Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.482 din 8 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. c), art. 2 si art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 154 din 8 martie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Maria Luca în Dosarul nr. 5.423/97/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 548D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 549D/2011-557D/2011, nr. 588D/2011-590D/2011, nr. 625D/2011, nr. 648D/2011, nr. 649D/2011, nr. 655D/2011-661D/2011 şi nr. 780D/2011, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identicã, excepţie ridicatã de Niculina Iuga, Rodica Avram, Georgeta Florica Pârvu, Doina Pantilimon, Adina Gavrilã, Lucia Maria Josan, Dora Maria Roth, Viorica Bãrbulescu, Iuliana Ferenţi, Elvira Elena Georgescu, Maria Mihuţoni, Ana Tâmpean, Elisabeta Balogh (Budai), Felicia Sidonia Oprea, Dorina Viorica Popa, Maria Avram, Elena Fica, Victoria Pavel, Rodica Biuca Leonhardt, Elena Ricu, Claudia Cucuian, Olimpia Orzan şi Mariana Trandafir în dosarele nr. 5.350/97/2010, nr. 5.484/97/2010, nr. 5.851/97/2010, nr. 5.316/97/2010, nr. 5.315/97/2010, nr. 5.419/97/2010, nr. 5.487/97/2010, nr. 5.226/97/2010, nr. 5.485/97/2010, nr. 5.229/97/2010, nr. 5.232/97/2010, nr. 5.236/97/2010, nr. 5.525/97/2010, nr. 5.361/97/2010, nr. 5.667/97/2010, nr. 5.358/97/2010, nr. 5.314/97/2010, nr. 5.317/97/2010, nr. 5.231/97/2010, nr. 5.616/97/2010, nr. 5.227/97/2010, nr. 5.233/97/2010 şi nr. 5.235/97/2010 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 549D/2011-557D/2011, nr. 588D/2011-590D/2011, nr. 625D/2011, nr. 648D/2011, nr. 649D/2011, nr. 655D/2011-661D/2011 şi nr. 780D/2011 la Dosarul nr. 548D/2011.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 549D/2011-nr. 557D/2011, nr. 588D/2011-590D/2011, nr. 625D/2011, nr. 648D/2011, nr. 649D/2011, nr. 655D/2011-661D/2011 şi nr. 780D/2011 la Dosarul nr. 548D/2011, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 871 din 25 iunie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 22 martie 2011, 5, 11 şi 19 aprilie 2011, 3 şi 10 mai 2011 şi 9 iunie 2011, pronunţate în dosarele nr. 5.423/97/2010, nr. 5.350/97/2010, nr. 5.484/97/2010, nr. 5.851/97/2010, nr. 5.316/97/2010, nr. 5.315/97/2010, nr. 5.419/97/2010, nr. 5.487/97/2010, nr. 5.226/97/2010, nr. 5.485/97/2010, nr. 5.229/97/2010, nr. 5.232/97/2010, nr. 5.236/97/2010, nr. 5.525/97/2010, nr. 5.361/97/2010, nr. 5.667/97/2010, nr. 5.358/97/2010, nr. 5.314/97/2010, nr. 5.317/97/2010, nr. 5.231/97/2010, nr. 5.616/97/2010, nr. 5.227/97/2010, nr. 5.233/97/2010 şi nr. 5.235/97/2010, Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Maria Luca, Niculina Iuga, Rodica Avram, Georgeta Florica Pârvu, Doina Pantilimon, Adina Gavrilã, Lucia Maria Josan, Dora Maria Roth, Viorica Bãrbulescu, Iuliana Ferenţi, Elvira Elena Georgescu, Maria Mihuţoni, Ana Tâmpean, Elisabeta Balogh (Budai), Felicia Sidonia Oprea, Dorina Viorica Popa, Maria Avram, Elena Fica, Victoria Pavel, Rodica Biuca Leonhardt, Elena Ricu, Claudia Cucuian, Olimpia Orzan şi Mariana Trandafir în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei de serviciu pentru personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã principiul neretroactivitãţii legilor, întrucât sunt aplicate retroactiv, respectarea principiului neretroactivitãţii legii civile presupunând aplicarea dispoziţiilor noii legi doar în privinţa celor care se vor înscrie la pensie dupã intrarea în vigoare a legii menţionate, nu şi a celor deja pensionaţi. Totodatã, se aratã cã drepturile câştigate sunt acele drepturi care au intrat definitiv în patrimoniul unei persoane, fãcând parte din dreptul sãu de proprietate, iar pensia în sine constituie un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, astfel încât reducerea pensiei echivaleazã cu încãlcarea dreptului de proprietate privatã reglementat de art. 44 din Constituţie. De asemenea, recalcularea pensiilor speciale are un caracter discriminatoriu, aducând aceastã categorie socialã într-o situaţie dezavantajoasã în raport cu militarii şi chiar în raport cu pensionarii din sistemul public, cel puţin în privinţa celor care au fost pensionaţi fãrã îndeplinirea criteriului vârstei minime de pensionare şi care au obţinut un punctaj şi, respectiv, o pensie net inferioarã, datoritã stagiului de cotizare mult mai mic decât stagiul complet utilizat la recalculare, metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu trebuind sã fie aceeaşi atât pentru militari, cât şi pentru auxiliarii din justiţie, fiind astfel încãlcat principiul nediscriminãrii reglementat de art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Tribunalul Hunedoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este întemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul a trimis punctul sãu de vedere referitor la dosarele nr. 588D/2011-590D/2011, nr. 625D/2011, nr. 648D/2011, nr. 649D/2011 şi nr. 655D/2011-661D/2011 şi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã, în momentul de faţã, este aplicabilã numai Legea nr. 263/2010 în privinţa sistemului de pensii publice, aspect subliniat şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.237 din 6 octombrie 2010. Pe fond, invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 871 şi 873 din 25 iunie 2010, precum şi Decizia nr. 1.612 din 15 decembrie 2010. Guvernul nu a transmis punctul sãu de vedere în dosarele nr. 548D/2011-557D/2011.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. c), art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 lit. c): "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi, urmãtoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, devin pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare:
[...]
c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea.";
- Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate şi anticipate parţiale dintre cele prevãzute la art. 1 devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevãzute la art. 1 lit. c) şi f) devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Pensiile de invaliditate şi pensiile de urmaş dintre cele prevãzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaş, în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menţionate la alin. (1)-(3), dintre cele prevãzute la art. 1, devin pensii pentru limitã de vârstã în înţelesul Legii nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.";
- Art. 3: "(1) Pensiile prevãzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în platã, se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) În situaţia pensiilor dintre cele prevãzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determinã considerându-se a fi îndeplinite condiţiile de acordare prevãzute de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) În termen de 15 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se elaboreazã metodologia de recalculare a pensiilor prevãzute la art. 1, care se aprobã prin hotãrâre a Guvernului."
Autorii excepţiei susţin, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, art. 16 alin. (1) care consacrã principiul egalitãţii în drepturi şi art. 44 privind dreptul de proprietate privatã. Totodatã, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale cu privire la protecţia proprietãţii
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Textele legale criticate au mai format obiectul unor critici de constituţionalitate, prin raportare la critici similare, cu titlu exemplificativ reţinându-se Decizia nr. 1.286 din 29 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, şi Decizia nr. 1.264 din 27 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, decizii prin care Curtea Constituţionalã a constatat constituţionalitatea textelor supuse controlului.
Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, şi prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat, în mod principial, cã textele de lege criticate, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, afecteazã pensiile speciale doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilã, nu sunt afectate de noile reglementãri. De asemenea, Legea privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor nu se rãsfrânge asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrãrii sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Având în vedere cã pensiile speciale nu reprezintã un privilegiu, ci au o justificare obiectivã şi raţionalã, Curtea a considerat cã acestea pot fi eliminate doar dacã existã o raţiune, o cauzã suficient de puternicã spre a duce în final la diminuarea prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, o atare cauzã o reprezintã necesitatea reformãrii sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechitãţilor existente în sistem şi, nu în ultimul rând, situaţia de crizã economicã şi financiarã cu care se confruntã statul, deci atât bugetul de stat, cât şi cel al asigurãrilor sociale de stat. Astfel, aceastã mãsurã nu poate fi consideratã ca fiind arbitrarã; de asemenea, Curtea a observat cã mãsura nu impune o sarcinã excesivã asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferenţieri procentuale pentru diversele categorii cãrora li se adreseazã, pentru a nu determina ca una sau alta sã suporte mai mult sau mai puţin mãsura de reducere a venitului obţinut dintr-o atare pensie.
Curtea a statuat cã partea necontributivã a pensiei de serviciu, chiar dacã poate fi încadratã, potrivit interpretãrii pe care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", ea reprezintã totuşi, din aceastã perspectivã, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurãri sociale realizate pânã la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
II. Distinct de cele arãtate prin deciziile menţionate, Curtea mai reţine cã dispoziţiile legale criticate nu impieteazã cu nimic asupra calitãţii de pensionar dobândite în temeiul reglementãrilor legale în vigoare la momentul emiterii deciziei de pensionare. Astfel, aceastã decizie reprezintã un element constitutiv al unei situaţii juridice existente înainte de o eventualã intrare în vigoare a prevederilor criticate. Rezultã cã, sub aspectul cuantumului pensiei, efectele acestei decizii de pensionare rãmân câştigate pe toatã perioada cuprinsã între emiterea deciziei de pensionare şi momentul la care va intra în vigoare prezenta lege. Dacã prezenta lege ar fi diminuat sau crescut cuantumul pensiei aflate în platã pe perioada menţionatã, aceasta cu siguranţa ar fi fost retroactivã, încãlcând art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât ar fi desfiinţat o facta praeterita.
Prin urmare, ceea ce se subsumeazã, în mod evident, conceptului de facta praeterita este dobândirea calitãţii de pensionar. În urma obţinerii acestei calitãţi, drepturile rezultate din aceasta se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnã cã actul de pensionare determinã a priori şi ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în platã.
Astfel, prestaţiile de asigurãri sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe mãsura curgerii timpului. Însã cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmeazã unei luni încheiate este mai degrabã un efect viitor al unor raporturi juridice trecute, facta futura, întrucât raportul juridic trecut, în speţa de faţã, se constituie chiar în dobândirea calitãţii de pensionar şi toate prestaţiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe mãsura trecerii timpului, devin facta praeterita.
Legiuitorul, fie el originar sau derivat, nu poate modifica pentru trecut - crescând sau diminuând - cuantumul pensiilor legal primite şi încasate lunar. Deci drepturi legal câştigate sunt cele care sunt deja legal încasate, cu condiţia sã fi fost şi legal stabilite. De asemenea, drept legal dobândit este, bineînţeles, şi calitatea de pensionar.
De altfel, prin Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, Curtea a statuat cã "o lege nu este retroactivã atunci când modificã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior şi nici atunci când suprimã producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru cã în aceste cazuri legea nouã nu face altceva decât sã refuze supravieţuirea legii vechi şi sã reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul ei propriu de aplicare".
Curtea observã cã pensia de serviciu este compusã, principial, din douã elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivã şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivã, sã reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specialã. Acordarea acestui supliment ţine de politica statului în domeniul asigurãrilor sociale şi nu se subsumeazã dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligaţia statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurãri sociale, persoana în cauzã şia garantat dreptul la pensia ordinarã tocmai prin plata contribuţiilor. Este un drept pe care l-a obţinut şi realizat prin plata contribuţiilor legal datorate. De asemenea, nu existã un drept constituţional la pensie de serviciu, astfel încât cu privire la suplimentul acordat de stat nu se poate susţine cã este un drept viitor câştigat ad aeternam, din moment ce este sub condiţie.
Mai mult, Curtea observã cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, spre exemplu, în hotãrârile din 8 decembrie 2009 şi 31 mai 2011, pronunţate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul cã drepturile decurgând din sistemul de asigurãri sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnã cã implicã un drept la dobândirea proprietãţii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în acelaşi sens, şi hotãrârile din 12 octombrie 2004 şi 28 septembrie 2004, pronunţate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plãţii unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenţie în privinţa bunului ce trebuie justificatã (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 58). Curtea a arãtat cã sistemul de securitate socialã este expresia solidaritãţii societãţii în raport cu membrii sãi vulnerabili (Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esenţial, pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamã atunci când a analizat dacã restrângerea adusã implica o sarcinã individualã excesivã. Curtea a mai arãtat cã statele au o marjã largã de apreciere atunci când reglementeazã sistemul de pensii (paragraful 63) şi cã scãderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de naturã sã ştirbeascã esenţa dreptului la pensie, reclamantul fiind deci obligat sã suporte o scãdere rezonabilã şi proporţionalã (paragrafele 62 şi 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotãrârii reiese cã o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizãrii unor stãri de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcţie de contribuţiile vãrsate, şi nu în funcţie de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiţii, pierderea parţialã a unei pãrţi din pensie nu este o sarcinã individualã excesivã (paragraful 63).
Curtea constatã cã eliminarea pensiilor de serviciu reglementatã de Legea nr. 119/2010 nu a reprezentat o sarcinã individualã excesivã, aceastã sarcinã fiind suportatã de cvasimajoritatea personalului angajat în domeniul public care beneficia de astfel de pensii în egalã mãsurã (spre deosebire de cele reţinute de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei). Ajustarea dictatã de principiul contributivitãţii nu numai cã eliminã un beneficiu suplimentar acordat unor angajaţi, dar îi integreazã pe cvasimajoritatea acestora într-un sistem unic de pensii publice. Totodatã, conform jurisprudenţei Curţii, dreptul la pensie nu este afectat decât atunci când este redusã pensia contributivã (a se vedea Decizia nr. 872 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010); or, în cauza de faţã, nu se pune o atare problemã, pensia contributivã nefiind în niciun fel afectatã sau restrânsã.
III. Cu privire la discriminarea invocatã de autorii excepţiei, creatã prin modalitatea diferitã de recalculare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea faţã de modalitatea de recalculare a pensiilor militare de stat, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 119/2010 stipuleazã cã pensiile prevãzute la art. 1 din aceeaşi lege "se recalculeazã prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecãrei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevãzut de Legea nr. 19/2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare".
Metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevãzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 este în prezent reglementatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.
Astfel cum se aratã şi în preambulul ordonanţei de urgenţã, scopul acesteia este instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivitãţii şi egalitãţii, în vederea stabilirii în mod just şi echitabil a drepturilor de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanţã de urgenţã sunt îndreptãţite sã le primeascã, astfel încât acestea sã aibã posibilitatea sã identifice şi sã depunã la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activitãţi profesionale.
Metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor prevãzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, anexã la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 59/2011, prevede la art. 8 alin. (2) şi (3) cã "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel prevãzut în anexa nr. 1 [Vârste standard de pensionare, stagii complete şi stagii minime de cotizare]. Prin excepţie de la prevederile alin. (2), la determinarea punctajului mediu anual se ia în considerare stagiul de cotizare utilizat la deschiderea drepturilor iniţiale de pensie, astfel cum a fost acesta reglementat în legislaţia în vigoare la data stabilirii acestora, în mãsura în care acesta este mai favorabil beneficiarului".
Pentru categoriile prevãzute la art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 19/2000, Curtea constatã cã prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 119/2010 prevãd cã: "Pentru pensiile prevãzute la art. 1 lit. a) sau b), punctajul mediu anual realizat se determinã prin împãrţirea numãrului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare." Alin. (4) al aceluiaşi articol dispune cã: "În cazul pensiilor prevãzute la alin. (1), pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare şi pentru care nu pot fi dovedite venituri de naturã salarialã, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul mediu brut pe economie din perioadele respective."
Art. 77 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale stabilea, la momentul adoptãrii Legii nr. 119/2010, cã: "Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determinã prin împãrţirea numãrului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numãrul de ani corespunzãtor stagiului complet de cotizare, prevãzut în anexa nr. 3."
Anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 prevedea, ca regulã generalã, un stagiu complet de cotizare de 25 de ani pentru femei, respectiv 30 de ani pentru bãrbaţi şi care va creşte pânã la 30 de ani pentru femei, respectiv 35 de ani pentru bãrbaţi pânã în anul 2015.
Din analiza textelor de lege aplicabile în vederea recalculãrii pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, pe de o parte, şi a textelor aplicabile recalculãrii celorlalte categorii de pensii menţionate de art. 1 din Legea nr. 119/2010, de cealaltã parte, reiese voinţa legiuitorului de a prevedea modalitãţi distincte de recalculare a diferitelor categorii de pensii, tocmai datoritã modului diferit în care acestea erau calculate şi acordate anterior recalculãrii dispuse în temeiul Legii nr. 119/2010 şi situaţilor specifice în care se aflã diversele categorii socioprofesionale care beneficiazã de pensie de serviciu.
Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa cã principiului constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie impune legiuitorului instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul lor, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivã, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. (A se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.)
Împrejurãri diferite, care plaseazã diferitele categorii de persoane în situaţii obiectiv diferite, justificã însã, iar uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferit, fãrã ca prin aceasta sã se aducã vreo atingere principiului egalitãţii în drepturi.
În situaţia actului normativ analizat, Curtea constatã cã obiectivul acestuia este acela de a converti anumite tipuri speciale de pensii, în al cãror cuantum se regãsea o semnificativã componentã necontributivã, în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, întemeiate pe principiul contributivitãţii.
Din aceastã perspectivã, Curtea observã cã Legea nr. 119/2010 nu face nicio deosebire între diferitele categorii de pensii supuse acestui proces, componenta necontributivã a pensiei speciale fiind deopotrivã eliminatã pentru toate categoriile de pensii menţionate la art. 1.
Ceea ce diferã sunt condiţiile de recalculare a pensiilor în sistemul public de pensii, respectiv stagiile de cotizare în funcţie de care se calculeazã punctajul mediu anual şi cuantumul veniturilor care se ia în calcul la stabilirea pensiilor.
Curtea constatã cã în sistemul public de pensii existã mai multe categorii socioprofesionale care se bucurã de un regim juridic mai favorabil în ceea ce priveşte calculul pensiilor, fãrã ca aceasta sã aibã semnificaţia unei discriminãri. În acest sens, pot fi amintite persoanele care au desfãşurat activitatea în condiţii deosebite ori speciale de muncã şi care beneficiazã de vârste de pensionare şi stagii de cotizare mai reduse. Factorul determinant în instituirea tratamentului juridic diferenţiat îl constituie condiţiile specifice în care aceste categorii socio-profesionale au desfãşurat activitatea.
În ceea ce priveşte persoanele care se încadreazã în ipoteza dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010, o relevanţã deosebitã o au considerentele Deciziei nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, în care Curtea, analizând din perspectiva criticii raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie prevederile Legii privind sistemul unitar de pensii publice, arãta cã dispoziţiile mai favorabile aplicabile cadrelor militare în activitate, soldaţilor şi gradaţilor voluntari, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, din domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale sub aspectul acordãrii dreptului la pensie sunt justificate de "natura activitãţii desfãşurate, care creeazã condiţiile unei uzuri corporale accentuate prin expunere la pericole de vãtãmare corporalã şi chiar de ameninţare a vieţii".
Aceleaşi raţiuni impun şi în prezenta cauzã respingerea ca neîntemeiatã a criticilor raportate la principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, categoriile socioprofesionale comparate aflându-se în situaţii obiectiv diferite, care justificã instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
IV. În fine, Curtea observã cã dispoziţiile procedurale cuprinse la art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 119/2010 nu încalcã cu nimic dispoziţiile constituţionale invocate, ele reprezentând prevederi de naturã tehnicã, legiuitorul fiind îndrituit sã stabileascã modul de conversie a pensiilor de serviciu în pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000 şi modalitatea concretã de calcul a noilor pensii prin trimiterea generalã pe care o face la principiile fostei Legi nr. 19/2000 - în prezent trimiterea, desigur, vizeazã Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. c), art. 2 şi art. 3 din Lega nr. 119/2010 privind stabilirea unor mãsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicatã de Maria Luca, Niculina Iuga, Rodica Avram, Georgeta Florica Pârvu, Doina Pantilimon, Adina Gavrilã, Lucia Maria Josan, Dora Maria Roth, Viorica Bãrbulescu, Iuliana Ferenţi, Elvira Elena Georgescu, Maria Mihuţoni, Ana Tâmpean, Elisabeta Balogh (Budai), Felicia Sidonia Oprea, Dorina Viorica Popa, Maria Avram, Elena Fica, Victoria Pavel, Rodica Biuca Leonhardt, Elena Ricu, Claudia Cucuian, Olimpia Orzan şi Mariana Trandafir în dosarele nr. 5.423/97/2010, nr. 5.350/97/2010, nr. 5.484/97/2010, nr. 5.851/97/2010, nr. 5.316/97/2010, nr. 5.315/97/2010, nr. 5.419/97/2010, nr. 5.487/97/2010, nr. 5.226/97/2010, nr. 5.485/97/2010, nr. 5.229/97/2010, nr. 5.232/97/2010, nr. 5.236/97/2010, nr. 5.525/97/2010, nr. 5.361/97/2010, nr. 5.667/97/2010, nr. 5.358/97/2010, nr. 5.314/97/2010, nr. 5.317/97/2010, nr. 5.231/97/2010, nr. 5.616/97/2010, nr. 5.227/97/2010, nr. 5.233/97/2010 şi nr. 5.235/97/2010 ale Tribunalului Hunedoara - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
