Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.489 din 15 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedura civila si ale art. 18 coroborate cu art. 14 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 52 din 23 ianuarie 2012
Acsinte Gaspar - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 18 coroborate cu art. 14 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Fundaţia Pro Women din Iaşi în Dosarul nr. 52/45/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.510D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 499 din 13 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 52/45/2010, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 18 coroborate cu art. 14 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe.
Excepţia a fost ridicatã de Fundaţia Pro Women din Iaşi întro cauzã având ca obiect o cerere de revizuire.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţã, autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale invocate întrucât limiteazã posibilitatea pãrţii împotriva cãreia s-a pronunţat o hotãrâre nelegalã şi netemeinicã ca, în cadrul cãii extraordinare de atac, sã aducã în discuţie aspecte de nelegalitate pe care se întemeiazã decizia pronunţatã. De asemenea, dispoziţiile criticate stabilesc un regim juridic preferenţial chiriaşului care dobândeşte un drept de preemţiune la cumpãrarea locuinţei, fãrã ca acesta sã mai fie beneficiarul unui contract de închiriere valabil încheiat.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã nu este întemeiatã. Dispoziţiile art. 322 pct. 2 din Codul de procedurã civilã constituie o garanţie a respectãrii art. 21 din Constituţie, asigurând soluţionarea litigiului cu respectarea principiilor care guverneazã procesul civil, iar prevederile art. 18 şi art. 14 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 constituie norme de drept material prin care s-a reglementat dreptul de preemţiune al chiriaşului la cumpãrarea locuinţei supuse regimului juridic stabilit prin Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 322 pct. 2 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 18 coroborate cu art. 14 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 322 pct. 2 din Codul de procedurã civilã: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri datã de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri: [...]
2. dacã s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;";
- Art. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999: "(1) În cazul în care contractul de închiriere nu se reînnoieşte pentru motivul prevãzut la art. 14 alin. (2) lit. b), chiriaşul are drept de preemţiune la cumpãrarea locuinţei.
(2) Notificarea prealabilã a refuzului de a reînnoi contractul de închiriere, în temeiul şi cu respectarea condiţiilor prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã, ţine loc de ofertã de vânzare şi trebuie sã cuprindã preţul vânzãrii, sub sancţiunea nulitãţii absolute. Oferta de vânzare este irevocabilã pânã la expirarea perioadei de închiriere.
(3) Dacã chiriaşul notificã proprietarului intenţia de a cumpãra locuinţa, sub condiţia obţinerii unui împrumut pentru plata preţului, contractul de închiriere se prelungeşte cu un an. La expirarea acestui termen, dacã vânzarea nu s-a perfectat, chiriaşul pierde dreptul de preemţiune la cumpãrarea locuinţei.";
- Art. 14 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999: "(2) Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere numai pentru urmãtoarele motive: [...] ...
b) locuinţa urmeazã sã fie vândutã în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã;".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 21 - Accesul liber la justiţie.
Ulterior sesizãrii Curţii, prevederile art. 14 alin. (2) lit. b) şi ale art. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 au fost abrogate prin art. 230 lit. v) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedurã civilã s-a mai pronunţat, exemplu fiind Decizia nr. 3 din 18 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 21 martie 2011. Cu acel prilej Curtea a reţinut cã prevederile legale criticate sunt norme de procedurã, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, procedura de judecatã şi exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti sunt stabilite numai prin lege. Din aceste norme constituţionale reiese cã legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile în care pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, cu respectarea normelor şi principiilor consacrate prin Legea fundamentalã şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.
De asemenea, Curtea a constatat cã revizuirea este o cale extraordinarã de atac promovatã pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevãrului în cauzã, ceea ce este în deplinã concordanţã cu prevederile art. 124 din Constituţie privind înfãptuirea justiţiei. Interesul legat de stabilitatea hotãrârilor judecãtoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanţelor prin hotãrârile respective a impus ca legea sã stabileascã riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita aceastã cale de atac, precum şi modul în care acestea pot fi probate. Din aceastã perspectivã, prevederile legale criticate nu aduc atingere egalitãţii în drepturi, accesului liber la justiţie sau dreptului la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) lit. b) şi ale art. 18 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare.
Curtea constatã cã efectele juridice ale normelor supuse controlului de constituţionalitate continuã sã se producã şi în prezent, în virtutea principiului "tempus regit actum", astfel cã urmeazã a se pronunţa asupra constituţionalitãţii lor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prilej cu care s-a statuat cã acestea nu contravin normelor constituţionale de referinţã. Astfel, prin Decizia nr. 130 din 20 februarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 13 martie 2007, sau prin Decizia nr. 240 din 19 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 6 aprilie 2009, Curtea a statuat cã prevederile legale criticate reglementeazã dreptul de preemţiune al chiriaşului la cumpãrarea locuinţei, în cazul în care proprietarul îşi manifestã voinţa de a o vinde înainte de expirarea termenului închirierii.
În scopul asigurãrii unei continuitãţi a raporturilor locative şi a protecţiei chiriaşului, legiuitorul a instituit anumite condiţii şi termene pentru exercitarea dreptului de preemţiune, şi anume irevocabilitatea ofertei de vânzare pânã la expirarea contractului de închiriere, cu posibilitatea prelungirii acestuia şi, implicit, a ofertei de vânzare cu un an, şi dreptul chiriaşului de a se subroga cumpãrãtorului în cazul în care locuinţa este vândutã înainte de expirarea contractului de închiriere, la un preţ egal sau inferior celui oferit de chiriaş.
De altfel, protecţia temporarã a chiriaşilor, inclusiv în condiţiile retrocedãrii imobilelor cãtre foştii proprietari, fiind scopul declarat al ordonanţei, se realizeazã prin diverse modalitãţi juridice, cum sunt: prelungirea contractelor de închiriere pentru o perioadã de 5 sau 3 ani, dupã caz, asigurarea stabilitãţii, în viitor, a drepturilor lor locative prin acordarea dreptului chiriaşului la reînnoirea contractului de închiriere şi crearea unor garanţii împotriva unei evacuãri abuzive, precum şi a unui drept de preempţiune în cazul în care proprietarul intenţioneazã sã vândã locuinţa.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii:
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedurã civilã şi ale art. 18 coroborate cu art. 14 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Fundaţia Pro Women din Iaşi în Dosarul nr. 52/45/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 noiembrie 2011.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
