Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.497 din 18 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 42 alin. 1 din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 82 din 1 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 42 alin. 1 din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, excepţie ridicatã de Ionel Florin în Dosarul nr. 13.752/300/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 13.752/300/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 42 alin. 1 din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, excepţie ridicatã de Ionel Florin într-o cauzã având ca obiect divorţul.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin reglementarea criticatã se aduce atingere principiului egalitãţii în drepturi între bãrbat şi femeie, precum şi principiului exercitãrii drepturilor şi al îndeplinirii îndatoririlor pãrinteşti în interesul copiilor. De asemenea, aratã cã statul, prin art. 49 din Legea fundamentalã, se obligã sã asigure un regim special de protecţie a copiilor, or, cum se poate bucura un copil de aceastã protecţie când printr-o sentinţã judecãtoreascã poate fi separat de unul dintre pãrinţi. Aşa fiind, autorul excepţiei considerã cã prin aplicarea art. 42 alin. 1 din Codul familiei opereazã de facto restrângerea drepturilor pãrinteşti, instituindu-se o limitare a acestora, astfel încât acest text de lege contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, care prevãd expresis verbis situaţiile în care opereazã aceste restrângeri.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã şi-a exprimat opinia în sensul cã textul de lege criticat nu aduce atingere normelor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, aratã cã art. 42 alin. 1 din Codul familiei se referã la mãsura încredinţãrii minorului unuia dintre pãrinţi în cazul divorţului acestora, fiind o mãsurã ce trebuie apreciatã de instanţã în raport de interesul superior al copilului, interes ce trebuie sã prevaleze în orice mãsurã care priveşte copilul minor, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 42 alin. 1 din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, republicatã în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut: "Instanţa judecãtoreascã va hotãrî, o datã cu pronunţarea divorţului, cãruia dintre pãrinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. În acest scop, instanţa va asculta pãrinţii şi autoritatea tutelarã şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta, dacã au împlinit vârsta de zece ani, va hotãrî, pentru fiecare dintre copii, dacã va fi încredinţat tatãlui sau mamei."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi cu motivãri similare.
Astfel, prin <>Decizia nr. 1.308 din 13 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 11 noiembrie 2009, Curtea a reţinut cã "art. 42 alin. 1 din Codul familiei nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 49 alin. (1) referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor, ascultarea autoritãţii tutelare şi a minorului care a împlinit 10 ani, având în vedere pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti care sã ţinã seama de interesul acestuia. [...]
Cu privire la încredinţarea copilului minor, chiar dacã nu existã o cerere expresã a soţilor în acest sens, instanţa judecãtoreascã este obligatã sã se pronunţe, prin hotãrârea de divorţ, şi asupra încredinţãrii copiilor minori, pentru a se evita introducerea ulterioarã a unei noi acţiuni, ceea ce nu ar fi în interesul copiilor minori, care nu pot fi lãsaţi fãrã îngrijire şi întreţinere. Totodatã, încredinţarea copilului unuia dintre pãrinţi, chiar dacã acesta are mijloace suficiente de trai, nu scuteşte pe celãlalt pãrinte de a contribui la cheltuielile de creştere, educare, învãţãturã şi pregãtire profesionalã ale copilului. Aceastã soluţie se impune deoarece ambii pãrinţi au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţã de copiii lor. Astfel, potrivit art. 97 alin. 1 din Codul familiei, «Ambii pãrinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţã de copiii lor minori, fãrã a deosebi dupã cum aceştia sunt din cãsãtorie, din afara cãsãtoriei, ori adoptaţi»".
De asemenea, prin <>Decizia nr. 594 din 14 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, Curtea a constatat cã, potrivit art. 101 din Codul familiei, "Pãrinţii sunt datori sã îngrijeascã de copil. Ei sunt obligaţi sã creascã copilul, îngrijind de sãnãtatea şi dezvoltarea lui fizicã, de educarea, învãţãtura şi pregãtirea profesionalã a acestuia, potrivit cu însuşirile lui [... ]", iar potrivit art. 107 din acelaşi act normativ, "Copilul minor este întreţinut de pãrinţii sãi. Dacã minorul are un venit propriu, care nu este îndestulãtor, pãrinţii au îndatorirea sã asigure condiţiile necesare pentru creşterea, educarea, învãţãtura şi pregãtirea sa profesionalã. În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere datoratã de pãrinţi minorului, felul şi modalitãţile executãrii, precum şi contribuţia fiecãruia dintre pãrinţi se vor stabili de instanţa judecãtoreascã cu ascultarea autoritãţii tutelare."
Având în vedere aceste considerente, Curtea constatã cã nu se poate reţine încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Aşa fiind, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţatã în deciziile anterior menţionate, precum şi considerentele ce au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 42 alin. 1 din Legea nr. 4/1953 - Codul familiei, excepţie ridicatã de Ionel Florin în Dosarul nr. 13.752/300/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
