Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.475 din 8 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (1), art. 9 si 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte intre profesionisti
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (1), art. 9 şi 10 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Electra Total Consulting" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.299/288/2010 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 99D/2011. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Sentinţa civilã nr. 11.362 din 3 decembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 11.299/288/2010, Judecãtoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (1), art. 9 şi 10 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Electra Total Consulting" - S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionãrii unei cauze având ca obiect o cerere pentru emiterea unei ordonanţe de platã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu permit administrarea unui probatoriu complet, singura probã admisã fiind cea cu înscrisuri, iar procedura de judecatã a cererilor formulate potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 creeazã un dezavantaj vãdit debitorului, care se vede pus în imposibilitatea de a se apãra în mod adecvat şi temeinic. Judecãtoria Râmnicu Vâlcea opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (1), art. 9 şi 10 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 118/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte comerciale a fost modificatã prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor mãsuri necesare intrãrii în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. În ceea ce priveşte modificãrile aduse prevederilor ce constituie obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, acestea au constat, în esenţã, în înlocuirea sintagmei "contracte comerciale" cu sintagma "contracte între profesionişti". Dispoziţiile criticate au, în prezent, urmãtorul conţinut: - Art. 2 alin. (1): "Prezenta ordonanţã de urgenţã se aplicã creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte încheiate între profesionişti."; - Art. 6: "(1) Cererea introdusã potrivit prevederilor art. 5 cuprinde: a) numele şi domiciliul sau, dupã caz, denumirea şi sediul creditorului; b) numele şi domiciliul debitorului persoanã fizicã, iar în cazul debitorului persoanã juridicã, denumirea şi sediul, precum şi, dupã caz, numãrul certificatului de înmatriculare în registrul comerţului, codul fiscal şi contul bancar; c) suma ce face obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiilor de platã, perioada la care se referã acestea, termenul la care trebuia fãcutã plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei; d) semnãtura creditorului. (2) La cerere se anexeazã înscrisurile ce atestã cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. (3) Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte pãrţi sunt, plus unul pentru instanţã."; - Art. 7 alin. (1): "(1) Pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a pãrţilor asupra modalitãţilor de platã. Citaţia va fi înmânatã pãrţii cu 3 zile înaintea termenului de judecatã."; - Art. 9: "(1) Sub sancţiunea decãderii, debitorul poate contesta creanţa prin întâmpinare. (2) În cazul în care debitorul contestã creanţa, instanţa verificã dacã aceastã contestaţie este întemeiatã. (3) În cazul în care contestaţia este întemeiatã, instanţa va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilã. În aceastã situaţie, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecatã potrivit dreptului comun."; - Art. 10: "(1) În cazul în care, ca urmare a verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constatã cã cererea este întemeiatã, instanţa emite o ordonanţã de platã, în care se precizeazã suma şi termenul de platã. (2) Dacã debitorul recunoaşte o parte a pretenţiilor creditorului, instanţa emite o ordonanţã de platã parţialã pentru suma ce corespunde pãrţii necontestate a creanţei, stabilind termenul de platã. (3) Termenul de platã nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depãşi 30 de zile de la data comunicãrii ordonanţei de platã. Judecãtorul nu va putea stabili alt termen de platã decât dacã pãrţile se înţeleg în acest sens. (4) Ordonanţa de platã se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, potrivit prevederilor Codului de procedurã civilã." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare şi art. 124 alin. (2) privind înfãptuirea justiţiei. De asemenea, invocã art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, exemplu fiind Decizia nr. 1.129 din 10 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 23 octombrie 2009, Decizia nr. 1.001 din 7 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008. Astfel, Curtea a constatat cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptatã pentru a stabili mãsuri pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicãrii principiului rolului activ al judecãtorului, care, la soluţionarea pricinilor în primã instanţã, are obligaţia de a încerca împãcarea pãrţilor. Împrejurarea cã, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007, judecãtorul citeazã pãrţile pentru explicaţii şi lãmuriri şi stãruie în efectuarea plãţii sumei datorate nu înseamnã cã hotãrârea se va pronunţa fãrã ca acesta sã fi analizat toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţa de urgenţã prevede cã procedura reglementatã de acest act normativ vizeazã exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani care rezultã din contracte comerciale, iar art. 10 dispune cã ordonanţa de platã se va emite numai în urma verificãrii cererii pe baza înscrisurilor depuse potrivit art. 6 alin. (2), a declaraţiilor pãrţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând cã cererea este întemeiatã. Or, este de menţionat cã, potrivit reglementãrilor legale, creanţa este certã atunci când asupra acesteia nu existã nicio îndoialã şi, prin urmare, nu poate fi practic contestatã. De exemplu, ar fi aproape imposibil ca debitorul obligaţiei sã conteste o facturã fiscalã atât timp cât a semnat de primirea acesteia. Pe de altã parte, dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea contestãrii de cãtre debitor a ordonanţei de platã şi reglementeazã procedura pentru exercitarea cãii de atac. Aşa fiind, se constatã cã prevederile din ordonanţa de urgenţã criticate de autoarea excepţiei nu numai cã nu încalcã dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate, ci, dimpotrivã, dau expresie acestora. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 6, art. 7 alin. (1), art. 9 şi 10 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 119/2007 privind mãsurile pentru combaterea întârzierii executãrii obligaţiilor de platã rezultate din contracte între profesionişti, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Electra Total Consulting" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 11.299/288/2010 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2011.
