Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.466 din 10 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 8 si art. II alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale, precum si a ordonantei in intregul ei, art. II alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 19/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, precum si a ordonantei de urgenta in intregul ei, art. 3 alin. (1) lit. g) si h), art. 10 alin. (1) si (2), art. 13, art. 19 alin. (1) si (2), art. 20 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea si exercitarea activitatii de consultanta fiscala, precum si a ordonantei in intregul ei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 893 din 21 decembrie 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 8 şi <>art. II alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, precum şi a ordonanţei în întregul ei, <>art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 19/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, precum şi a ordonanţei de urgenţã în întregul ei, art. 3 alin. (1) lit. g) şi h), art. 10 alin. (1) şi (2), art. 13, art. 19 alin. (1) şi (2), <>art. 20 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activitãţii de consultanţã fiscalã, precum şi a ordonanţei în întregul ei, excepţie ridicatã de Armand Gabriel Bobocea în Dosarul nr. 6.678/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, precum şi partea Camera Consultanţilor Fiscali, prin avocat, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul autorului excepţiei, care, în esenţã, solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã.
Reprezentantul Camerei Consultanţilor Fiscali solicitã, în principal, respingerea excepţiei ca inadmisibilã, iar, în subsidiar, ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã înfiinţarea Camerei Consultanţilor Fiscali are drept scop îmbunãtãţirea relaţiilor dintre contribuabil şi organele fiscale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 6.678/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 8 şi <>art. II alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, precum şi a ordonanţei în întregul ei, <>art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 19/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, precum şi a ordonanţei de urgenţã în întregul ei, art. 3 alin. (1) lit. g) şi h), art. 10 alin. (1) şi (2), art. 13, art. 19 alin. (1) şi (2), <>art. 20 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activitãţii de consultanţã fiscalã, precum şi a ordonanţei în întregul ei, excepţie ridicatã de Armand Gabriel Bobocea într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni împotriva unui refuz de acordare a unor drepturi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã înfiinţarea Camerei Consultanţilor Fiscali printr-o ordonanţã a Guvernului este neconstituţionalã. Se susţine cã Guvernul poate înfiinţa organe de specialitate în subordinea sa, însã asociaţiile profesionale se pot constitui numai în condiţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 şi, deci, prin definiţie, nu sunt în subordinea Guvernului. Se aratã cã, în acest mod, Guvernul a instituit un serviciu obligatoriu în folosul unui grup de persoane, cu statut de monopol în privinţa certificãrii declaraţiilor fiscale, ceea ce are drept efect înlocuirea, în timp, a contabililor autorizaţi şi eliminarea acestora de pe piaţa de muncã. Astfel, este încãlcat dreptul contabililor autorizaţi de a-şi exercita profesia, iar Camera Consultanţilor Fiscali poate fi consideratã o organizaţie cu caracter secret.
Se mai apreciazã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 47/2007 şi <>Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 sunt neconstituţionale întrucât au fost adoptate ca legi ordinare, deşi ambele modificã legi cu caracter organic. Mai mult, <>Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 încalcã şi art. 136 alin. (4) din Constituţie, întrucât a prevãzut acordarea cu titlu gratuit a unui sediu Camerei Consultanţilor Fiscali. Se susţine cã experţii contabili care vor sã se înscrie în Camera Consultanţilor Fiscali vor fi obligaţi sã plãteascã contribuţii financiare unei persoane juridice fãrã scop lucrativ. Prin dreptul acordat Camerei Consultanţilor Fiscali de a retrage carnetul profesional de consultant fiscal se ajunge la substituirea puterii judecãtoreşti, numai aceasta din urmã având competenţa sã se pronunţe într-o asemenea situaţie.
Modificarea art. 13 lit. g), art. 19 alin. (1) pct. c) şi alin. (2) lit. c) şi a <>art. 25 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 prin amendament adoptat numai de Camera Deputaţilor este consideratã a fi o încãlcare a principiului bicameralismului. Mai mult, se aratã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 cuprinde dispoziţii de drept penal substanţial, domeniu care poate fi reglementat doar prin lege organicã.
De asemenea, în opinia autorului excepţiei, <>Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 a fost respinsã de cãtre Parlament, întrucât Camera Deputaţilor, ca for decizional, în şedinţa din 12 februarie 2008, a respins raportul de adoptare a proiectului de lege de aprobare a ordonanţei. Mai mult, se aratã cã, în urma votului de respingere, comisia sesizatã în fond a propus din nou un raport de adoptare a proiectului de lege de aprobare a ordonanţei, deşi ar fi trebuit sã propunã un raport de respingere. Astfel, în cazul în care s-ar fi respins şi acest raport, s-ar fi votat, pe aceastã procedurã, pânã când votul ar fi fost favorabil Guvernului.
Cu privire la prevederile <>art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 19/2008 , se considerã cã sunt contrare accesului liber la justiţie, întrucât au fost adoptate în scopul blocãrii acestui drept fundamental.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 8 şi <>art. II alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, precum şi ordonanţa în ansamblul ei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, ale <>art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 19/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, precum şi ordonanţa de urgenţã în ansamblul ei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 3 martie 2008, art. 3 alin. (1) lit. g) şi h), art. 10 alin. (1) şi (2), art. 13, art. 19 alin. (1) şi (2), <>art. 20 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activitãţii de consultanţã fiscalã, precum şi ordonanţa în ansamblul ei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 1 septembrie 2001. Astfel, textele legale criticate în mod punctual ca fiind neconstituţionale au urmãtorul cuprins:
- <>Art. I pct. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 47/2007 : "Dupã alineatul (4) al articolului 83 [din Codul de procedurã fiscalã] se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu urmãtorul cuprins:
(5) Declaraţiile fiscale anuale ale contribuabililor persoane juridice vor fi certificate de cãtre un consultant fiscal, în condiţiile legii, cu excepţia celor pentru care este obligatorie auditarea.";
- <>Art. II alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 47/2007 : "(2) Dispoziţiile art. I pct. 8 [art. 83 alin. (5) din Codul de procedurã fiscalã - s.n.] se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2008, pentru declaraţiile anuale aferente anului 2007";
- <>Art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 19/2008 : "(2) Aplicarea prevederilor <>art. 83 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se suspendã pânã la 1 ianuarie 2010.";
- <>Art. 3 alin. (1) lit. g) şi h) din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 : "(1) Activitatea de consultanţã fiscalã constã în: [...]
g) realizarea de expertize fiscale la solicitarea organelor judecãtoreşti, organelor de cercetare penalã, organelor fiscale sau a altor pãrţi interesate;
h) asistenţã fiscalã în cauzele aflate pe rolul unei autoritãţi jurisdicţionale.";
- <>Art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 : "(1) Camera Consultanţilor Fiscali este organizaţie profesionalã de utilitate publicã, persoanã juridicã fãrã scop lucrativ, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sectorul 5. Sediul respectiv este acordat de Guvern în folosinţã gratuitã pânã la data la care veniturile Camerei Consultanţilor Fiscali permit achiziţionarea unui sediu propriu, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2012.
(2) Camera Consultanţilor Fiscali, denumitã în continuare Camera, se organizeazã şi funcţioneazã în baza unui regulament de organizare şi funcţionare propriu, aprobat prin hotãrâre a Consiliului superior al Camerei".
- <>Art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 : "Camera îşi acoperã cheltuielile din venituri proprii care se constituie din:
a) taxa de autorizare a societãţilor comerciale de consultanţã fiscalã;
b) taxa de înscriere în evidenţa Camerei;
c) cotizaţiile membrilor Camerei;
d) încasãri din vânzarea publicaţiilor proprii;
e) donaţii şi sponsorizãri;
f) taxa de înscriere la examenul pentru atribuirea calitãţii de consultant fiscal;
g) alte venituri din activitatea Camerei".
- <>Art. 19 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 : "Carnetul profesional de consultant fiscal, respectiv autorizaţia de funcţionare, se retrage consultanţilor fiscali în urmãtoarele situaţii:
1. În cazul persoanelor fizice:
a) când atribuirea calitãţii de consultant fiscal a fost obţinutã ca urmare a sãvârşirii infracţiunii de fals şi uz de fals;
b) când consultantul fiscal încalcã prevederile Codului privind conduita eticã şi profesionalã în domeniul consultanţei fiscale;
c) în caz de neplatã a cotizaţiei timp de 12 luni consecutive.
2. În cazul persoanelor juridice, în situaţia în care:
a) societatea comercialã s-a dizolvat;
b) dupã data de înregistrare la Camerã se constatã cã nu mai îndeplinesc condiţiile legale de funcţionare potrivit prezentei ordonanţe şi Regulamentului de organizare şi funcţionare al Camerei;
c) în caz de neplatã a cotizaţiei timp de 12 luni consecutive".
- <>Art. 20 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 : "(1) În cazul retragerii carnetului profesional de consultant fiscal sau a autorizaţiei societãţilor comerciale de consultanţã fiscalã se interzic acestora practicarea profesiei şi utilizarea titlului de consultant fiscal sau a denumirii de societate comercialã de consultanţã fiscalã.
(2) Împotriva deciziei de retragere a carnetului profesional de consultant fiscal sau a autorizaţiei de funcţionare se poate formula plângere în justiţie, în condiţiile <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificãrile ulterioare".
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 2 privind suveranitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 9 privind sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 40 alin. (1) şi (4) privind dreptul de asociere, art. 44 privind proprietatea privatã, art. 45 privind libertatea economicã, art. 54 alin. (2) privind fidelitatea faţã de ţarã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale, art. 56 alin. (2) privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 69 privind mandatul reprezentativ, art. 73 alin. (3) lit. h) privind domeniul de reglementare al legilor organice, art. 76 privind adoptarea legilor şi hotãrârilor, art. 108 alin. (3) privind actele Guvernului, art. 115 alin. (1), (4) şi (5) privind delegarea legislativã, art. 117 alin. (2) şi (3) privind înfiinţarea organelor de specialitate în subordinea Guvernului şi ministerelor, respectiv a autoritãţilor administrative autonome, art. 126 alin. (5) privind interzicerea înfiinţãrii de instanţe extraordinare, art. 135 privind economia, art. 136 privind proprietatea, art. 137 alin. (1) privind sistemul financiar şi art. 139 alin. (1) privind impozitele, taxele şi alte contribuţii. Totodatã, sunt invocate dispoziţiile art. 4 şi art. 9 din Directiva 84/253/CEE privind autorizarea persoanelor care rãspund de controlul legal al documentelor contabile, precum şi cele ale Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificãrilor profesionale.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
1. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 47/2007 în ansamblul ei şi, implicit, a celor ale art. I pct. 8 din ordonanţa menţionatã, Curtea reţine cã, deşi legea de aprobare a acestei ordonanţe a fost adoptatã dupã o procedurã parlamentarã discutabilã, nu este de competenţa instanţei constituţionale sã controleze modalitatea în care sunt puse în aplicare Regulamentele celor douã Camere ale Parlamentului în procesul legislativ. Astfel, respingerea, la data de 12 februarie 2008, de Camera Deputaţilor a proiectului de lege de aprobare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 47/2007 nu putea duce la aplicarea de cãtre Preşedintele Camerei Deputaţilor a dispoziţiilor art. 105 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, potrivit cãrora "dupã dezbaterea ultimului raport întocmit, dacã plenul Camerei nu reuşeşte sã adopte proiectul de lege referitor la ordonanţã, în condiţiile în care Camera Deputaţilor este Camerã decizionalã, respectivul proiect se va rediscuta în sesiunea urmãtoare pornind de la forma cu care Camera a fost sesizatã iniţial pe baza ultimului raport întocmit de comisia sesizatã în fond". Este de forţa evidenţei cã acest text se aplicã numai în situaţiile în care nu existã cvorum sau nu se poate întruni o majoritate într-un sens sau altul în cazul legilor organice, dar, în niciun caz, nu poate viza situaţia în care voinţa majoritãţii a fost în sensul respingerii proiectului de lege.
Însã acest aspect este unul care vizeazã în mod exclusiv procedura parlamentarã de adoptare a legilor, fãrã a avea o semnificaţie de naturã constituţionalã, astfel încât Curtea Constituţionalã nu îşi poate aroga competenţa de a cenzura modul în care Camera Deputaţilor sau Senatul îşi pun în aplicare propriile regulamente.
În fine, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte <>art. II alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 47/2007 este inadmisibilã, întrucât, la momentul soluţionãrii prezentei cauzei, textul criticat şi-a epuizat efectele juridice, nemaifiind în vigoare în sensul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .
2. Curtea reţine cã prevederile <>art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 19/2008 sunt constituţionale, întrucât acestea doar prorogã aplicarea art. 83 alin. (5) din Codul de procedurã fiscalã. Or, prorogarea, ca procedeu în sine, nu este decât un mijloc de tehnicã legislativã aflat la îndemâna legiuitorului pentru a surmonta eventualele dificultãţi apãrute în aplicarea efectivã a legii şi pentru a evita lipsirea de eficienţã a legii în procesul de aplicare a acesteia. În aceste condiţii, în cauza de faţã, nu se poate reţine cã se încalcã accesul liber la justiţie al cetãţenilor din moment ce prorogarea aplicãrii art. 83 alin. (5) din Codul de procedurã fiscalã a avut în vedere motive ce ţin de aplicarea eficientã a legii.
3. Potrivit <>art. 10 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Camera Consultanţilor Fiscali este organizaţie profesionalã de utilitate publicã, persoanã juridicã fãrã scop lucrativ, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sectorul 5. Sediul respectiv este acordat de Guvern în folosinţã gratuitã pânã la data la care veniturile Camerei Consultanţilor Fiscali permit achiziţionarea unui sediu propriu, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2012.
Critica autorului excepţiei în sensul cã aceastã Camerã a Consultanţilor Fiscali trebuia sã se supunã regulilor de înfiinţare prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 este neîntemeiatã, întrucât chiar aceastã ordonanţã prevede la art. 85 cã persoanele juridice de utilitate publicã - asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii de acest fel - înfiinţate prin legi, ordonanţe, decrete-lege, hotãrâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public nu intrã sub incidenţa prevederilor acestei ordonanţe, ci rãmân supuse reglementãrilor speciale care stau la baza înfiinţãrii şi funcţionãrii lor. Mai mult, Curtea reţine faptul cã ordinele profesionale, cum este şi cel al consultanţilor fiscali, au un regim juridic mixt, ele ţinând atât de dreptul public, cât şi de cel privat. Totuşi, aceste ordine sunt înzestrate cu putere de reglementare distinctã, ceea ce le apropie mai mult de dreptul public, elementele de drept privat vizând doar structura şi organizarea lor internã. Sancţiunile aplicate de un ordin profesional membrilor sãi se materializeazã în acte administrative asimilate, care pot fi atacate în contencios-administrativ [a se vedea, în acest sens, spre exemplu, <>art. 20 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 ]. În aceste condiţii, nu se poate reţine încãlcarea art. 1 alin. (4), art. 2, art. 16 alin. (1), art. 9, art. 21 alin. (1)-(3), art. 40, art. 126 alin. (5) din Constituţie.
Referitor la invocarea încãlcãrii principiului constituţional al bicameralismului, se constatã cã atât timp cât Camera Deputaţilor este camerã decizionalã, aceasta poate introduce în textul legii prevederi noi care ţin de competenţa sa decizionalã şi care au legãturã directã şi indisolubilã cu textul iniţial al proiectului sau propunerii legislative. Prin urmare, nu este obligatoriu ca ambele camere sã se pronunţe pe o prevedere legalã, ci este suficient în situaţia mai sus enunţatã ca numai o Camerã, cea decizionalã, sã se pronunţe. De asemenea, se reţine cã instanţa constituţionalã, în analiza distincţiei lege ordinarã-lege organicã, a adoptat criteriul material (<>Decizia nr. 787/2009 ), astfel cã modificarea unei legi adoptate ca lege organicã nu calificã domeniul reglementat ca fiind de domeniul legii organice. Astfel, o lege adoptatã ca lege organicã poate cuprinde atât reglementãri de natura legii ordinare, cât şi organice, fãrã ca acest lucru sã însemne cã domeniul ce ar aparţine legii ordinare nu ar putea fi modificat ulterior printr-o lege ordinarã. În caz contrar, s-ar ajunge la situaţia de a adãuga la domeniile rezervate legii organice enumerate în mod expres şi limitativ prin Constituţie. În cauza de faţã, Curtea constatã cã ordonanţele criticate reglementeazã domenii care aparţin legilor ordinare şi de aceea au fost aprobate prin legi ordinare. Faptul cã actul normativ în cauzã modificã o lege adoptatã ca lege organicã nu înseamnã cã reglementeazã într-un domeniu al legii organice. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate reţine încãlcarea art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie.
Acordarea cu titlu gratuit a unui sediu unui ordin profesional nu este contrar art. 136 alin. (4) din Constituţie, fiind, de fapt, o expresie a tezei finale a acestui text constituţional - bunurile proprietate publicã pot fi date în folosinţã gratuitã instituţiilor de utilitate publicã.
Curtea reţine cã textele constituţionale ale art. 44 privind proprietatea privatã, art. 54 alin. (2) privind fidelitatea faţã de ţarã, art. 56 alin. (2) privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale, art. 69 privind mandatul reprezentativ, art. 108 alin. (3) privind actele Guvernului, art. 115 alin. (1), (4) şi (5) privind delegarea legislativã, art. 135 privind economia, art. 137 alin. (1) privind sistemul financiar şi art. 139 alin. (1) privind impozitele, taxele şi alte contribuţii nu au pertinenţã în cauzã.
În fine, se constatã cã Directiva nr. 2005/36/CE privind recunoaşterea calificãrilor profesionale sau Directiva 2006/43/CE din 17 mai 2006 a Parlamentului European şi a Consiliului privind auditul statutar al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a directivelor Consiliului 78/660/CEE şi 83/349/CEE şi de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, excepţie ridicatã de Armand Gabriel Bobocea în Dosarul nr. 6.678/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 47/2007 privind reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, precum şi a ordonanţei în întregul ei, <>art. II alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 19/2008 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, precum şi a ordonanţei de urgenţã în întregul ei, art. 3 alin. (1) lit. g) şi h), art. 10 alin. (1) şi (2), art. 13, art. 19 alin. (1) şi (2), <>art. 20 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activitãţii de consultanţã fiscalã, precum şi a ordonanţei în întregul ei, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
