Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.475 din 11 noiembrie 2010 privind exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 27 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Geometric Service în Dosarul nr. 27.662/3/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 27.662/3/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Geometric Service într-un dosar având ca obiect o acţiune în anulare a unei dispoziţii a Primarului Municipiului Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul considerã cã dispoziţiile legale criticate contravin art. 16 şi art. 21 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece, pe de o parte se încalcã principiul egalitãţii în drepturi prin introducerea unui regim juridic distinct între persoanele care au dreptul de a ataca dispoziţia sau decizia emisã în baza <>Legii nr. 10/2001 şi terţi, ceea ce trebuie avut în vedere fiind natura actului juridic şi nu calitatea persoanei, iar pe de altã parte se încalcã principiul liberului acces la justiţie, deoarece terţele persoane nu au posibilitatea de a ataca dispoziţia sau decizia de restituire decât pe calea dreptului comun şi nu în cadrul legii speciale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã nu şi-a exprimat opinia.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevederi care au urmãtorul conţinut: "Decizia sau, dupã caz, dispoziţia motivatã de respingere a notificãrii sau a cererii de restituire în naturã poate fi atacatã de persoana care se pretinde îndreptãţitã la secţia civilã a tribunalului în a cãrui circumscripţie se aflã sediul unitãţii deţinãtoare sau, dupã caz, al entitãţii învestite cu soluţionarea notificãrii, în termen de 30 de zile de la comunicare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi în art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, prin raportare la critici asemãnãtoare, constatând cã sunt constituţionale. Astfel, Curtea, prin <>Decizia nr. 1.248 din 6 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 5 noiembrie 2009 şi prin <>Decizia nr. 1.422 din 5 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 17 decembrie 2009, a constatat cã <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 stabileşte dreptul persoanei care se pretinde îndreptãţitã la restituirea imobilului de a ataca, la secţia civilã a tribunalului competent, decizia sau, dupã caz, dispoziţia motivatã de respingere a notificãrii sau a cererii de restituire în naturã.
În speţa de faţã, argumentele care stau la baza motivãrii excepţiei vizeazã nemulţumirea autorului cu privire la limitarea, prin dispoziţia criticatã, a categoriei persoanelor care au calitatea de a promova acţiunea în instanţã. Or, în condiţiile în care decizia sau, dupã caz, dispoziţia motivatã de respingere a notificãrii ori a cererii de restituire priveşte interesele legitime ale persoanelor care se pretind îndreptãţite, în vederea recuperãrii bunurilor care le-au aparţinut şi care au fost preluate abuziv de stat, numai acestea justificã un interes şi, implicit, calitatea procesualã activã în declanşarea controlului judiciar de legalitate al respectivelor hotãrâri.
Aşa fiind, dispoziţiile <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu fac altceva decât sã reglementeze cadrul desfãşurãrii fazei judiciare a procedurii privind restituirea imobilelor care fac obiectul legii reparatorii. Curtea reţine cã lãrgirea acestui cadru procesual, sub aspectul persoanelor care pot avea calitate procesualã activã, echivaleazã cu o completare a legii pe calea controlului de constituţionalitate, operaţiune care excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului.
În ceea ce priveşte art. 21 din Constituţie, Curtea reţine cã, în cauza de faţã, sunt pe deplin aplicabile cele statuate prin <>Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime. Astfel, liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte şi este competenţa exclusivã a legiuitorului de a institui regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, soluţie ce rezultã în mod categoric din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", şi ale art. 129, în conformitate cu care, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Pe cale de consecinţã, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege. Dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora "Nicio lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept", au semnificaţia cã legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit niciun cetãţean ori categorie sau grup social. Tot astfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut prin Hotãrârea din 21 februarie 1975, pronunţatã în Cauza Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii, cã dreptul la instanţã nu este un drept absolut; statele sunt libere sã stabileascã condiţionãri ale acestuia, fãrã însã sã aducã atingere substanţei dreptului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia, considerentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Geometric Service în Dosarul nr. 27.662/3/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã, şi de proprietate intelectualã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 11 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect: