Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.491 din 18 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2, art. 28 alin. (3) si art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga. Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2, art. 28 alin. (3) şi <>art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Falahah Wid în Dosarul nr. 4.857/299/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 3 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.857/299/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2, art. 28 alin. (3) şi <>art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Falahah Wid într-o cauzã având ca obiect "obligaţia de a face". În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>art. 2 din Legea nr. 50/1991, care stipuleazã în mod generic obligativitatea obţinerii autorizaţiei de construire, nu prevede situaţiile în care, din motive independente de voinţa proprietarului, autorizaţia de construire nu poate fi solicitatã şi, pe cale de consecinţã, nici eliberatã. În ceea ce priveşte art. 28 alin. (3) din acelaşi act normativ, apreciazã cã acest text de lege instituie o procedurã care nesocoteşte dreptul de proprietate al persoanei asupra unei construcţii sau pãrţi din aceasta, persoanã care nu a reuşit sã obţinã autorizaţiile necesare într-un anumit interval de timp, ea fiind obligatã astfel sã le demoleze sau sã le desfiinţeze. Referitor la art. 32 din Legea nr. 50/1990, autorul excepţiei susţine cã acest text de lege restrânge posibilitatea exercitãrii neîngrãdite a atributelor dreptului de proprietate prin condiţionarea obţinerii autorizaţiei de construire. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã, deoarece nu conţine reglementãri contrare normelor constituţionale invocate. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2, art. 28 alin. (3) şi <>art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins: - Art. 2: "(1) Autorizaţia de construire constituie actul final de autoritate al administraţiei publice locale pe baza cãruia este permisã executarea lucrãrilor de construcţii corespunzãtor mãsurilor prevãzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi postutilizarea construcţiilor. (2) Autorizaţia de construire se emite în baza documentaţiei pentru autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, elaboratã în condiţiile prezentei legi, în temeiul şi cu respectarea prevederilor documentaţiilor de urbanism, avizate şi aprobate potrivit legii. (2^1) Procedura de autorizare a executãrii lucrãrilor de construcţii începe odatã cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obţinerii, ca act final, a autorizaţiei de construire şi cuprinde urmãtoarele etape: a) emiterea certificatului de urbanism; b) emiterea punctului de vedere al autoritãţii competente pentru protecţia mediului pentru investiţiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului; c) notificarea de cãtre solicitant a autoritãţii administraţiei publice competente cu privire la menţinerea solicitãrii de obţinere, ca act final, a autorizaţiei de construire, pentru investiţiile la care autoritatea competentã pentru protecţia mediului a stabilit necesitatea evaluãrii impactului asupra mediului şi a emis îndrumarul conform legislaţiei privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului; d) emiterea avizelor şi acordurilor, precum şi a actului administrativ al autoritãţii pentru protecţia mediului competente privind investiţiile evaluate din punctul de vedere al impactului asupra mediului; e) elaborarea documentaţiei tehnice necesare pentru autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, denumitã în continuare documentaţie tehnicã - D.T.; f) depunerea documentaţiei pentru autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii la autoritatea administraţiei publice competente; g) emiterea autorizaţiei de construire. (3) Autorizaţiile de construire pentru reţele magistrale, cãi de comunicaţie, amenajãri pentru îmbunãtãţiri funciare, reţele de telecomunicaţii ori alte lucrãri de infrastructurã, care se executã în extravilanul localitãţilor, se emit cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului, avizate şi aprobate potrivit legii. (4) Prin exceptare de la prevederile alin. (2) se pot emite autorizaţii de construire şi fãrã documentaţii de amenajare a teritoriului şi de urbanism aprobate, pentru: a) lucrãri de modificare, de reparare, de protejare, de restaurare şi de conservare a clãdirilor de orice fel, cu condiţia menţinerii aceleiaşi funcţiuni, a suprafeţei construite la sol şi a volumetriei acestora; a^1) lucrãri de supraetajare a clãdirilor cu încã un nivel, o singurã datã, în suprafaţã de maximum 20% din suprafaţa construitã desfãşuratã a clãdirilor, cu condiţia situãrii acestora în afara zonelor construite protejate sau a zonelor de protecţie a monumentelor, dupã caz; a^2) lucrãri de extindere a clãdirilor sociale, de învãţãmânt, de sãnãtate, de culturã şi administrative aparţinând domeniului public şi privat al statului şi unitãţilor administrativ-teritoriale, dacã extinderea se încadreazã în prevederile regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general - PUG sau planului urbanistic zonal - PUZ, aprobat, în vigoare; a^3) schimbarea folosinţei construcţiilor existente, dacã noua folosinţã corespunde prevederilor regulamentului local de urbanism aferent planului urbanistic general - PUG sau planului urbanistic zonal - PUZ, aprobat, în vigoare; b) lucrãri de reparare privind cãi de comunicaţie, dotãri tehnico-edilitare şi altele asemenea, fãrã modificarea traseului şi, dupã caz, a funcţionalitãţii acestora; c) lucrãri de reparare privind împrejurimi, mobilier urban, amenajãri de spaţii verzi, parcuri şi grãdini publice, pieţe pietonale şi celelalte lucrãri de amenajare a spaţiilor publice; d) lucrãri de cercetare şi de prospectare a terenurilor - foraje şi excavãri -, necesare în vederea efectuãrii studiilor geotehnice, exploatãrilor de cariere, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi altor exploatãri; e) organizarea de tabere de corturi."; - Art. 28 alin. (3): "Mãsura desfiinţãrii construcţiilor se aplicã şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesarã."; - Art. 32: (1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrãrilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecãtoreşti pentru a dispune, dupã caz: a) încadrarea lucrãrilor în prevederile autorizaţiei; b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal. (2) În cazul admiterii cererii, instanţa va stabili termenele limitã de executare a mãsurilor prevãzute la alin. (1). (3) În cazul nerespectãrii termenelor limitã stabilite, mãsurile dispuse de instanţã, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând sã fie suportate de cãtre persoanele vinovate. (4) În situaţiile prevãzute la art. 24, organele de control vor putea cere instanţei sã dispunã, prin hotãrârea de condamnare, mãsurile menţionate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit legii, pot cere organelor de urmãrire penalã sesizate şi, dupã caz, instanţei sã dispunã oprirea temporarã a executãrii lucrãrilor, pe tot parcursul procesului penal. (5) Persoanele care au beneficiat de subvenţie pentru construirea unei locuinţe şi pentru care s-a dispus mãsura prevãzutã la alin. (1) lit. b) vor restitui subvenţiile primite, cu plata dobânzilor legale pentru perioada în care le-au folosit." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (2) prin care proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular, precum şi celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau unor libertãţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauzã, cu motivãri similare. Astfel, Curtea a reţinut cã nu poate fi primitã critica autorului excepţiei potrivit cãreia textele legale criticate sunt neconstituţionale prin faptul cã impun obţinerea unor autorizaţii pentru executarea construcţiilor de cãtre titularii dreptului de proprietate privatã, ceea ce, în opinia acestuia, este de naturã a încãlca dispoziţiile constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate. Prin <>Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.105 din 24 mai 1993, Curtea a statuat, de principiu, cã, în conformitate cu art. 44 din Constituţie, prin lege pot fi stabilite anumite limite, îngrãdiri, fie în privinţa obiectului dreptului de proprietate, fie în privinţa unor atribute ale dreptului de proprietate, pentru apãrarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru apãrarea drepturilor altor persoane, esenţial fiind ca prin aceste restricţii sã nu se anihileze complet dreptul de proprietate. În acest context se încadreazã şi reglementãrile <>Legii nr. 50/1991 cu privire la obligaţia obţinerii unor autorizaţii pentru executarea construcţiilor de cãtre titularii dreptului de proprietate privatã, respectiv rãspunderea şi sancţiunile corespunzãtoare în cazul nerespectãrii acestor obligaţii legale. De asemenea, prin <>Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2005, Curtea a reţinut cã "obligaţia obţinerii autorizaţiei de construcţie are drept scop prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzãtoare, sancţiunea nerespectãrii acestei obligaţii - desfiinţarea construcţiei - nefiind contrarã prevederilor constituţionale menţionate". Totodatã, prin <>Decizia nr. 77 din 14 martie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, Curtea a statuat cã "Îndeplinirea acestei obligaţii a obţinerii autorizaţiei de construcţie are în vedere prevenirea consecinţelor unor sinistre în cazul executãrii unor construcţii necorespunzãtoare". Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2, art. 28 alin. (3) şi <>art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, excepţie ridicatã de Falahah Wid în Dosarul nr. 4.857/299/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 noiembrie 2010.
