Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.455 din 3 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 869 din 9 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 11.945/121/2010 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 384 D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 681 D/2011 şi nr. 693 D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Ioan Sterp în Dosarul nr. 28.494/325/2010 al Judecãtoriei Timişoara şi, respectiv, de Gabriel Kiss în Dosarul nr. 1.742/271/2011 al Judecãtoriei Oradea.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 384 D/2011, nr. 681 D/2011 şi, respectiv, nr. 693 D/2011 ale Curţii Constituţionale, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 681 D/2011 şi, respectiv, nr. 693 D/2011 la Dosarul nr. 384 D/2011, care a fost primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, în acelaşi sens cu cele prezentate în cauza soluţionatã prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.392 din 26 octombrie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 ianuarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 11.945/121/2010, Tribunalul Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã într-o cauzã având ca obiect o plângere împotriva actelor procurorului.
Prin Sentinţa penalã nr. 1.139 din 11 aprilie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 28.494/325/2010, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ioan Sterp într-o cauzã având ca obiect o plângere împotriva actelor procurorului.
Prin Încheierea din 2 mai 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 1.742/271/2011, Judecãtoria Oradea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gabriel Kiss într-o cauzã având ca obiect o plângere împotriva actelor procurorului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã, din modul de redactare a textului de lege criticat se înţelege cã sarcina cenzurãrii actelor procurorului revine în egalã mãsurã procurorului ierarhic superior şi instanţei de judecatã, existând astfel un sistem bicefalic de control al actelor procurorului, ceea ce încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la principiul controlului ierarhic. Se mai aratã cã o justiţie echitabilã presupune instituirea şi respectarea unor norme procedurale precise, fãrã echivoc, or, în condiţiile în care atât prim-procurorul, cât şi instanţa de judecatã sunt competente sã soluţioneze plângerea împotriva soluţiei procurorului de caz, se constatã o adevãratã imixtiune între autoritãţile statului, câtã vreme una este instanţã de judecatã, iar cealaltã este în afara puterii judecãtoreşti. Pe de altã parte, în situaţia în care procurorul ierarhic superior soluţioneazã totuşi, peste termen, plângerea formulatã de petent împotriva soluţiei procurorului de caz, dar petentul deja a formulat plângere în faţa instanţei, soluţia prim-procurorului este înlãturatã fãrã a fi supusã controlului judecãtoresc. Cu privire la termenul stabilit de textul de lege ce face obiectul excepţiei, se aratã cã nu este de recomandare şi, cu toate acestea, nerespectarea lui de cãtre prim-procuror nu este supusã niciunei sancţiuni, pe când partea nemulţumitã de soluţia datã de acesta este decãzutã din dreptul de a o contesta.
Se mai susţine cã textul de lege criticat nu face decât sã acopere culpa procurorului, fiind neconstituţional, deoarece obligã partea sã critice o atitudine, iar nu o soluţie. În lipsa unui rãspuns de admitere sau respingere a plângerii este ilogic sã se promoveze plângere la instanţã. În plus, partea vãtãmatã nu are dreptul de a depune plângere împotriva refuzului sau omisiunii procurorului de a rãspunde plângerii formulate.
Tribunalul Galaţi - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, întrucât tinde la modificarea textului de lege, ceea ce nu este atributul Curţii Constituţionale, ci al Parlamentului României.
Judecãtoria Timişoara nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocatã. Examinând actele şi lucrãrile dosarului, aceasta a reţinut însã, prin sentinţa de sesizare a Curţii Constituţionale, cã în cauzã "nu este incidentã nici instituţia repunerii în termen şi nici excepţia tardivitãţii, relativ la introducerea plângerii de cãtre petent".
Judecãtoria Oradea, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având urmãtorul conţinut: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevãzut în art. 277, termenul prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului iniţial de 20 de zile."
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 132 privind statutul procurorilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 901 din 16 septembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 29 octombrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, reţinând cã prevederile de lege criticate conţin norme de procedurã judiciarã, pe care legiuitorul este liber sã le adopte potrivit competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. Dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã tocmai posibilitatea formulãrii plângerii la instanţa de judecatã împotriva actelor de netrimitere în judecatã date de procuror, asigurã exercitarea dreptului de acces la justiţie în concordanţã cu dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentalã.
Totodatã, Curtea a statuat cã nu poate fi primitã nici susţinerea cã prin stabilirea termenelor în care se soluţioneazã plângerile împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor de netrimitere în judecatã se încalcã dreptul la un proces echitabil, dat fiind cã autoritãţile judiciare la care se referã textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, sã respecte toate normele şi principiile procesuale care asigurã dreptul la un proces echitabil.
În sfârşit, prin Decizia nr. 1.392 din 26 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 13 decembrie 2010, Curtea a reţinut cã "împrejurarea cã prin Decizia nr. 17/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite a statuat cã este obligatorie parcurgerea procedurii controlului ierarhic al soluţiilor de netrimitere în judecatã, inclusiv a acelora dispuse prin rechizitoriu, nu constituie un fine de neconstituţionalitate a textelor legale criticate, partea, în aplicarea art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, urmând ca mai întâi sã supunã cenzurii procurorului ierarhic superior soluţia contestatã. Faptul cã prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevãzut în art. 277 nu este un neajuns al textului criticat, întrucât prin aceastã reglementare legiuitorul a urmãrit sã dea eficienţã dreptului de acces liber la justiţie, sens în care partea, neprimind vreun rãspuns în termenul prevãzut de lege, se poate adresa judecãtorului cu plângere împotriva soluţiei de netrimitere. În plus, nu poate fi primitã teza potrivit cãreia justiţiabilul nu poate cunoaşte momentul din care începe sã curgã termenul de decãdere instituit de art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, întrucât tocmai în alineatul 2 a statuat univoc acest lucru. În sfârşit, prin reglementarea contestatã s-a urmãrit, printre altele, sã nu se tergiverseze în mod nejustificat soluţionarea unei cauze penale, aşa încât o eventualã nerespectare a dispoziţiilor legale potrivit cãrora procurorul este obligat sã rezolve plângerea în termen de 20 de zile de la primire sã nu se transforme într-o sancţiune pentru justiţiabil, care, într-o atare situaţie, este obligat sã aştepte sine die o comunicare din partea celui obligat sã rezolve plângerea sa."
De asemenea, Curtea a reţinut cã eventualele abuzuri ale organelor de urmãrire penalã sau întârzierile în soluţionarea plângerilor adresate acestora nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 11.945/121/2010 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã, de Ioan Sterp în Dosarul nr. 28.494/325/2010 al Judecãtoriei Timişoara şi de Gabriel Kiss în Dosarul nr. 1.742/271/2011 al Judecãtoriei Oradea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 noiembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
