procedurã penalã, nu au valoare mai dinainte stabilitã.
Aceste considerente au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, pronunţatã de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 343 din 21 septembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 25 octombrie 2004, fiind valabile şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente noi.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 şi art. 65 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Şerban Ştefan în Dosarul nr. 1.241/231/2008 al Tribunalului Vrancea - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
