Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.476 din 11 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1), art. 9, art. 13 si art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale, precum si a dispozitiilor ordonantei in ansamblul sau
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 27 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Eurolemn Trans" - S.R.L. din Bãile Herculane în Dosarul nr. 46.705/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal rãspunde partea Societatea Comercialã "Fov Com" - S.R.L. din Bucureşti prin administrator, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul pãrţii prezente susţine cã litigiul s-a rezolvat, astfel încât nu ţine sã îşi mai precizeze poziţia faţã de excepţia de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 46.705/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Eurolemn Trans" - S.R.L. într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei îşi structureazã critica pe douã coordonate:
- neconstituţionalitatea extrinsecã a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 prin raportare la prevederile constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (4) şi (6). Astfel, se susţine cã la data adoptãrii <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 nu existau premisele şi condiţiile care sã permitã, din punct de vedere constituţional, adoptarea de cãtre Guvern a unei ordonanţe de urgenţã, în condiţiile în care exista deja <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, act normativ care reglementa o procedurã similarã de combatere a întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contractele comerciale. Motivarea urgenţei o reprezintã transpunerea Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea întârzierii efectuãrii plãţilor în cazul tranzacţiilor comerciale, care, în opinia autorului excepţiei, nu reprezintã o situaţie cu caracter extraordinar a cãrei reglementare nu putea fi amânatã. Prin urmare, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 nu îndeplineşte condiţiile cumulative de adoptare prevãzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie. Pe de altã parte, dispoziţiile criticate încalcã norma constituţionalã prevãzutã de art. 115 alin. (6), obiectul ordonanţei de urgenţã constând în instituirea unei proceduri rapide şi superficiale prin care se poate ajunge la satisfacerea unor pretenţii bãneşti, derivate din contractele comerciale.
- neconstituţionalitatea intrinsecã a prevederilor art. 7 alin. (1), art. 9, art. 13 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 prin raportare la prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 20 alin. (2), art. 21, 24, 44, 53, 124, 126 şi 129, precum şi la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum şi la art. 14 paragraful 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, referitor la egalitatea în faţa instanţelor de judecatã.
Astfel, în opinia autorului excepţiei, <>art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, precum şi întreaga ordonanţã încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 124 alin. (2), întrucât transformã judecãtorul cererii de emitere a ordonanţei de platã într-o autoritate care încearcã sã impunã unei pãrţi sã plãteascã o anumitã sumã, înainte de a se efectua orice verificare pertinentã.
Art. 9 contravine art. 1 alin. (3), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 44 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie, precum şi art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât decãderea debitorului din dreptul de a contesta creanţa prin întâmpinare îl priveazã pe acesta de dreptul la un proces echitabil. Teza întâi a alin. (3) al art. 9 încalcã dispoziţiile art. 129 din Constituţie, întrucât îngrãdeşte dreptul pãrţii nemulţumite de hotãrârea de respingere a cererii de emitere a unei ordonanţe de platã de a se adresa instanţei superioare pentru verificarea legalitãţii şi temeiniciei primei hotãrâri.
Dispoziţiile art. 13 violeazã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 24 alin. (1) şi art. 126 alin. (2), precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 14 paragraful 1 teza întâi din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, întrucât restrânge dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la o judecatã imparţialã, precum şi dreptul acestora de a beneficia de un control judiciar real, obiectiv şi efectiv.
Prevederile art. 14 limiteazã accesul liber la justiţie prevãzut de art. 21 din Constituţie, întrucât hotãrârea de respingere a cererii în anulare nu poate fi atacatã cu recurs, iar alin. (2) al art. 14 vine în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 126 alin. (2) şi art. 129 şi cu prevederile din actele internaţionale menţionate, întrucât oferã posibilitatea, fãrã desfãşurarea unui proces pe fondul cauzei, de a se emite un titlu executoriu împotriva unui pretins debitor, deşi acesta a depus toate demersurile necesare în vederea protejãrii intereselor sale legitime.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultã din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007.
Analizând argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în realitate, obiectul criticii îl constituie, în special, dispoziţiile art. 7 alin. (1), art. 9, art. 13 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, precum şi dispoziţiile ordonanţei de urgenţã, în ansamblul sãu. Prevederile art. 7 alin. (1), art. 9, art. 13 şi art. 14 din ordonanţa de urgenţã au urmãtorul conţinut:
- Art. 7 alin. (1): "Pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a pãrţilor asupra modalitãţilor de platã. Citaţia va fi înmânatã pãrţii cu 3 zile înaintea termenului de judecatã.";
- Art. 9: "(1) Sub sancţiunea decãderii, debitorul poate contesta creanţa prin întâmpinare.
(2) În cazul în care debitorul contestã creanţa, instanţa verificã dacã aceastã contestaţie este întemeiatã.
(3) În cazul în care contestaţia este întemeiatã, instanţa va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilã. În aceastã situaţie, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecatã potrivit dreptului comun.";
- Art. 13: "(1) Împotriva ordonanţei de platã debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicãrii acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã.
(3) Cererea în anulare nu suspendã executarea. Suspendarea va putea fi însã încuviinţatã, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cãrei cuantum va fi fixat de instanţã.
(4) Dacã instanţa învestitã admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa de platã, pronunţând o hotãrâre irevocabilã. Prevederile art. 9 alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor.
(5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã.";
- Art. 14: "(1) Ordonanţa de platã, devenitã irevocabilã ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.
(2) Împotriva executãrii silite a ordonanţei de platã debitorul poate face contestaţie la executare, potrivit dreptului comun. În cadrul contestaţiei nu se pot invoca decât aspecte legate de procedura de executare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) care garanteazã drepturile şi libertãţile cetãţenilor, art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementãrilor internaţionale cuprinse în tratate privind drepturi şi libertãţi fundamentale ale omului, ratificate de România, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 115 alin. (4) şi (6) referitoare la delegarea legislativã, art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, art. 126 privind instanţele judecãtoreşti şi art. 129 privind folosirea cãilor de atac, precum şi celor prevãzute în art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi în art. 14 paragraful 1 referitoare la egalitatea în faţa instanţelor de judecatã din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, atât în ansamblul sãu, cât şi asupra prevederilor art. 7 alin. (1), art. 9, art. 13 şi art. 14, prin raportare la critici asemãnãtoare, constatând cã sunt constituţionale.
În ceea ce priveşte critica prin raportare la dispoziţiile <>art. 115 alin. (4) din Constituţie, prin Decizia nr. 1.070 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 20 octombrie 2009, Curtea a statuat cã îndeplinirea obligaţiei asumate de România faţã de statele membre ale Uniunii Europene, constând în transpunerea, pânã la momentul aderãrii, a tuturor directivelor comunitare în vigoare la data semnãrii Tratatului de aderare, poate fi consideratã o situaţie extraordinarã a cãrei reglementare nu mai poate fi amânatã, ţinând cont de faptul cã, astfel cum se precizeazã în preambulul ordonanţei, aceasta transpune în legislaţia naţionalã prevederile Directivei 2000/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii plãţilor în tranzacţiile comerciale. Nu poate fi reţinutã susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia nu era necesarã emiterea ordonanţei de urgenţã criticate, întrucât deja exista în domeniu o reglementare suficientã, respectiv <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã. Sub acest aspect, Curtea a observat cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, transpunând directiva europeanã amintitã şi vizând numai obligaţiile rezultate din contracte comerciale, are ca scop îmbunãtãţirea funcţionãrii pieţei interne a Uniunii Europene. De aceea, astfel cum prevede chiar directiva transpusã, domeniul de aplicare al <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 este limitat la plãţi efectuate ca remuneraţie pentru tranzacţii comerciale şi nu reglementeazã tranzacţiile cu consumatorii ori dobânda pentru alte plãţi, care pot fi supuse prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 alin. (1), art. 9, art. 13 şi art. 14 din ordonanţã, Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri, exemple fiind <>Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau <>Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptatã pentru a stabili mãsuri pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecatã şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege.
Curtea observã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 reglementeazã procedura recuperãrii pe cale judecãtoreascã exclusiv a acelor creanţe care izvorãsc din contracte comerciale şi care sunt, în acelaşi timp, certe, lichide şi exigibile. În acest scop, la cererea privind creanţa de platã a preţului, creditorul trebuie sã anexeze, potrivit art. 6 alin. (2) din ordonanţã, înscrisurile ce atestã cuantumul sumei datorate, precum şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. Potrivit art. 9, debitorul poate contesta creanţa prin întâmpinare, instanţa urmând sã verifice dacã aceastã contestaţie este întemeiatã, iar art. 10 alin. (1) prevede cã, în cazul în care, ca urmare a verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constatã cã cererea este întemeiatã, instanţa emite o ordonanţã de platã, în care se precizeazã suma şi termenul de platã. Conform art. 13 alin. (1), împotriva ordonanţei de platã debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicãrii acesteia. Din toate aceste texte de lege rezultã în mod evident cã procedura ce face obiectul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 se desfãşoarã într-un cadru procesual menit sã asigure toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil, iar debitorul are la îndemânã suficiente mijloace procedurale pentru a-şi apãra interesele.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia, considerentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1), art. 9, art. 13 şi <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, precum şi a dispoziţiilor ordonanţei în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Eurolemn Trans" - S.R.L. din Bãile Herculane în Dosarul nr. 46.705/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
