Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.501 din 15 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 52 din 23 ianuarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã I.P.P.S. - S.A. din Reşiţa în Dosarul nr. 1.325.1/115/2009 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal - Judecãtor-sindic şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.676D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.325.1/115/2009, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal - Judecãtor-sindic a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã I.P.P.S. - S.A. din Reşiţa într-o cauzã având ca obiect o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã termenul de 10 zile pentru contestarea sau recunoaşterea stãrii de insolvenţã este un termen de decãdere, debitorului îngrãdindu-i-se dreptul de a solicita reorganizarea judiciarã în condiţiile respingerii contestaţiei cu privire la starea de insolvenţã. Textul de lege instituie o sancţiune pentru exprimarea unei opinii, ceea ce contravine prevederilor art. 29 din Constituţie referitoare la libertatea de gândire şi a opiniilor, precum şi celor ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal - Judecãtor-sindic îşi exprimã opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile criticate nu conţin mãsuri discriminatorii care sã contravinã exercitãrii libertãţii gândirii şi a opiniilor.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, text de lege care are urmãtorul conţinut: "În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie sã conteste, fie sã recunoascã existenţa stãrii de insolvenţã. Dacã debitorul contestã starea de insolvenţã, iar contestaţia sa este ulterior respinsã, el nu va mai avea dreptul sã solicite reorganizarea judiciarã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 29 alin. (1) - Libertatea conştiinţei şi în art. 53 alin. (2) - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra dispoziţiilor legale criticate, supuse unor critici similare şi raportate la unele din prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, instanţa constituţionalã s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, respingând criticile formulate.
Astfel, prin Decizia nr. 1.247 din 18 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 19 decembrie 2008, şi prin Decizia nr. 59 din 14 ianuarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 23 martie 2010, Curtea a constatat cã prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 au în vedere, de fapt, doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciarã dupã ce anterior a contestat existenţa stãrii de insolvenţã, iar contestaţia i-a fost respinsã. Curtea a reţinut cã garantarea libertãţii economice trebuie sã aibã loc, în mod egal, pentru toţi cei care desfãşoarã o activitate economicã, astfel încât garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de platã apare ca justificatã cu prilejul desfãşurãrii procedurii insolvenţei ce urmãreşte tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor.
Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însã la dispariţia totalã a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însã nu trebuie sã tindã spre o simplã tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacã va fi respinsã contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de cãtre creditori. Astfel, legea pune la dispoziţie mai multe cãi prin care debitorul îşi poate valorifica drepturile sale, rãmânând la latitudinea legiuitorului de a prevedea diverse proceduri şi consecinţele exercitãrii acestora. De altfel, dacã nu ar fi contestat cererea creditorului, automat se deschidea procedura generalã împotriva debitorului, cu parcurgerea deci şi a fazei reorganizãrii judiciare. O atare dispoziţie legalã este o expresie a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie.
În fine, prin Decizia nr. 142 din 25 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 15 martie 2010, Curtea a reţinut, raportat la critica de neconstituţionalitate ce vizeazã termenul de 10 zile în care debitorul trebuie sã conteste cererea creditorului de a cere deschiderea procedurii, cã acesta este un termen de decãdere scurt, stabilit de legiuitor în considerarea faptului cã procedura insolvenţei trebuie sã se desfãşoare cu celeritate. Mai mult, este o prevedere legalã care atrage atenţia pãrţilor asupra gradului de diligenţã ridicat pe care trebuie sã îl manifeste atunci când se pune problema începerii procedurii.
Considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
În ceea ce priveşte critica întemeiatã pe dispoziţiile art. 29 din Constituţie, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, sfera lor de aplicare limitându-se la libertatea gândirii şi a opiniilor, ca expresie a conştiinţei persoanei, nicidecum în materia drepturilor economice guvernate de alte principii constituţionale, precum cele consacrate de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie: libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale sau crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii:
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã I.P.P.S. - S.A. din Reşiţa în Dosarul nr. 1.325.1/115/2009 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal - Judecãtor-sindic.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 noiembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef
Mihaela Senia Costinescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
