Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.479 din 8 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 59 din 25 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor în Dosarul nr. 48.759/3/CC/2010 al Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 178D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 277D/2011, nr. 434D/2011, nr. 441D/2011, nr. 507D/2011, nr. 530D/2011, nr. 531D/2011, nr. 704D/2011, nr. 993D/2011 şi nr. 1.070D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de acelaşi autor în Dosarul nr. 5.316/116/2010 al Tribunalului Cãlãraşi - Secţia civilã, în dosarele nr. 13.311/118/2010, nr. 17.202/118/2010 şi nr. 13.310/118/2010 ale Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 7.591/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale, în dosarele nr. 36.032/3/2010 şi nr. 28.343/3/2010 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi în dosarele nr. 43.171/3/CA/2011 şi nr. 51.203/3/CA/2010 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 277D/2011, nr. 434D/2011, nr. 441D/2011, nr. 507D/2011, nr. 530D/2011, nr. 531D/2011, nr. 704D/2011, nr. 993D/2011 şi nr. 1.070D/2011 la Dosarul nr. 178D/2011, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Sentinţa civilã nr. 3.345 din 30 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 48.759/3/CC/2010, şi prin încheierile din 28 iunie 2011 şi din 20 septembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 43.171/3/CA/2011 şi nr. 51.203/3/CA/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 5.316/116/2010, Tribunalul Cãlãraşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin încheierile din 17 martie 2011 şi din 24 martie 2011, pronunţate în dosarele nr. 13.311/118/2010 şi nr. 17.202/118/2010 şi prin Sentinţa civilã nr. 52/CA din 21 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 13.310/118/2010, Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin Încheierea din 3 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 7.591/108/2010, Tribunalul Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin încheierile din 25 martie 2011, pronunţate în dosarele nr. 36.032/3/2010 şi nr. 28.343/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În toate dosarele, excepţia a fost ridicatã de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor, prin Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, în cadrul soluţionãrii unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect amenda pentru neexecutarea hotãrârii judecãtoreşti, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, prin instituirea unei amenzi în sarcina conducãtorului autoritãţii publice, dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece aduc atingere demnitãţii conducãtorului instituţiei publice respective. Astfel, aratã cã este de notorietate durata procedurii juridice în dreptul comun datoratã supraaglomerãrii instanţelor de judecatã. Totodatã, datoritã lipsei de personal coroboratã cu volumul mare de muncã, Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor a solicitat judecata în lipsã în toate etapele de judecatã ale procesului, iar hotãrârile instanţei de recurs nu se comunicã şi nu se publicã. În continuare, susţine cã, deşi, potrivit art. unic pct. 10 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, hotãrârile judecãtoreşti irevocabile se comunicã pãrţilor, Curtea de Apel Timişoara nu a comunicat decizia de respingere a recursului, deşi avea obligaţia redactãrii acestei hotãrâri judecãtoreşti în termen de 30 de zile de la pronunţare şi obligaţia comunicãrii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece nu existã vreo neconcordanţã între dispoziţiile de lege criticate şi art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel, reglementarea unor sancţiuni civile şi penale în sarcina conducãtorului autoritãţii administrative care nu a înţeles sã execute în termenul prevãzut hotãrârea judecãtoreascã prin care a fost obligatã sã încheie, sã înlocuiascã ori sã modifice actul administrativ, sã elibereze o adeverinţã sau orice alt înscris nu este de naturã a constitui o încãlcare a demnitãţii umane, o asemenea mãsurã legislativã având menirea sã asigure, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, realizarea întocmai a actului de justiţie într-un stat care respectã preeminenţa dreptului, în sensul cã executarea unei hotãrâri judecãtoreşti trebuie consideratã ca fãcând parte integrantã din proces, iar dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu dacã ordinea juridicã internã ar permite ca o hotãrâre definitivã şi obligatorie sã rãmânã fãrã efect în detrimentul unei pãrţi (Hotãrârea din 24 martie 2005, pronunţatã în Cauza Şandor împotriva României, Hotãrârea din 17 iunie 2004, pronunţatã în Cauza Ruianu împotriva României.)
Pe de altã parte, nu poate fi reţinutã nicio formã de încãlcare a demnitãţii umane, în condiţiile în care aplicarea acestor sancţiuni este condiţionatã de îndeplinirea procedurii judiciare de dovedire a elementelor constitutive ale unei fapte ilicite de naturã civilã sau, dupã caz, penalã, procedurã care, în dreptul naţional, asigurã persoanei în cauzã toate garanţiile de acces efectiv la justiţie, în deplin acord cu exigenţele art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În fine, instanţa considerã cã argumentul duratei mari a procedurilor judiciare în vederea reparãrii pretinsului prejudiciu de imagine încercat de persoanele fizice cu statut de demnitar prin sancţionarea lor în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu conduce la concluzia producerii unei încãlcãri a demnitãţii acestor persoane, întrucât nu orice prejudiciu adus reputaţiei sau imaginii publice constituie şi o încãlcare a demnitãţii umane, modalitatea de producere şi gravitatea acestui prejudiciu reprezentând elementul de distincţie. Or, în cauzã, nu posibilitatea aplicãrii de sancţiuni prevãzute de lege şi proporţionale cu interesul public vizat poate prejudicia persoana sancţionatã, ci eventualitatea aplicãrii acestor sancţiuni fãrã îndeplinirea elementelor constitutive ale faptei ilicite, care sã determine regresul împotriva persoanei vinovate, ceea ce constituie însã împrejurãri de fapt, ce ţin de executarea în concret a normei legale, dar care nu atrage caracterul neconstituţional al acesteia.
Tribunalul Cãlãraşi - Secţia civilã considerã cã textul de lege criticat este constituţional, iar aplicarea amenzii prevãzutã de acesta este consecinţa neexecutãrii culpabile a unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile. Aceasta intervine în virtutea legii, iar cuantumul amenzii este determinat în mod cert şi neechivoc prin însãşi norma criticatã.
Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate dau expresie competenţei constituţionale a legiuitorului de a stabili modalitãţile de executare a hotãrârilor judecãtoreşti, executarea fiind o parte integrantã a procesului, în sensul art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi nu contravin art. 20 din Constituţie, cu raportare la art. 1 titlul I din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la protecţia demnitãţii umane.
Tribunalul Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 920/2009.
Avocatul Poporului, în punctul sãu de vedere transmis Curţii Constituţionale în Dosarul nr. 1.070D/2011, considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocã deciziile Curţii Constituţionale nr. 920/2009 şi nr. 1.083/2011.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pct. 33 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.
În prezent, textul de lege criticat are urmãtoarea redactare:
- Art. 24 "Obligaţia executãrii"
[...] "(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplicã conducãtorului autoritãţii publice sau, dupã caz, persoanei obligate o amendã de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despãgubiri pentru întârziere."
Dispoziţiile alin. (1) al art. 24 au urmãtorul cuprins: "Dacã în urma admiterii acţiunii autoritatea publicã este obligatã sã încheie, sã înlocuiascã sau sã modifice actul administrativ, sã elibereze un alt înscris sau sã efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotãrârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevãzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi dispoziţiilor art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în raport cu critici similare, prin Decizia nr. 920 din 23 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã procedura contenciosului administrativ are un caracter special, fiind derogatorie de la regulile procedural civile, şi dã expresie prevederilor art. 52 din Legea fundamentalã, oferind cadrul constituţional al protejãrii cetãţenilor în faţa eventualelor abuzuri ale autoritãţilor publice. În acest context, legiuitorul a stabilit cã executarea hotãrârilor judecãtoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au instituit în sarcina autoritãţilor publice anumite obligaţii de "a face" trebuie sã fie realizatã într-un anumit termen, fie cel precizat în cuprinsul hotãrârii, potrivit art. 18 alin. (6) din lege, fie, în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data rãmânerii irevocabile a acesteia.
Curtea a constatat cã textul de lege ce formeazã obiect al excepţiei nu aduce atingere nici principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, nici dreptului la apãrare, garantat la nivel constituţional, reţinând cã autoritãţile publice pot fi întotdeauna reprezentate, în procesele în care sunt parte, fie de cãtre un consilier juridic, care are obligaţia de serviciu de a depune toate diligenţele posibile pentru apãrarea intereselor instituţiei, fie de un avocat angajat în baza unui contract de asistenţã juridicã şi reprezentare, fie chiar de un salariat al acestora, anume desemnat în baza unei procuri speciale de reprezentare în justiţie. Aşadar, prin intermediul unui astfel de reprezentant, autoritatea publicã are posibilitatea de a-şi exercita toate prerogativele dreptului la apãrare. În plus, nimic nu îl împiedicã pe acesta sã facã demersurile necesare pentru a afla soluţia pronunţatã de instanţã în recurs, astfel încât autoritatea publicã sã poatã duce la îndeplinire dispozitivul hotãrârii, în respectul principiilor statului de drept, cãrora li se subsumeazã şi conformarea la imperativele cuprinse în hotãrârile judecãtoreşti.
Pentru considerente similare, nu poate fi reţinutã nici susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia conducãtorului autoritãţii publice i se nesocoteşte dreptul la apãrare întrucât nu a avut calitate procesualã în litigiul dedus judecãţii, interesele acestuia putând fi apãrate cu succes de acelaşi reprezentant, consilier juridic sau avocat. De altfel, amenzile cominatorii stabilite la art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezintã o sancţiune proceduralã pecuniarã aplicatã de instanţã în scopul asigurãrii executãrii hotãrârii. Legiuitorul a considerat necesar sã instituie un astfel de mijloc de constrângere pentru a conferi eficacitate înseşi instituţiei contenciosului administrativ, a cãrei finalitate ar fi iluzorie în absenţa unei sancţiuni pentru neexecutarea voluntarã a hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în aceastã materie.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauzã privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 20 din Constituţie şi la art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea reţine cã, astfel cum a statuat prin Decizia nr. 1.237/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, de principiu, prevederile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sunt aplicabile în controlul de constituţionalitate în mãsura în care asigurã, garanteazã şi dezvoltã prevederile constituţionale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în mãsura în care nivelul lor de protecţie este cel puţin la nivelul normelor constituţionale în domeniul drepturilor omului. Ţinând cont cã dispoziţiile art. 1 din aceasta se referã la demnitatea umanã, care este inviolabilã, nu se poate susţine cã o sancţiune proceduralã pecuniarã aplicatã de instanţã conducãtorului autoritãţii publice în scopul asigurãrii executãrii unei hotãrâri judecãtoreşti - astfel cum prevede textul de lege criticat - ar afecta demnitatea umanã a conducãtorului autoritãţii publice respective.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Autoritatea Naţionalã pentru Restituirea Proprietãţilor în dosarele nr. 48.759/3/CC/2010, nr. 43.171/3/CA/2011 şi nr. 51.203/3/CA/2010 ale Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 5.316/116/2010 al Tribunalului Cãlãraşi - Secţia civilã, în dosarele nr. 13.311/118/2010, nr. 17.202/118/2010 şi nr. 13.310/118/2010 ale Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 7.591/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncã şi asigurãri sociale, în dosarele nr. 36.032/3/2010 şi nr. 28.343/3/2010 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
