Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.454 din 3 noiembrie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248-254 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.454 din 3 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248-254 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 22 din 11 ianuarie 2012

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248-254 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ecaterina Nica şi Virginia Strãchinariu, prin mandatar Leon Nica, în Dosarul nr. 3.873/1/2008/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 271D/2011.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul de lege criticat nu aduce atingere principiului liberului acces la justiţie, aplicându-se în egalã mãsurã tuturor celor aflaţi în ipoteza juridicã reglementatã. Apreciazã, de asemenea, cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248 alin. 3 din Codul de procedurã civilã este inadmisibilã.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 9 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 3.873/1/2008/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248-254 din Codul de procedurã civilã.
    Excepţia a fost ridicatã de Ecaterina Nica şi Virginia Strãchinariu, prin mandatar Leon Nica, în calitate de succesoare ale revizuentului Gheorghe Strãchinariu, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire a unei hotãrâri judecãtoreşti şi în care instanţa a ridicat, din oficiu, excepţia perimãrii cererii pentru lãsarea dosarului în nelucrare de cãtre pãrţi.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã cã prin invocarea textelor de lege criticate de cãtre unele instanţe de judecatã se creeazã posibilitatea ca acestea sã nu îşi îndeplineascã atribuţiile în efectuarea actului de justiţie, ceea ce duce la încãlcarea principiului statului de drept, în care demnitatea este valoare supremã, aşa cum prevede art. 1 alin. (3) din Constituţie. Textele de lege criticate aduc atingere principiului accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, deoarece instanţele nu mai pot fi învestite liber cu soluţionarea cauzelor, constituind totodatã şi un "artificiu" în vederea "ascunderii fondului" litigiului. Prevederile art. 248-254 din Codul de procedurã civilã sunt contrare dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie, întrucât instanţa supremã, în aplicarea lor, refuzã sã judece cauza, fãrã a arãta de ce le acordã prioritate de aplicare în raport cu dispoziţiile "art. 1 şi 4 din Legea nr. 303/2004, art. 2, 6, 7 şi 10 din Legea nr. 304/2004, art. 2 din Legea nr. 274/2005, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul 1 şi Directiva europeanã nr. 8/2003".
    Principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, nu le este garantat autorilor excepţiei, întrucât procesele altor pãrţi cu drepturi similare se judecã cu celeritate, pe când, în ceea ce îi priveşte, instanţa a ridicat din oficiu excepţia perimãrii cu scopul de a nu le judeca cererea de revizuire.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, în sensul celor statuate de Curtea Constituţionalã prin deciziile nr. 311 din 15 noiembrie 2001 şi nr. 351 din 25 martie 2010.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 248-254 din Codul de procedurã civilã, ce reglementeazã instituţia perimãrii.
    Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) conform cãruia "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate" şi alin. (5) potrivit cãruia "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, şi alin. (2) referitor la supremaţia legii, art. 20 referitor la aplicarea tratatelor internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1) potrivit cãruia "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege" şi alin. (3) conform cãruia "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale", şi art. 154 alin. (1) referitor la conflictul temporal de legi. Autorii excepţiei susţin, de asemenea, cã sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã urmãtoarele:
    1. Dispoziţiile art. 248 şi art. 253 din Codul de procedurã civilã au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2002, şi Decizia nr. 351 din 25 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 17 mai 2010, Curtea pronunţându-se în sensul respingerii excepţiei.
    Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, referitor la sancţiunea proceduralã a perimãrii, cã aceasta este determinatã de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creatã asupra unor raporturi juridice deduse judecãţii prin cererea de chemare în judecatã lãsatã în nelucrare timp de un an, din vina pãrţii. Perimarea şi, implicit, consecinţele ei, prevãzute de art. 254 din Codul de procedurã civilã, ar fi putut fi evitate dacã pãrţile s-ar fi interesat în perioada de un an de la data suspendãrii cauzei de stadiul în care se aflã judecata. Prin reglementarea instituţiei perimãrii, ca sancţiune proceduralã aplicabilã titularului unei cereri de chemare în judecatã care a lãsat-o în nelucrare din vina sa, nu este încãlcat liberul acces la justiţie, ci acesta este supus condiţiei respectãrii unor exigenţe legale, determinate tocmai de necesitatea asigurãrii unui proces echitabil. În jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 236 din 5 iulie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 20 noiembrie 2001, Curtea a statuat în mod constant cã accesul liber la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã poate sesiza instanţele judecãtoreşti în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate, iar nu faptul cã acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionãri. Este de competenţa exclusivã a legiuitorului instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, soluţie care rezultã din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cãrora, "Competenţa [...] şi procedura de judecatã sunt stabilite de lege", şi ale art. 129, potrivit cãrora "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a tuturor celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi în modalitãţile instituite de lege, nicio lege neputând exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau vreun grup social.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterior pronunţate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
    Celelalte aspecte invocate de autorii excepţiei, referitoare la aplicarea prioritarã a textelor de lege criticate de cãtre instanţa care a sesizat Curtea în raport cu actele normative interne şi internaţionale invocate, excedeazã controlului exercitat de Curtea Constituţionalã.
    2. Cu privire la dispoziţiile art. 248 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea observã cã acestea au fost abrogate prin art. 219 pct. 3 din cap. X al Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.
    Totodatã, Curtea observã cã prevederile art. 248 alin. 3 din Codul de procedurã civilã reglementau termenul de perimare în materie comercialã, or, litigiul nu are naturã comercialã, excepţia fiind ridicatã într-o cauzã civilã, respectiv cererea de revizuire a unei hotãrâri judecãtoreşti întemeiatã pe art. 322 pct. 9 din Codul de procedurã civilã. Aşa fiind, Curtea reţine cã acestea nu îndeplinesc condiţia prevãzutã de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale de a avea legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, aşa încât excepţia va fi respinsã ca inadmisibilã în temeiul art. 29 alin. (5) din acelaşi act normativ.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    1. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248 alin. 1 şi 2, art. 254 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ecaterina Nica şi Virginia Strãchinariu, prin mandatar Leon Nica, în Dosarul nr. 3.873/1/2008/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã.
    2. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 248 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în dosarul aceleiaşi instanţe.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 noiembrie 2011.


              PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                      AUGUSTIN ZEGREAN

                     Magistrat-asistent,
                   Cristina Cãtãlina Turcu
                        __________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016