Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.499 din 18 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147, art. 254 si art. 258 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 6 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147, art. 254 şi art. 258 din Codul penal, excepţie ridicatã de Valentin Crãciun în Dosarul nr. 10.081/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 10.081/118/2009, Tribunalul Constanţa - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147, art. 254 şi art. 258 din Codul penal, excepţie ridicatã de Valentin Crãciun.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate instituie o discriminare a funcţionarului public raportat în mod exclusiv la locul de muncã, câtã vreme salariatul din domeniul privat care sãvârşeşte o faptã similarã este sancţionat cu pedepse cu limite diferite, "fãrã ca aceastã diferenţiere [...] sã se raporteze la nivelul atribuţiilor pe care le exercitã sau la alte aspecte care sã poatã fi definite drept circumstanţe atenuante sau agravante". Se apreciazã cã aceastã discriminare este prohibitã atât de dispoziţiile constituţionale, cât şi de cele din actele internaţionale invocate.
Tribunalul Constanţa - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã este întemeiatã. Aratã cã "existã o discriminare a funcţionarului public raportat exclusiv la locul de muncã, atâta timp cât salariatul din domeniul privat care sãvârşeşte o faptã similarã este sancţionat cu o pedeapsã cu limite diferite, fãrã ca aceastã diferenţiere, apreciatã în fapt ca fiind o discriminare, sã se raporteze la nivelul atribuţiilor pe care le exercitã sau la alte aspecte care sã poate fi definite drept circumstanţe atenuante sau agravante". Din aceastã perspectivã, apreciazã cã "nu existã raţionament pentru care se realizeazã aceastã diferenţiere între public şi privat chiar şi la nivelul definirii subiecţilor activi ai infracţiunii, în condiţiile în care la nivelul infracţiunilor îndreptate contra patrimoniului aceastã diferenţiere nu existã".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 147, art. 254 şi art. 258 din Codul penal, având urmãtorul cuprins:
- Art. 147 - Funcţionar public şi funcţionar: "Prin "funcţionar public" se înţelege orice persoanã care exercitã permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestitã, o însãrcinare de orice naturã, retribuitã sau nu, în serviciul unei unitãţi dintre cele la care se referã art. 145.
Prin "funcţionar" se înţelege persoana menţionatã în alin. 1, precum şi orice salariat care exercitã o însãrcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevãzute în acel alineat.";
- Art. 254 - Luarea de mitã: "Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptã promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Fapta prevãzutã în alin. 1, dacã a fost sãvârşitã de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fãcut obiectul luãrii de mitã se confiscã, iar dacã acestea nu se gãsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.";
- Art. 258 - Fapte sãvârşite de alţi funcţionari: "Dispoziţiile art. 246-250 privitoare la funcţionari publici se aplicã şi celorlalţi funcţionari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime.
În cazul prevãzut la alin. 1, pentru faptele prevãzute la art. 246, 247 şi 250 alin. 1-4, acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, cu excepţia acelora care au fost sãvârşite de o persoanã dintre cele prevãzute la art. 147 alin. 1."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii, în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, în art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, precum şi în art. 11 şi art. 20 cu raportare la art. 6 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, respectiv art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţie, privind dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, interzicerea discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, se constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã.
Astfel, Curtea Constituţionalã a statuat cu numeroase prilejuri în jurisprudenţa sa (de exemplu, prin <>Decizia nr. 276 din 24 octombrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 19 noiembrie 2002, şi <>Decizia nr. 828 din 2 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007) cã noţiunile de "funcţionar public" şi "funcţionar" sunt de nivelul legii, astfel încât intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului atât definirea acestor noţiuni, cât şi stabilirea rãspunderii penale pentru infracţiunile sãvârşite de persoanele având aceastã calitate. Este ceea ce Codul penal, ca lege organicã, face prin dispoziţiile art. 147, care definesc noţiunile de funcţionar public şi funcţionar şi stabilesc infracţiunile sãvârşite de aceştia, de exemplu, infracţiunea de luare de mitã, prevãzutã de art. 254 din Codul penal. În cauzã, dispoziţiile art. 254 din Codul penal sunt coroborate cu cele ale art. 258 din acelaşi act normativ, referitoare la faptele sãvârşite de alţi funcţionari. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate de a stabili infracţiunile, ceea ce presupune nu numai incriminarea modalitãţii de comitere a acestora, ci şi, în anumite situaţii, circumstanţierea subiectului activ. Altfel spus, noţiunile de "funcţionar public" şi de "alţi funcţionari" nu sunt de rang constituţional, definirea şi reglementarea statutului acestor categorii de salariaţi fiind de domeniul legii.
În concordanţã cu jurisprudenţa constantã în materie a Curţii, nu poate fi primitã susţinerea autorului excepţiei referitoare la încãlcarea, prin dispoziţiile din Codul penal criticate, a principiului egalitãţii în drepturi, câtã vreme aceste prevederi nu instituie privilegii sau discriminãri, fiind aplicabile în mod egal oricãrei persoane care are calitatea de funcţionar public sau funcţionar, iar stabilirea sferei acestor noţiuni, precum şi a infracţiunilor care presupun aceastã calitate a subiectului activ nu este de competenţa jurisdicţiei constituţionale, astfel cum s-a arãtat. Pentru aceleaşi motive, nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare a dreptului la un proces echitabil, argumentatã de autorul excepţiei din aceeaşi perspectivã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147, art. 254 şi art. 258 din Codul penal, excepţie ridicatã de Valentin Crãciun în Dosarul nr. 10.081/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
