Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.457 din 8 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (7) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 34 din 16 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (7) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Ioana Chiţuleasa, Georgicã Savu, Ion Pârvu, Gheorghe Tudorache, Ion Costache şi Alexandru Vãcãrelu în Dosarul nr. 3.782/105/2009 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.235D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile de lege criticate nu sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituţie, întrucât categoriile de persoane comparate, respectiv cele din sectorul bugetar şi cele din sectorul privat, se aflã în situaţii diferite prin prisma sursei de finanţare a veniturilor. De asemenea, considerã cã nu se poate pune problema încãlcãrii dreptului la muncã, de vreme ce munca prestatã suplimentar este compensatã prin acordarea de timp liber corespunzãtor. În sfârşit, aratã cã prevederile de lege criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate. Astfel, pentru a se vorbi despre protecţia bunurilor unei persoane este necesar ca acestea sã se afle în patrimoniul sãu ori sã aibã o speranţã legitimã de obţinere a acestora. Or, dreptul la compensarea în bani a muncii suplimentare nu întruneşte aceste condiţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.782/105/2009, Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (7) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice.
Excepţia a fost ridicatã de Ioana Chiţuleasa, Georgicã Savu, Ion Pârvu, Gheorghe Tudorache, Ion Costache şi Alexandru Vãcãrelu, funcţionari cu statut special din Penitenciarul Ploieşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile de lege criticate din al cãror conţinut reiese cã, pentru anul 2010, munca prestatã în zilele de repaus sãptãmânal, de sãrbãtori legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementãrile în vigoare, nu se lucreazã, în cadrul schimbului normal de lucru, nu se poate compensa în bani, sunt neconstituţionale, contravenind dispoziţiilor art. 16, art. 41, art. 44 şi art. 47 din Legea fundamentalã. Astfel, aratã cã o asemenea reglementare se abate de la prevederile Titlului III din Codul muncii, creând un regim discriminator pentru personalul din sectorul bugetar faţã de toate celelalte categorii de salariaţi. Totodatã, considerã cã drepturile salariale cuvenite pentru munca prestatã în zilele de repaus sãptãmânal, de sãrbãtori legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementãrile în vigoare, nu se lucreazã, reprezintã un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest context sunt invocate cele statuate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Hotãrârea din 21 februarie 2008, pronunţatã în Cauza Driha contra României, Hotãrârea din 16 septembrie 2008, pronunţatã în Cauza Tehleanu contra României, şi Hotãrârea din 7 ianuarie 2003, pronunţatã în Cauza Kopecky contra Slovaciei.
Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, întrucât dispoziţiile de lege criticate instituie doar o restrângere temporarã a unor drepturi câştigate, iar nu o înlãturare a acestora.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã. Astfel, aratã cã Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogatã prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010. În acelaşi timp, aratã însã şi faptul cã argumentele de neconstituţionalitate sunt lipsite de temei, întrucât dispoziţiile de lege criticate reprezintã o mãsurã justificatã de contextul crizei economice, sporurile salariale revendicate nu reprezintã drepturi fundamentale, iar categoriile socio-profesionale comparate se aflã în situaţii diferite, justificându-se tratamentul juridic diferit.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, Legea-cadru nr. 330/2009 fiind abrogatã prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. (7) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, dispoziţii potrivit cãrora "Prevederile art. 19 alin. (2), art. 20 şi 24 nu se aplicã în anul 2010."
Curtea reţine cã, ulterior sesizãrii sale cu excepţia de neconstituţionalitate, Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogatã prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Având în vedere, însã, considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmeazã a analiza constituţionalitatea dispoziţiilor de lege cu care a fost sesizatã, aplicabile în cauzã potrivit principiului "tempus regit actum".
Autorii excepţiei considerã cã prevederile de lege criticate contravin urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 41 referitor la muncã şi protecţia socialã a muncii, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privatã şi art. 47 privind nivelul de trai.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate prevedeau ca, pentru anul 2010, sã nu fie aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. (2), art. 20 şi art. 24 din Legea-cadru nr. 330/2009, dispoziţii ce reglementau compensarea în bani a muncii prestate peste programul normal de muncã ori în zilele libere, potrivit legii, precum şi acordarea unor premii lunare. Prin urmare, orele sau zilele de muncã prestate suplimentar nu se mai puteau compensa decât prin acordarea de timp liber corespunzãtor.
Curtea apreciazã cã o astfel de reglementare nu aduce atingere niciuneia dintre dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.
Astfel, trebuie observat cã dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie consacrã, între altele, dreptul la muncã, drept care cuprinde în corolarul sãu şi remunerarea muncii prestate. Prin urmare, în lipsa unei astfel de remunerãri, se poate vorbi despre afectarea dreptului la muncã. Însã, în ceea ce priveşte dispoziţiile de lege criticate, Curtea constatã cã munca prestatã peste durata normalã de lucru este compensatã prin acordarea de timp liber corespunzãtor. Cu alte cuvinte, în perioadele de lucru suplimentar, salariaţii sunt plãtiţi cu ceea ce li s-ar fi cuvenit pentru timpul liber ce le va fi acordat.
Legea fundamentalã nu are nicio reglementare specialã privitoare la cuantumul remuneraţiei cuvenite pentru munca prestatã în zilele legale libere, legiuitorul fiind liber sã stabileascã modalitãţile de compensare a acestei munci. Nici dispoziţiile art. 47 din Constituţie nu pot fi interpretate ca instituind o obligaţie de reglementare în acest sens pentru legiuitor.
Drepturile revendicate de autorii excepţiei nu intrã nici în sfera de protecţie a art. 44 din Constituţie şi nici a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, aşa cum aceştia susţin. Astfel, din perspectiva textului de lege criticat, compensaţia bãneascã a muncii prestate în zilele libere nu este un "bun", nefiind vorba despre o valoare patrimonialã existentã în patrimoniul acestor persoane, aşa cum era situaţia în cauzele soluţionate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului invocate în motivarea excepţiei. De asemenea, nu se poate vorbi despre existenţa unei speranţe legitime în lipsa unui temei legal care sã prevadã acordarea dreptului revendicat. De altfel, în acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în Hotãrârea din 28 septembrie 2009 pronunţatã în Cauza Kopecky contra Slovaciei, arãta, în esenţã, cã noţiunea de "speranţã legitimã" trebuie raportatã la un temei concret, precum o dispoziţie legalã ori o decizie judiciarã.
În sfârşit, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile de lege criticate ar crea discriminãri între salariaţii din sectorul bugetar şi celelalte categorii de salariaţi a cãror muncã în zilele libere, în temeiul dispoziţiilor Codului muncii, poate fi compensatã prin acordarea unui spor la salariul de bazã ce nu poate fi mai mic de procentul de 100% din salariul de bazã corespunzãtor muncii prestate în programul normal de lucru, Curtea constatã cã cele douã categorii de salariaţi se aflã în situaţii obiectiv diferite, determinate de sursa care asigurã plata salariilor. Vizând realizarea unor obiective bugetare prin Legea-cadru nr. 330/2009, legiuitorul nu putea aplica aceste mãsuri decât acelor salariaţi ale cãror salarii îşi aveau sursa în bugetul de stat, iar nu şi asupra celor plãtiţi din alte surse, fãrã relevanţã faţã de obiectivul avut în vedere. Prin urmare, situaţia obiectivã avutã în vedere reprezintã o justificare pentru instituirea unui tratament juridic diferit.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (7) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Ioana Chiţuleasa, Georgicã Savu, Ion Pârvu, Gheorghe Tudorache, Ion Costache şi Alexandru Vãcãrelu în Dosarul nr. 3.782/105/2009 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
