Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.463 din 8 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 886 din 14 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Ionuţ Pãtuleanu în Dosarul nr. 6.548/236/2008 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.712D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 4.719D/2010, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Ioan Octavian Ursu în Dosarul nr. 3.866/197/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 4.719D/2010 la Dosarul nr. 4.712D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.548/236/2008, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Excepţia a fost ridicatã de contestatorul Ionuţ Pãtuleanu cu ocazia soluţionãrii recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 5.641 din 10 iulie 2008, pronunţatã de Judecãtoria Giurgiu într-o cauzã având ca obiect o plângere contravenţionalã în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Giurgiu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale menţionate încalcã prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens aratã, în esenţã, cã judecãtorii care soluţioneazã plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor "administreazã prost probele, în special inversând obligaţia de prezentare a probelor", obligaţie care "revine acuzãrii şi îndoiala e folositã în avantajul acuzatului".
Prin Încheierea din 26 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.866/197/2009, Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Excepţia a fost ridicatã de recurentul-petent Ioan Octavian Ursu cu ocazia soluţionãrii recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 3.866/197/2009, pronunţate de Judecãtoria Braşov într-o cauzã având ca obiect o plângere contravenţionalã în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale menţionate, prin instituirea prezumţiei relative de adevãr şi legalitate asupra procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, încalcã prezumţia de nevinovãţie, dreptul de acces la justiţie şi la un proces echitabil, precum şi dreptul la apãrare, astfel cum sunt consacrate de prevederile constituţionale ale art. 21, art. 23 alin. (11) şi art. 24, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Instanţele de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "(1) Instanţa competentã sã soluţioneze plângerea, dupã ce verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacã aceştia s-au prezentat, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii.
(2) Dacã prin lege nu se prevede altfel, hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacatã cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendã executarea hotãrârii."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin aceste texte legale sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie şi art. 24 privind dreptul la apãrare, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 instituie un ansamblu de reguli procedurale care reglementeazã soluţionarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut cã acestea nu sunt de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, satisfac pe deplin exigenţele unui proces echitabil şi totodatã nu înfrâng prezumţia de nevinovãţie. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 768 din 24 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 16 iulie 2008, Decizia nr. 552 din 29 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 17 iunie 2010, Decizia nr. 1.350 din 19 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 7 decembrie 2010, Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, şi Decizia nr. 1.054 din 16 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 27 septembrie 2010.
De asemenea, cu acele prilejuri, Curtea a reţinut cã imparţialitatea judecãtorilor reprezintã o caracteristicã intrinsecã a actului de justiţie, fiind o noţiune complexã, care exclude intervenţia oricãror elemente de naturã subiectivã şi care implicã, printre altele, echidistanţa absolutã a acestora. Or, dispoziţiile art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, care, astfel cum s-a arãtat mai sus, reprezintã normele procedurale aplicabile soluţionãrii plângerilor contravenţionale, nu conţin niciun fel de elemente care sã justifice apariţia vreunor suspiciuni legate de imparţialitatea judecãtorului, susţinerile autorilor excepţiei fiind, din aceastã perspectivã, neîntemeiate.
Tot în legãturã cu aceste susţineri ale autorilor excepţiei, potrivit cãrora textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece însuşi contravenientul trebuie sã îşi probeze nevinovãţia în faţa instanţei, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, cã "procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, însã, atunci când este formulatã o plângere împotriva acesteia, este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului. [...] Instanţele de judecatã nu pot face aplicarea strictã a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contrã, chiar ele trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine rãsturnarea sarcinii probei."
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care le-au fundamentat sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Ionuţ Pãtuleanu în Dosarul nr. 6.548/236/2008 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilã şi de Ioan Octavian Ursu în Dosarul nr. 3.866/197/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
