Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.470 din 10 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16, art. 19 alin. (1) lit. c) si art. 20 alin. (2)-(10) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 887 din 18 decembrie 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 19 alin. (1) lit. c) şi <>art. 20 alin. (2)-(10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã de Nicolae Dobrovici-Bacalbaşa în Dosarul nr. 2.360/121/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.360/121/2008, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 19 alin. (1) lit. c) şi <>art. 20 alin. (2)-(10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã de Nicolae Dobrovici-Bacalbaşa într-o cauzã având ca obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, preluând cu fidelitate considerentele <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008 , considerã cã jurisdicţia exercitatã de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminãrii se defineşte ca o jurisdicţie extraordinarã, iar natura sa juridicã este cea a unei instanţe extraordinare.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte <>art. 20 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 este inadmisibilã, în temeiul <>art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , iar celelalte prevederi legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16, art. 19 alin. (1) lit. c) şi <>art. 20 alin. (2)-(10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, texte care au urmãtorul cuprins:
- Art. 16: "Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminãrii, denumit în continuare Consiliul, este autoritatea de stat în domeniul discriminãrii, autonomã, cu personalitate juridicã, aflatã sub control parlamentar şi totodatã garant al respectãrii şi aplicãrii principiului nediscriminãrii, în conformitate cu legislaţia internã în vigoare şi cu documentele internaţionale la care România este parte".
- Art. 19 alin. (1) lit. c): "În vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminãrii îşi exercitã atribuţiile în urmãtoarele domenii: [...]
c) investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare".
- Art. 20 alin. (2)-(10): "(2) Consiliul soluţioneazã sesizarea prin hotãrâre a Colegiului director prevãzut la art. 23 alin. (1).
(3) Prin cererea introdusã potrivit alin. (1), persoana care se considerã discriminatã are dreptul sã solicite înlãturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminãrii.
(4) Colegiul director al Consiliului dispune mãsurile specifice constatãrii existenţei discriminãrii, cu citarea obligatorie a pãrţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigurã confirmarea primirii. Neprezentarea pãrţilor nu împiedicã soluţionarea sesizãrii.
(5) Acţiunea de investigare întreprinsã de Colegiul director se desfãşoarã la sediul instituţiei sau în alt loc stabilit de acesta.
(6) Persoana interesatã are obligaţia de a dovedi existenţa unor fapte care permit a se presupune existenţa unei discriminãri directe sau indirecte, iar persoanei împotriva cãreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi cã faptele nu constituie discriminare. În faţa Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probã, inclusiv înregistrãri audio şi video sau date statistice.
(7) Hotãrârea Colegiului director de soluţionare a unei sesizãri se adoptã în termen de 90 de zile de la data sesizãrii şi cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotãrârea, numele, domiciliul sau reşedinţa pãrţilor, obiectul sesizãrii şi susţinerile pãrţilor, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotãrârii Colegiului director, modalitatea de platã a amenzii, dacã este cazul, calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita.
(8) Hotãrârea se comunicã pãrţilor în termen de 15 zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicãrii.
(9) Hotãrârea Colegiului director poate fi atacatã la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.
(10) Hotãrârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu".
Autorul excepţiei susţine cã textele legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi (4) privind dreptul la un proces echitabil şi caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor speciale administrative, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 124 alin. (2) privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (1) şi (5) privind instanţele judecãtoreşti şi interzicerea înfiinţãrii de instanţe extraordinare.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Nu se poate reţine motivul de inadmisibilitate invocat de Avocatul Poporului cu privire la <>art. 20 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 . Într-adevãr, prin <>Decizia nr. 997 din 7 octombrie 2008 , Curtea a constatat cã "dispoziţiile <>art. 20 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituţionale, în mãsura în care sunt interpretate în sensul cã acordã Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminãrii competenţa ca, în cadrul activitãţii sale jurisdicţionale, sã anuleze ori sã refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând cã sunt discriminatorii, şi sã le înlocuiascã cu norme create pe cale judiciarã sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative". Însã în cauza de faţã sunt aduse alte critici textului supus controlului Curţii Constituţionale, critici ce vizeazã eventualul caracter de instanţã extraordinarã al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminãrii. Or, prin decizia pronunţatã sub rezervã de interpretare, Curtea a constatat neconstituţionalitatea numai a unui sens al textului art. 20 alin. (3) din ordonanţã, situaţie în care nu se poate reţine cã textul în sine este neconstituţional, ci numai acea interpretare din care rezultã cã se "acordã Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminãrii competenţa ca, în cadrul activitãţii sale jurisdicţionale, sã anuleze ori sã refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând cã sunt discriminatorii, şi sã le înlocuiascã cu norme create pe cale judiciarã sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative". În consecinţã, în situaţia de faţã nu se poate aplica textul <>art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , iar Curtea urmeazã sã analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. A se vedea, în acelaşi sens, ad similis, <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.096 din 15 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 27 noiembrie 2008, şi nr. 711 din 7 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 17 iunie 2009.
2. Pe fondul cauzei, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 1.096 din 15 octombrie 2008 , în raport cu o criticã identicã de neconstituţionalitate, a statuat cã instituţia Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminãrii nu este o instanţã extraordinarã.
Acesta este un organ al administraţiei publice centrale cu atribuţii în prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, prin supravegherea şi combaterea actelor sau faptelor de naturã a încãlca principiul constituţional fundamental al egalitãţii în drepturi. Cu acel prilej, Curtea a stabilit cã, potrivit dispoziţiilor supuse controlului de constituţionalitate, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminãrii este un organ administrativ cu atribuţii jurisdicţionale, care se bucurã de independenţa necesarã îndeplinirii actului administrativ-jurisdicţional şi respectã prevederile constituţionale cuprinse în art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (5) care interzice înfiinţarea de instanţe extraordinare. Mai mult, Curtea a statuat cã dreptul la un proces echitabil este satisfãcut dacã cei interesaţi au posibilitatea de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor şi a intereselor lor legitime, drept care este consacrat expres la <>art. 20 alin. (9) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 .
Totodatã, Curtea a mai reţinut cã jurisdicţia Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminãrii nu are caracter obligatoriu, întrucât legea nu prevede în sarcina persoanei vãtãmate obligaţia de a urma o procedurã administrativ-jurisdicţionalã prealabilã sesizãrii instanţei de judecatã, ci numai posibilitatea de a opta între cele douã cãi de valorificare a dreptului, astfel încât nu se poate vorbi de încãlcarea textului art. 21 alin. (4) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16, art. 19 alin. (1) lit. c) şi <>art. 20 alin. (2)-(10) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicatã de Nicolae Dobrovici-Bacalbaşa în Dosarul nr. 2.360/121/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
