Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.453 din 5 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 788 din 19 noiembrie 2009
DECIZIE nr. 1.453 din 5 noiembrie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 788 din 19 noiembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii , excepţie ridicatã de Spitalul Clinic de Urgenţã Bagdasar Arseni din Bucureşti în Dosarul nr. 37.363/3/2008 (numãr în format vechi 1.168/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Decizia civilã nr. 2.775/R din 28 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 37.363/3/2008 (numãr în format vechi 1.168/2009), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii . Excepţia a fost ridicatã de Spitalul Clinic de Urgenţã Bagdasar Arseni cu ocazia soluţionãrii recursului împotriva Încheierii din data de 4 februarie 2009, pronunţatã de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a civilã, conflicte de muncã şi asigurãri sociale în Dosarul nr. 37.363/3/2008, având ca obiect contestaţia împotriva unei decizii de revocare din funcţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã <>art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 45 privind libertatea economicã, ale <>art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale <>art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, precum şi prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din <>Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, având în vedere cã accesul liber la o activitate economicã şi libera iniţiativã presupun dreptul persoanei de a-şi stabili cadrul organizatoric în care sã-şi desfãşoare activitatea, inclusiv abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile în cazul sãvârşirii unor astfel de abateri. Considerã cã regimul extrem de restrictiv prevãzut pentru încetarea raporturilor de muncã, ca şi procedura de luare a mãsurilor disciplinare, însoţite de rãsturnarea sarcinii probei, lezeazã libertatea economicã şi provoacã un dezechilibru în poziţia şi drepturile pãrţilor din litigiu, în favoarea salariatului.
În plus, apreciazã cã prevederile legale referitoare la sancţionarea cu nulitate absolutã a neîndeplinirii de cãtre angajatori a unor formalitãţi prealabile aplicãrii sancţiunii disciplinare afecteazã grav funcţionarea normalã a societãţilor comerciale, încalcã dreptul lor de proprietate şi dreptul la o activitate economicã şi la libera iniţiativã, instaurând o dictaturã a salariaţilor, care se ştiu la adãpost de orice sancţiuni, liberi fiind sã nu îşi îndeplineascã sarcinile de serviciu. Totodatã, aceste dispoziţii de lege încalcã şi dreptul la apãrare, precum şi principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, întrucât mãsurile dispuse de angajator pot fi anulate pentru motive formale, fãrã a se cerceta fondul litigiului.
De asemenea, aratã cã <>art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, în conformitate cu care lipsa menţiunilor din decizia de sancţionare constituie motiv de nulitate absolutã a deciziei, este neconstituţional, deoarece contractul de muncã fiind de naturã convenţionalã, sancţiunea prevãzutã nu poate fi nulitate absolutã, ci, eventual, nulitate relativã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la apãrare, libertatea economicã sau înfãptuirea justiţiei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora:
- Art. 266: "Angajatorul stabileşte sancţiunea disciplinarã aplicabilã în raport cu gravitatea abaterii disciplinare sãvârşite de salariat, avându-se în vedere urmãtoarele:
a) împrejurãrile în care fapta a fost sãvârşitã;
b) gradul de vinovãţie a salariatului;
c) consecinţele abaterii disciplinare;
d) comportarea generalã în serviciu a salariatului;
e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de cãtre acesta.";
- Art. 267: "(1) Sub sancţiunea nulitãţii absolute, nicio mãsurã, cu excepţia celei prevãzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusã mai înainte de efectuarea unei cercetãri disciplinare prealabile.
(2) În vederea desfãşurãrii cercetãrii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicitã de cãtre angajator sã realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea fãcutã în condiţiile prevãzute la alin. (2) fãrã un motiv obiectiv dã dreptul angajatorului sã dispunã sancţionarea, fãrã efectuarea cercetãrii disciplinare prealabile.
(4) În cursul cercetãrii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sã formuleze şi sã susţinã toate apãrãrile în favoarea sa şi sã ofere persoanei împuternicite sã realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le considerã necesare, precum şi dreptul sã fie asistat, la cererea sa, de cãtre un reprezentant al sindicatului al cãrui membru este.";
- Art. 268: "(1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisã în formã scrisã, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luãrii la cunoştinţã despre sãvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data sãvârşirii faptei.
(2) Sub sancţiunea nulitãţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinarã;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncã aplicabil, care au fost încãlcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlãturate apãrãrile formulate de salariat în timpul cercetãrii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevãzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuatã cercetarea;
d) temeiul de drept în baza cãruia sancţiunea disciplinarã se aplicã;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestatã;
f) instanţa competentã la care sancţiunea poate fi contestatã.
(3) Decizia de sancţionare se comunicã salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicãrii.
(4) Comunicarea se predã personal salariatului, cu semnãturã de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandatã, la domiciliul sau reşedinţa comunicatã de acesta.
(5) Decizia de sancţionare poate fi contestatã de salariat la instanţele judecãtoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicãrii."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale <>art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale <>art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale <>art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, ale <>art. 45 privind libertatea economicã, ale <>art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale <>art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, precum şi a prevederilor <>art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din <>Constituţie şi din <>Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi cu motivãri similare. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 58 din 16 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, şi <>deciziile nr. 87 şi <>95 din 5 februarie 2008 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 28 februarie 2008, prin care Curtea a respins ca neîntemeiate, pentru motivele acolo arãtate, criticile de neconstituţionalitate aduse textelor de lege care fac obiectul prezentei cauze.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 266-268 din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii , excepţie ridicatã de Spitalul Clinic de Urgenţã Bagdasar Arseni din Bucureşti în Dosarul nr. 37.363/3/2008 (numãr în format vechi 1.168/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
