Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.458 din 9 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 58 din 24 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnitãţilor publice, pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicatã de Raluca Demetra Ciotaru în Dosarul nr. 19.955/299/2008 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde consilierul juridic Dragoş Vaida, pentru Agenţia Naţionalã de Integritate, cu delegaţie depusã în şedinţa publicã, lipsã fiind autorul excepţiei de neconstituţionalitate, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) pct. 36 din Legea nr. 176/2010, considerând necesarã o rectificare a obiectului excepţiei. Depune note scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 19.955/299/2008, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "<>art. 39 pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de petenta Raluca Demetra Ciotaru într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva unui proces-verbal de contravenţie emis de cãtre Agenţia Naţionalã de Integritate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţã, cã pct. 29 al <>art. 39 din Legea nr. 144/2007 include în categoria persoanelor care au obligaţia declarãrii averii şi persoanele cu funcţii de conducere şi de control, precum şi funcţionarii publici, inclusiv cei cu statut special, care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul tuturor autoritãţilor publice centrale ori locale sau, dupã caz, în cadrul tuturor instituţiilor publice, ceea ce ar presupune faptul cã aceastã obligaţie incumbã tuturor salariaţilor instituţiilor publice. Or, aceastã dispoziţie de lege excedeazã cadrului pentru care a fost adoptatã <>Legea nr. 144/2007 şi obiectului sãu de reglementare. Subiectul reglementãrii prevãzute de <>Legea nr. 144/2007 îl reprezintã persoanele care ocupã funcţii sau demnitãţi publice, categorie în care nu pot fi incluşi toţi salariaţii instituţiilor publice decât în mod discriminatoriu şi cu încãlcarea principiului egalitãţii în faţa legii.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât, în stabilirea categoriilor de persoane cãrora le revine obligaţia de a depune declaraţia de avere şi interese, legiuitorul a avut în vedere atât calitatea destinatarilor actului normativ, cât şi importanţa funcţiilor deţinute de aceştia. Prin instituirea acestei obligaţii în sarcina personalului încadrat într-o instituţie publicã centralã nu se creeazã o situaţie de discriminare în raport cu membrii personalului altei instituţii publice, întrucât problema încãlcãrii principiului egalitãţii de tratament se poate pune doar în situaţii similare. De asemenea, textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 53 din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile <>art. 39 pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 25 mai 2007. Din notele scrise ale autorului excepţiei se observã cã, în realitate, acesta criticã dispoziţiile art. 39 alin. (1) pct. 29 din lege, dispoziţii al cãror conţinut este şi redat în înscrisul prin care se invocã excepţia de neconstituţionalitate.
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Legea nr. 144/2007 a fost republicatã - în temeiul <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2007 - în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 3 august 2009, dispoziţiile art. 39 alin. (1) pct. 29 devenind dispoziţiile art. 41 alin. (1) pct. 29, cu urmãtorul cuprins: "(1) Urmãtoarele categorii de persoane au obligaţia declarãrii averii şi a intereselor: [...] 29. persoanele cu funcţii de conducere şi de control, precum şi funcţionarii publici, inclusiv cei cu statut special, care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul tuturor autoritãţilor publice centrale ori locale sau, dupã caz, în cadrul tuturor instituţiilor publice;".
Ulterior acestei republicãri, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, a fost adoptatã <>Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnitãţilor publice, pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, care, prin art. 33 pct. 16, abrogã dispoziţiile <>art. 41 din Legea nr. 144/2007.
Însã, din examinarea prevederilor <>Legii nr. 176/2010 Curtea observã cã soluţia legislativã cuprinsã în dispoziţiile <>art. 41 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 144/2007 a fost preluatã în cuprinsul prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 31 din aceastã lege, care au urmãtorul conţinut: "Dispoziţiile prezentei legi se aplicã urmãtoarelor categorii de persoane, care au obligaţia declarãrii averii şi a intereselor: [..] 31. persoanele cu funcţii de conducere şi de control, precum şi funcţionarii publici, inclusiv cei cu statut special, care îşi desfãşoarã activitatea în cadrul tuturor autoritãţilor publice centrale ori locale sau, dupã caz, în cadrul tuturor instituţiilor publice;".
Potrivit Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. III/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea legalã supusã controlului a fost modificatã, Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra constituţionalitãţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii.
Având în vedere acestea, precum şi faptul cã soluţia legislativã prevãzutã de <>art. 41 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 144/2007 a fost preluatã tale quale de <>art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã aceste din urmã dispoziţii de lege.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetãţeni şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 1.082 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009, s-a pronunţat asupra dispoziţiilor <>art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, însã sub aspectul unor critici asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã.
Cu acel prilej, Curtea a statuat cã reglementarea criticatã nu conţine dispoziţii discriminatorii în sensul art. 4 alin. (2) şi art. 16 din Constituţie, ci se aplicã în egalã mãsurã tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de norma legalã. Obligaţia instituitã prin aceastã reglementare este justificatã de necesitatea prevenirii faptelor de corupţie de cãtre anumite categorii de personal individualizate de legiuitor şi nu poate fi caracterizatã ca o restrângere a exerciţiului drepturilor sau al unor libertãţi consacrate în Constituţie.
Curtea a mai reţinut cã soluţia legislativã criticatã este pe deplin justificatã, legiuitorul fiind liber sã instituie obligaţii suplimentare în sarcina acelui personal care desfãşoarã o activitate de o anumitã naturã şi importanţã.
Întrucât nu existã elemente noi, de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã, Curtea observã cã nu ne aflãm în ipoteza restrângerii exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertãţi prin dispoziţiile de lege criticate şi, prin urmare, aceastã normã constituţionalã nu este aplicabilã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnitãţilor publice, pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicatã de Raluca Demetra Ciotaru în Dosarul nr. 19.955/299/2008 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
