Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.459 din 8 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii si ale art. 404 alin. (2) si art. 406 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 30 din 13 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 404 alin. (2) şi art. 406 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Camera Medicilor Prahova şi Mihai Vasile Belaşcu în Dosarul nr. 2.210/105/2009 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.380D/2010.
La apelul nominal se prezintã avocatul Niculae Dercaci pentru autorii excepţiei şi personal Mihai Vasile Belaşcu, lipsind Centrul de Diagnostic şi Tratament, Direcţia de Sãnãtate Publicã Prahova şi Instituţia Prefectului Prahova.
Reprezentantul autorilor excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi aratã cã dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie impun egalitatea în drepturi a cetãţenilor în faţa legii, indiferent de vârstã. În situaţia textelor de lege criticate, însã, concedierea apare ca un act unilateral al angajatorului, ce nu ţine seama de valenţele fizice ori intelectuale ale salariatului. Astfel, se aduce atingere unor drepturi fundamentale, fãrã respectarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.
Mihai Vasile Belaşcu aratã cã, potrivit contractului colectiv de muncã, un lider sindical nu poate fi concediat decât cu avizul scris al sindicatului, fãrã nicio condiţionare însã privind vârsta.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 689/2008. De asemenea, aratã cã dispoziţiile Legii nr. 95/2006 nu sunt neconstituţionale, iar faţã de conţinutul acestora, prevederile constituţionale referitoare la dreptul la negocieri colective în materie de muncã nu sunt aplicabile.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.210/105/2009, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 404 alin. (2) şi art. 406 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii.
Excepţia a fost ridicatã de Camera Medicilor Prahova şi Mihai Vasile Belaşcu cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2.128 din 11 decembrie 2009, pronunţatã de Tribunalul Prahova.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã cã prevederile art. 61 lit. e) din Codul muncii încalcã dreptul la muncã, întrucât niciun cetãţean nu trebuie oprit de la a munci, atât timp cât se considerã apt pentru aceasta. De asemenea, aratã cã dispoziţiile art. 404 alin. (2) şi art. 406 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 intrã în contradicţie cu obligaţia constituţionalã de respectare a contractelor colective de muncã.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã susţinerile autorilor excepţiei nu sunt întemeiate, deoarece dispoziţiile art. 61 lit. e) din Codul muncii au fost abrogate, iar dispoziţiile criticate ale Legii nr. 95/2006 reprezintã opţiunea legiuitorului de a crea organe care sã asigure supravegherea activitãţii în domeniul sanitar şi de a le atribui competenţe în acest sens.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile art. 61 lit. e) din Codul muncii au fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea reţinând, prin Decizia nr. 689/2008 şi Decizia nr. 1.003/2008, cã nu contravin prevederilor art. 41 din Constituţie. Mai aratã cã art. 61 lit. e) din Codul muncii a fost abrogat prin dispoziţiile Legii nr. 49/2010, dar soluţia legislativã criticatã a fost preluatã, în esenţã, în art. 56 alin. (1) lit. d) din Codul muncii. Cât priveşte dispoziţiile art. 404 alin. (2) şi art. 406 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006, aratã cã nu existã niciun element efectiv de contrarietate între conţinutul acestora şi art. 41 din Constituţie.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora: "Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în urmãtoarele situaţii: [...]
e) în cazul în care salariatul îndeplineşte condiţiile de vârstã standard şi stagiu de cotizare şi nu a solicitat pensionarea în condiţiile legii."
Curtea constatã cã dispoziţiile art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 au fost abrogate prin art. IV pct. 3 din Legea nr. 49/2010 privind unele mãsuri în domeniul muncii şi asigurãrilor sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 29 martie 2010, iar prin acelaşi act normativ s-a prevãzut completarea art. 56 din Codul muncii cu urmãtoarele dispoziţii de lege: "Contractul individual de muncã existent înceteazã de drept: [...]
d) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstã standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare".
Având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cãrora dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate, şi care sunt aplicabile litigiului în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate în virtutea principiului "tempus regit actum", pot constitui obiect al excepţiei de neconstituţionalitate chiar dacã acestea au fost abrogate sau şi-au încetat aplicarea, Curtea urmeazã a analiza constituţionalitatea dispoziţiilor art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003, cu redactarea cu care a fost sesizatã.
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 404 alin. (2) şi art. 406 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 404 alin. (2): "Colegiul Medicilor din România are autonomie instituţionalã în domeniul sãu de competenţã, normativ şi jurisdicţional profesional şi îşi exercitã atribuţiile fãrã posibilitatea vreunei imixtiuni.";
- Art. 406 alin. (1) lit. a): "(1) Colegiul Medicilor din România are urmãtoarele atribuţii:
a) asigurã aplicarea regulamentelor şi normelor care organizeazã şi reglementeazã exercitarea profesiei de medic, indiferent de forma de exercitare şi de unitatea sanitarã în care se desfãşoarã".
Autorii excepţiei considerã cã aceste dispoziţii de lege sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 41 privind dreptul la muncã şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 61 lit. e) din Codul muncii au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie şi critici asemãnãtoare celor invocate în prezenta cauzã. Astfel, prin Decizia nr. 689 din 12 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea a reţinut cã împlinirea condiţiilor pentru obţinerea dreptului la pensie naşte vocaţia cãtre dreptul fundamental la pensie, conceput sã asigure resursele necesare vieţii dupã vârsta în care se apreciazã cã o persoanã nu mai poate desfãşura o activitate pentru obţinerea acestor resurse. De asemenea, în mãsura în care îndeplinesc condiţiile prevãzute de lege şi au acordul angajatorului, aşa cum prevede art. 41 alin. (5) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, persoanele pentru care s-a nãscut vocaţia de a obţine dreptul la pensie pot continua munca în vederea obţinerii unor venituri mai mari. Acest drept nu poate însã împieta asupra dreptului de care se bucurã angajatorul de a decide asupra celei mai bune soluţii pentru desfãşurarea activitãţii sale, mai ales în condiţiile în care angajatul are deja posibilitatea de a obţine pensie.
Deoarece nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate aduse art. 404 alin. (2) şi art. 406 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate stabilesc statutul şi atribuţiile Colegiul Medicilor din România. Raportat la singurul argument al autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, vizând nerespectarea contractelor colective de muncã, Curtea apreciazã cã, în realitate, sunt invocate aspecte ce ţin de aplicarea legii şi revin competenţei instanţei de judecatã, iar nu probleme de constituţionalitate de competenţa Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 404 alin. (2) şi art. 406 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Camera Medicilor Prahova şi Mihai Vasile Belaşcu în Dosarul nr. 2.210/105/2009 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
