Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.467 din 10 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) si ale art. 306 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302, art. 302^1 şi art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Florin Macariu în Dosarul nr. 14.043/245/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã în ceea ce priveşte art. 302 şi art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã şi ca neîntemeiatã în ceea ce priveşte celelalte texte de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 9 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 14.043/245/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302, art. 302^1 şi art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Florin Macariu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã, întrucât recursul este conceput ca o cale extraordinarã de atac, un ultim nivel de jurisdicţie în care pãrţile în litigiu îşi pot apãra drepturile lor subiective, înlãturând efectele hotãrârilor pronunţate în condiţiile art. 304 din Codul de procedurã civilã, instituirea sancţiunii nulitãţii pentru neîndeplinirea cerinţelor prevãzute de textul analizat, de cele mai multe ori din eroare, neimputabile recurentului, îl lipseşte pe acesta de posibilitatea de a examina pe calea recursului susţinerile întemeiate privind modul eronat prin care s-a soluţionat hotãrârea atacatã. Principiul "rolului activ" îi permite judecãtorului "sã dea pãrţilor ajutor pentru ocrotirea drepturilor şi intereselor legale, aceasta neînsemnând cã se creeazã o situaţie favorabilã uneia dintre pãrţi în dezavantajul celeilalte, instanţa dând ajutor ambelor pãrţi şi asigurând ideea de simetrie în ceea ce priveşte poziţia lor procesualã". Se face referire şi la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 176/2005 şi nr. 737/2008. Tribunalul Iaşi - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile legale criticate fiind în concordanţã cu normele constituţionale. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 lit. b), c) şi d) şi alin. 2, precum şi cele ale art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 302 şi art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã este inadmisibilã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, acesta îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 302, art. 302^1 şi art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã. Din examinarea susţinerilor autorului excepţiei, precum şi a considerentelor încheierii de sesizare rezultã cã se criticã dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi ale art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã. Referirea la celelalte texte din acelaşi cod este realizatã ca temei al raţionamentului pe care autorul îşi fundamenteazã criticile, adicã cel reţinut în considerentele deciziilor Curţii Constituţionale prin care s-a constatat cã "dispoziţiile art. 302 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale în partea care prevede «sub sancţiunea nulitãţii»" (<>Decizia nr. 737 din 24 iunie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008), respectiv cã dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitate absolutã a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reşedinţa pãrţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, dupã caz, numãrul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, dupã caz, codul fiscal şi contul bancar", precum şi - dacã recurentul locuieşte în strãinãtate - "domiciliul ales în România, unde urmeazã sã i se facã toate comunicãrile privind procesul" (<>Decizia nr. 176 din 24 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005). De altfel, în cauzã excepţia a fost invocatã în contextul în care instanţa a invocat, din oficiu, excepţia de nulitate a recursului pentru nemotivarea în termen, autorul excepţiei având calitatea de recurent. Prin urmare, Curtea urmeazã a se pronunţa asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi ale art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, având urmãtorul cuprins: - Art. 302^1: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulitãţii, urmãtoarele menţiuni: [...] c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiazã recursul şi dezvoltarea lor sau, dupã caz, menţiunea cã motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;"; - Art. 306 alin. 1 şi 2: "Recursul este nul dacã nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevãzute în alin. 2. Motivele de ordine publicã pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însã este obligatã sã le punã în dezbatere pãrţilor." Autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apãrare şi art. 129 - Folosirea cãilor de atac. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã s-a pronunţat asupra unor critici similare, de exemplu prin <>Decizia nr. 312 din 6 aprilie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 4 mai 2006. Cu acel prilej, Curtea a statuat cã Legea fundamentalã nu cuprinde prevederi referitoare la obligativitatea existenţei tuturor cãilor de atac, ci statueazã prin art. 129 şi art. 126 alin. (2) cã exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite prin lege, adicã potrivit normelor de procedurã. Din aceste prevederi constituţionale rezultã cã legiuitorul are libertatea de a stabili cazurile şi condiţiile în care pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac. În acest sens, în privinţa condiţiilor de exercitare a cãilor de atac, legiuitorul poate sã reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie sã fie fãcutã declaraţia, conţinutul sãu, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi gen, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere dreptului în substanţa sa sau principiilor şi textelor constituţionale de referinţã. Tot astfel, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în cazul Beles şi alţii contra Cehiei din 12 noiembrie 2002, a constatat cã dreptul de acces la un tribunal, din care dreptul de acces constituie un aspect, nu este absolut şi se preteazã la limitãri implicit admise, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere cã presupune reglementarea din partea statului, care se bucurã, în aceastã privinţã, de o anumitã marjã de apreciere. De asemenea, referindu-se la condiţia de admisibilitate a recursului prevãzutã de <>art. 302^1 alin. 1 lit. c) din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 364 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 16 septembrie 2005, Curtea a constatat cã, "dincolo de semnificaţia esenţialã a acestor menţiuni pentru buna administrare a justiţiei în faza de atac a recursului, coroborarea reglementãrii criticate cu dispoziţiile art. 287 şi cu cele ale art. 316 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora partea are posibilitatea sã complineascã omisiunea lor pânã la prima zi de înfãţişare, în cererea de apel şi, prin extindere, şi în aceea de recurs, se impune concluzia cã dispoziţiile legale deduse controlului nu contravin normelor constituţionale de referinţã". Cele statuate anterior de Curte îşi pãstreazã valabilitatea, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei menţionate. În ceea ce priveşte considerentele care au fundamentat soluţiile de admitere a excepţiilor de neconstituţionalitate pronunţate de Curtea Constituţionalã prin <>deciziile nr. 176/2005 şi nr. 737/2008, Curtea constatã cã acestea vizeazã aspecte specifice modului de reglementare a normelor constatate cu acele prilejuri ca fiind neconstituţionale, care nu se regãsesc în cazul normelor ce fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi ale art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie invocatã de Florin Macariu în Dosarul nr. 14.043/245/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 noiembrie 2009.
