Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.499 din 15 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 68 din 27 ianuarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã U.P.C. România - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.754/314/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.669D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 10.754/314/2009, Tribunalul Suceava - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã U.P.C. România - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe civile.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţã, autorul acesteia susţine cã prin dispoziţiile legale în baza cãrora societatea a fost sancţionatã este calificatã drept contravenţie doar fapta comerciantului, iar nu şi cea a consumatorului, de a nu respecta clauzele contractuale. Or, aceastã discriminare nu se poate justifica prin faptul cã persoana care are calitatea de consumator este partea cea mai slabã a contractului şi, prin urmare, trebuie sã i se instituie un regim de protecţie sporit. Atribuirea în sarcina unei autoritãţi naţionale constituite pentru protecţia drepturilor consumatorilor a posibilitãţii de a analiza şi de a aprecia modalitatea de executare a obligaţiilor contractuale de cãtre comerciant şi de a aplica o sancţiune contravenţionalã acestuia este de naturã a contraveni dreptului la un proces echitabil, care sã respecte garanţiile de independenţã şi imparţialitate.
Tribunalul Suceava - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului a transmis punctul sãu de vedere cu Adresa nr. 12.401 din 31 ianuarie 2011, înregistratã la Curtea Constituţionalã cu nr. 3 din 5 ianuarie 2011, şi apreciazã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale, întrucât drepturile cetãţenilor care au calitatea de consumatori şi obligaţiile corelative ale agenţilor economici au caracter de protecţie împotriva unor practici abuzive, iar nu discriminatoriu.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, care au urmãtorul conţinut: "(1) Constituie contravenţii, dacã nu au fost sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sã fie considerate infracţiuni, şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã: [...]
c) încãlcarea dispoziţiilor art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a şi a 5-a liniuţã, lit. c) a 3-a şi a 4-a liniuţã, art. 9, art. 10 lit. a)-f), h) şi i), art. 11 şi art. 14, cu amendã contravenţionalã de la 2.000 lei la 20.000 lei;".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, în ceea ce priveşte constituţionalitatea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992, în ansamblu, Curtea, prin Decizia nr. 277 din 1 iulie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 5 septembrie 2003, a stabilit, în esenţã, cã "Drepturile cetãţenilor care au calitatea de consumatori şi obligaţiile corelative ale agenţilor economici, prevãzute de Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, au caracter de protecţie împotriva unor practici abuzive, şi nicidecum discriminatoriu, acestea fiind adecvate poziţiei specifice a consumatorilor în raporturile cu producãtorii şi comercianţii care beneficiazã de plata preţului pentru produsul vândut".
Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut cã "funcţionarea normalã a economiei de piaţã este perfect compatibilã cu mãsurile de protecţie a consumatorilor, iar libertatea comerţului şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã nu numai cã nu sunt incompatibile cu fixarea unor reguli privind calitatea produselor sau a serviciilor prestate, dar acestea sunt impuse de alte obligaţii ce revin statului, şi anume cea prevãzutã la art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie cu privire la crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii".
Aşa fiind, reglementarea cadrului legal, inclusiv în ceea ce priveşte regimul sancţionator în cazul nerespectãrii obligaţiilor prevãzute de lege în acest domeniu, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Prin textul de lege criticat este calificatã drept contravenţie şi sancţionatã încãlcarea de cãtre prestatorii de servicii a obligaţiei de a respecta condiţiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevãzute în contracte. Or, dispoziţia legalã nu aduce atingere sub niciun aspect principiului egalitãţii în faţa legii şi a autoritãţilor publice şi nu instituie un tratament juridic discriminatoriu între consumatori şi prestatorii de servicii, întrucât, prin ipotezã, aceştia nu se aflã într-o situaţie juridicã identicã. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat principiul conform cãruia egalitatea în drepturi a cetãţenilor nu înseamnã uniformitate, iar violarea acestui principiu existã numai atunci când se aplicã un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã o motivare obiectivã şi rezonabilã sau dacã existã o disproporţie între scopul urmãrit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.
În plus, prin Decizia nr. 74 din 13 iulie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 22 iulie 1994, Curtea Constituţionalã a statuat cã "drepturile fundamentale prevãzute de Constituţie se aplicã cetãţenilor, iar în ceea ce priveşte persoanele juridice numai în mãsura în care, printr-o anumitã reglementare privind aceste persoane, sunt afectate indirect drepturile fundamentale ale cetãţenilor".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã U.P.C. România - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.754/314/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 noiembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
