Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.496 din 18 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) si alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum si a celor ale art. 24 alin. (1) si (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 72 din 27 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "articolului unic pct. 1 şi pct. 2 din <>Legea nr. 276/2009 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a <>art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989", excepţie ridicatã de Riţa Gãrgãriţa în Dosarul nr. 10.243/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde Gheorghe Tara, în calitate de mandatar, pentru partea Veronica Magdalena Tara, lipsã fiind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pãrţii prezente, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât aspectele invocate de autorul excepţiei nu reprezintã o veritabilã criticã de neconstituţionalitate.
Dupã închiderea dezbaterilor, se prezintã autorul excepţiei Riţa Gãrgãriţa, care depune note scrise la dosar.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 10.243/299/2009, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a "articolului unic pct. 1 şi pct. 2 din <>Legea nr. 276/2009 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a <>art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989", excepţie ridicatã de Riţa Gãrgãriţa într-o cauzã civilã având ca obiect o acţiune în constatare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, prin modificarea adusã <>Legii nr. 146/1997 prin noul act normativ, respectiv prin <>Legea nr. 276/2009, s-a ajuns la o limitare evidentã a accesului la justiţie, acesta devenind doar un drept teoretic. Datoritã taxelor stabilite de stat într-un cuantum exagerat în sarcina justiţiabilului, practic persoana interesatã nu se mai poate adresa instanţei de judecatã. În acest sens, apreciazã cã noua lege nu are niciun suport în realitatea economicã concretã, iar modificãrile aduse legislaţiei privind taxele judiciare de timbru sunt neconstituţionale, prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), art. 53, art. 56 şi ale art. 124 alin. (2).
Cu privire la prevederile <>art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, autorul excepţiei îşi manifestã nemulţumirea faţã de maniera în care s-a desfãşurat litigiul, apreciind cã "nu se poate accepta sã fie în continuare victime ale imperfecţiunii legilor".
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã stabilirea obligaţiei de platã şi a cuantumului taxelor judiciare de timbru nu reprezintã o îngrãdire a accesului liber la justiţie, iar prin <>Legea nr. 276/2009 cuantumul taxelor judiciare de timbru a fost actualizat şi s-au clarificat controversele juridice existente cu privire la caracterul evaluabil sau neevaluabil al unor acţiuni, cum sunt cele în constatare, precum şi referitor la obligaţia de timbrare a acestor cereri. Cu privire la <>art. 24 din Legea nr. 10/2001, apreciazã cã acest text de lege stabileşte o prezumţie legalã relativã, care poate fi rãsturnatã prin proba contrarã fãcutã de alte persoane care invocã un drept asupra imobilului naţionalizat, respectându-se dreptul la un proces echitabil, precum şi dreptul de proprietate al acestor persoane.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, referitor la prevederile privind taxele judiciare de timbru, este invocatã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume <>Decizia nr. 814/2007 sau <>Decizia nr. 210/2002. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a <>art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, aratã cã acest text de lege instituie o prezumţie legalã relativã cu privire la întinderea dreptului de proprietate asupra imobilului şi cu privire la identitatea proprietarului, prin raportare la elemente obiective. Aceastã prezumţie poate fi însã rãsturnatã prin proba contrarã de partea adversã, ceea ce este de naturã a respecta dreptul la un proces echitabil.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, referitor la reglementarea de lege criticatã privind taxele judiciare de timbru, invocã jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, respectiv <>deciziile nr. 1.587/2009 şi nr. 50/2010, iar în ceea ce priveşte prevederile <>art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, apreciazã cã acestea nu contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 16, art. 21, art. 24 şi art. 44, apreciind cã celelalte dispoziţii invocate din Legea fundamentalã nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost invocat de autorul excepţiei şi stabilit prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile articolului unic pct. 1 şi pct. 2 din <>Legea nr. 276/2009 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi cele ale <>art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În realitate, din examinarea succesiunii actelor normative, Curtea constatã cã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate asupra cãruia urmeazã a se pronunţa îl constituie prevederile <>art. 2 alin. (1) şi alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, lege modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008, ordonanţã aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 276/2009, precum şi prevederile <>art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.
Prevederile de lege criticate din <>Legea nr. 146/1997 au urmãtorul conţinut:
- Art. 2: "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecãtoreşti, se taxeazã astfel:
a) pânã la valoarea de 50 lei - 6 lei;
b) între 51 lei şi 500 lei - 6 lei + 10% pentru ce depãşeşte 50 lei;
c) între 501 lei şi 5.000 lei - 51 lei + 8% pentru ce depãşeşte 500 lei;
d) între 5.001 lei şi 25.000 lei - 411 lei + 6% pentru ce depãşeşte 5.000 lei;
e) între 25.001 lei şi 50.000 lei - 1.611 lei + 4% pentru ce depãşeşte 25.000 lei;
f) între 50.001 lei şi 250.000 lei - 2.611 lei + 2% pentru ce depãşeşte 50.000 lei;
g) peste 250.000 lei - 6.611 lei + 1% pentru ce depãşeşte 250.000 lei.
(1^1) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi cererilor privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã este scutitã de taxã de timbru dacã este accesorie cererii privind declararea nulitãţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial.";
- <>Art. 24 din Legea nr. 10/2001: "(1) În absenţa unor probe contrare, existenţa şi, dupã caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumã a fi cea recunoscutã în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus mãsura preluãrii abuzive sau s-a pus în executare mãsura preluãrii abuzive.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizatã în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, dupã caz, s-a pus în executare mãsura preluãrii abuzive este presupusã cã deţine imobilul sub nume de proprietar."
Autorul excepţiei susţine cã prevederile <>art. 2 alin. (1) şi alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 56 referitoare la contribuţiile financiare, precum şi celor ale art. 124 alin. (2) potrivit cãrora justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi. În ceea ce priveşte <>art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, autorul excepţiei considerã cã acesta contravine art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (1) referitoare la libertatea individualã, art. 24 care consacrã dreptul la apãrare, art. 29 alin. (1) şi (2) referitoare la libertatea conştiinţei, art. 30 alin. (1) şi (2) privind libertatea de exprimare, art. 31 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul la informaţie, art. 44 alin. (1), (2), (3), (7) şi (8) referitoare la protecţia proprietãţii private, art. 46 privind dreptul la moştenire, art. 48 privind familia şi art. 49 referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã nu pot fi primite criticile autorului, deoarece acesta deduce neconstituţionalitatea reglementãrilor criticate din modul de reglementare şi de interpretare a acestora.
Astfel, acesta apreciazã cã noua lege prin care s-a modificat <>Legea nr. 146/1997 nu are niciun suport în realitatea economicã concretã, iar modificãrile aduse legislaţiei privind taxele judiciare de timbru sunt neconstituţionale, instituindu-se o limitare evidentã a accesului la justiţie, care devine astfel doar un drept teoretic. Totodatã, susţine cã, datoritã taxelor stabilite de stat într-un cuantum exagerat în sarcina justiţiabilului, practic persoana interesatã nu se mai poate adresa instanţei de judecatã.
Cu privire la prevederile <>art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, Curtea reţine cã autorul excepţiei nu formuleazã o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, ci, în realitate, este vorba de o problemã de apreciere a circumstanţelor concrete ce contureazã fondul litigiului. Acesta îşi manifestã, mai exact, nemulţumirea faţã de maniera în care s-a desfãşurat litigiul, apreciind cã "nu se poate accepta sã fie în continuare victime ale imperfecţiunii legilor".
Aşa fiind, Curtea constatã cã asemenea critici nu intrã în sfera sa de competenţã, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional se pronunţã numai asupra conformitãţii cu Legea fundamentalã a actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 alin. (1) şi alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, şi a celor ale <>art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Riţa Gãrgãriţa în Dosarul nr. 10.243/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
