Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.493 din 18 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 38 alin. 4 si art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum si ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 24 alin. (1), art. 31 si art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 73 din 28 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. 4 şi art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum şi celor ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 24 alin. (1), art. 31 şi <>art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Marian Cristian Dulgheru în Dosarul nr. 8.233/215/2009 al Tribunalului Dolj - Secţia pentru minori şi familie, precum şi de cãtre Cosmin Viespescu în Dosarul nr. 37.823/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor nr. 529D/2010 şi nr. 1.249D/2010, având în vedere obiectul acestora.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.249D/2010 la Dosarul nr. 529D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.233/215/2009 şi Încheierea din 28 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 37.823/299/2009, Tribunalul Dolj - Secţia pentru minori şi familie şi Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. 4 şi art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum şi ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 24 alin. (1), art. 31 şi <>art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Marian Cristian Dulgheru şi Cosmin Viespescu cu ocazia soluţionãrii unor cauze având ca obiect divorţ (cu minori).
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în principal, cã, în ceea ce priveşte art. 38 alin. 4 din Codul familiei, "absenţa unei definiţii concrete a noţiunii de interes superior al minorului, neconturarea minimalã a sferei şi a reperelor concrete de semnificaţii juridice ale noţiunii, creeazã pentru subiecţii de drept (pãrinţi, membri ai familiei) o situaţie de inaccesibilitate şi confuzii de interpretare a legii, o serioasã impredictibilitate în stabilirea comportamentului juridicosocial, o lipsã de siguranţã şi impreviziune cu privire la deznodãmântul unui eventual litigiu care sã priveascã luarea unor mãsuri ce pot sã afecteze drepturile pãrintelui în privinţa copilului, din perspectiva acestui interes superior".
Cu privire la art. 42 alin. 1 din Codul familiei, susţine cã acesta cuprinde prevederi limitative, contrare art. 6 lit. h) şi <>art. 24 din Legea nr. 272/2004, în sensul cã restrânge posibilitatea ascultãrii copilului doar la cei care au împlinit vârsta de 10 ani, ceea ce încalcã dreptul la exprimare, la informare, la opinia asupra intereselor personale ale unor copii sub aceastã vârstã, dar care au o înzestrare şi dezvoltare spiritual-intelectivã adecvate formulãrii unor opinii.
Pe de altã parte, considerã ca fiind neconstituţionale şi prevederile <>art. 24 alin. (1) şi urmãtoarele din Legea nr. 272/2004, în mãsura în care nu stabilesc criterii clare de determinare a discernãmântului sau gradului de maturitate cerute de lege pentru a putea fi ascultat copilul sau luate în considerare opiniile sale.
Instanţele de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, iar textele de lege criticate nu aduc atingere normelor constituţionale invocate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume <>Deciziile nr. 20/2010, nr. 133/2009, nr. 156/2008, nr. 594/2009, nr. 1.006/2009 sau nr. 1.122/2007.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitatea îl constituie prevederile art. 38 alin. 4 şi art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum şi ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 24 alin. (1), art. 31 şi <>art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 38 alin. 4 din Codul familiei: "La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanţa va ţine seama şi de interesele minorilor.";
- Art. 42 alin. 1 din Codul familiei: "Instanţa judecãtoreascã va hotãrî, odatã cu pronunţarea divorţului, cãruia dintre pãrinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. În acest scop, instanţa va asculta pãrinţii şi autoritatea tutelarã şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta, dacã au împlinit vârsta de zece ani, va hotãrî, pentru fiecare dintre copii, dacã va fi încredinţat tatãlui sau mamei."
Prevederile de lege criticate din <>Legea nr. 272/2004 au urmãtorul cuprins:
- Art. 2: "(1) Prezenta lege, orice alte reglementãri adoptate în domeniul respectãrii şi promovãrii drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, dupã caz, încheiat în acest domeniu se subordoneazã cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legãturã cu drepturile şi obligaţiile ce revin pãrinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai sãi, precum şi oricãror persoane cãrora acesta le-a fost plasat în mod legal.
(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritãţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecãtoreşti.
(4) Persoanele prevãzute la alin. (3) sunt obligate sã implice familia în toate deciziile, acţiunile şi mãsurile privitoare la copil şi sã sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei.";
- Art. 6: "Respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizeazã conform urmãtoarelor principii:
a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;
c) responsabilizarea pãrinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor pãrinteşti;
d) primordialitatea responsabilitãţii pãrinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului;
e) descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia multisectorialã şi parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate;
f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil;
g) respectarea demnitãţii copilului;
h) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul sãu de maturitate;
i) asigurarea stabilitãţii şi continuitãţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinând cont de originea sa etnicã, religioasã, culturalã şi lingvisticã, în cazul luãrii unei mãsuri de protecţie;
j) celeritate în luarea oricãrei decizii cu privire la copil;
k) asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatãrii copilului;
l) interpretarea fiecãrei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul reglementãrilor din aceastã materie.";
- Art. 14 alin. (2): "Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alãturi de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în mãsura în care acest lucru nu contravine interesului sãu superior.";
- Art. 16: "(1) Copilul care a fost separat de ambii pãrinţi sau de unul dintre aceştia printr-o mãsurã dispusã în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii pãrinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(2) Instanţa judecãtoreascã, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacã existã motive temeinice de naturã a periclita dezvoltarea fizicã, mentalã, spiritualã, moralã sau socialã a copilului.";
- Art. 24 alin. (1): "Copilul capabil de discernãmânt are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricãrei probleme care îl priveşte.";
- Art. 31: "(1) Ambii pãrinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor.
(2) Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor pãrinteşti trebuie sã aibã în vedere interesul superior al copilului şi sã asigure bunãstarea materialã şi spiritualã a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educãrii şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legalã şi administrarea patrimoniului sãu.
(3)În cazul existenţei unor neînţelegeri între pãrinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor pãrinteşti, instanţa judecãtoreascã, dupã ascultarea ambilor pãrinţi, hotãrãşte potrivit interesului superior al copilului.";
- Art. 38: "Instanţa judecãtoreascã este singura autoritate competentã sã se pronunţe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la:
a) persoana care exercitã drepturile şi îndeplineşte obligaţiile pãrinteşti în situaţia în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea pãrinţilor sãi;
b) modalitãţile în care se exercitã drepturile şi se îndeplinesc obligaţiile pãrinteşti;
c) decãderea totalã sau parţialã din exerciţiul drepturilor pãrinteşti;
d) redarea exerciţiului drepturilor pãrinteşti."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) care consacrã dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (1) privind libertatea individualã, art. 26 alin. (1) referitoare la viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 48 alin. (1) referitoare la familie, precum şi celor ale art. 49 alin. (1) privind protecţia copiilor şi a tinerilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în concret, critica autorilor excepţiei de neconstituţionalitate vizeazã deficienţe de reglementare a textelor de lege criticate, deoarece, aşa cum reiese din susţinerile acestora, "absenţa unei definiţii concrete a noţiunii de interes superior al minorului, neconturarea minimalã a sferei şi a reperelor concrete de semnificaţii juridice ale noţiunii creeazã pentru subiecţii de drept (pãrinţi, membri ai familiei) o situaţie de inaccesibilitate şi confuzii de interpretare a legii, o serioasã impredictibilitate în stabilirea comportamentului juridicosocial, o lipsã de siguranţã şi impreviziune cu privire la deznodãmântul unui eventual litigiu care sã priveascã luarea unor mãsuri care sã afecteze drepturile pãrintelui în privinţa copilului, din perspectiva acestui interes superior".
Totodatã, apreciazã cã textele criticate cuprind prevederi limitative, în sensul cã "restrâng posibilitatea ascultãrii copilului doar la cei care au împlinit vârsta de 10 ani", iar prevederile <>art. 24 alin. (1) şi urmãtoarele din Legea nr. 272/2004 sunt neconstituţionale, "în mãsura în care nu stabilesc criterii clare de determinare a discernãmântului sau gradului de maturitate cerute de lege pentru a putea fi ascultat copilul sau luate în considerare opiniile sale".
Potrivit prevederilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Aşa fiind, controlul de constituţionalitate se efectueazã numai prin raportare la prevederile şi principiile Constituţiei, coordonarea, formularea şi explicitarea legislaţiei în vigoare fiind de competenţa autoritãţii legiuitoare.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. 4 şi art. 42 alin. 1 din Codul familiei, precum şi ale art. 2, art. 6, art. 14 alin. (2), art. 16, art. 24 alin. (1), art. 31 şi <>art. 38 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicatã de Marian Cristian Dulgheru în Dosarul nr. 8.233/215/2009 al Tribunalului Dolj - Secţia pentru minori şi familie, precum şi de cãtre Cosmin Viespescu în Dosarul nr. 37.823/299/2009 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
