Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.460 din 9 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) si (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 33 din 13 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicatã de Cãlin Mocanu în Dosarul nr. 9.020/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 9.020/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepţia a fost ridicatã de Cãlin Mocanu în cadrul soluţionãrii contestaţiei în anulare formulate împotriva Deciziei nr. 3.272 din 11 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva sentinţei civile nr. 3.373 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a admis excepţia inadmisibilitãţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi, în consecinţã, s-a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã i s-a restrâns în mod injust şi nerezonabil pe motiv cã nu a respectat procedura prealabilã - dreptul de acces la instanţã şi posibilitatea analizãrii efective, în fond, a cererii de cãtre o instanţã naţionalã, deşi a exercitat în termen legal calea de atac a recursului întemeiat pe dispoziţiile <>art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004. Invocã, de asemenea, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la acces efectiv la o instanţã de judecatã.
Totodatã, aratã cã textele de lege criticate au o formulare lacunarã, nefãcând referire într-un sens sau altul la personalul asimilat judecãtorilor şi procurorilor ce participã la examenul de capacitate organizat de Consiliul Superior al Magistraturii. Astfel, recursul declarat de personalul asimilat judecãtorilor şi procurorilor împotriva hotãrârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare a rezultatelor examenului de capacitate va fi calificat ca acţiune întemeiatã pe <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pe când un recurs identic ca temei şi naturã juridicã exercitat de cãtre un judecãtor sau procuror împotriva aceleiaşi hotãrâri de plen a Consiliului Superior al Magistraturii - va fi calificat ca acţiune întemeiatã pe dispoziţiile criticate din <>Legea nr. 317/2004 şi va fi soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe fondul sãu.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu creeazã per se o situaţie discriminatorie, legiuitorul putând institui reglementãri corespunzãtoare unor proceduri speciale, adresate unei categorii expres şi limitativ prevãzute de subiecţi de drept. Totodatã, aratã cã faptul cã, prin intermediul dispoziţiilor de lege criticate, a fost instituitã o competenţã specialã şi exclusivã a instanţei supreme în ceea ce priveşte contestarea legalitãţii actelor emise de Consiliul Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecãtorilor şi procurorilor nu este de naturã sã îngrãdeascã în niciun fel liberul acces al contestatorului la justiţie, care - deşi nu poate învesti Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu cererea sa (contestatorul nefãcând parte din categoria strict şi limitativ prevãzutã de lege a subiecţilor de drept cãrora norma în discuţie le este destinatã), se poate adresa instanţei de drept comun în materia contenciosului administrativ, determinatã potrivit dispoziţiilor <>art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 3 pct. 1 din Codul de procedurã civilã, având însã obligaţia de a respecta cerinţele legii-cadru, printre care şi procedura prealabilã instituitã de art. 7 din aceasta.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul conţinut:
"(5) Hotãrârile plenului privind cariera şi drepturile judecãtorilor şi procurorilor se redacteazã în cel mult 20 de zile şi se comunicã de îndatã. [...]
(7) Hotãrârile prevãzute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, de orice persoanã interesatã, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 privind interzicerea discriminãrii, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, asupra dispoziţiilor <>art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004, raportate la art. 21 din Constituţie, s-a pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu, prin <>Decizia nr. 634 din 26 iunie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 22 august 2007, şi prin <>Decizia nr. 485 din 20 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 10 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut cã textele de lege criticate prevãd cã persoana interesatã are posibilitatea de a formula recurs la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la hotãrârea pronunţatã de plenul Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera şi drepturile judecãtorilor şi procurorilor şi de a beneficia pe tot parcursul acestei proceduri de toate garanţiile necesare asigurãrii unui proces echitabil.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţiile adoptate în precedent, precum şi considerentele pe care acestea se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
În plus, Curtea reţine cã, având în vedere cã dispoziţiile de lege criticate prevãd o cale de atac împotriva hotãrârilor Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera şi drepturile judecãtorilor şi procurorilor, nu se poate susţine cã acestea îngrãdesc accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Legea fundamentalã.
Cât priveşte celelalte critici ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã acestea nu pot fi primite, deoarece Curtea se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor de lege criticate, iar nu asupra interpretãrii date de cãtre instanţa de judecatã unei norme de lege în vederea determinãrii dispoziţiilor legale aplicabile litigiului. Or, Curtea observã cã, în realitate, autorul excepţiei criticã soluţia pronunţatã de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal, şi anume faptul cã aceasta a calificat cererea sa ca fiind o acţiune în contencios administrativ, cãreia i se aplicã regulile (inclusiv obligativitatea procedurii prealabile) prevãzute de <>Legea nr. 554/2004, iar nu ca fiind un recurs întemeiat pe dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 317/2004, recurs care - aşa cum a stabilit instanţa de judecatã - se poate formula numai împotriva hotãrârilor Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecãtorilor şi procurorilor, iar nu împotriva hotãrârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare a examenului de capacitate susţinut de personalul de specialitate juridicã asimilat judecãtorilor şi procurorilor.
În final, Curtea reţine cã dispoziţiile constituţionale ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeanã nu au relevanţã în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicatã de Cãlin Mocanu în Dosarul nr. 9.020/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
