Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.450 din 4 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a ordonantei in ansamblul sau, precum si a prevederilor art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 65 din 26 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi a ordonanţei în ansamblul sãu, precum şi a prevederilor <>art. 95 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Ion Mircioagã în Dosarul nr. 238/272/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 238/272/2009, Tribunalul Hunedoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi a ordonanţei în ansamblul sãu, "respectiv prevederilor <>art. 867 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de petentul Ion Mircioagã într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului împotriva Sentinţei civile nr. 387 din 27 aprilie 2009 a Judecãtoriei Orãştie prin care i s-a respins plângerea civilã privind anularea unui proces-verbal de contravenţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei precizeazã cã prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (8) privind unele drepturi ale celui reţinut sau arestat, ale art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea contenciosului administrativ prin lege organicã şi ale art. 115 alin. (1) privind legea specialã de abilitare a Guvernului, precum şi celor ale art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. În acest sens, aratã cã textele de lege criticate instituie vinovãţia contravenţionalã, prin folosirea noţiunii de "contravenient" şi prin faptul cã sarcina probei în procedura judiciarã contravenţionalã de drept comun aparţine petentului şi încalcã astfel prezumţia de nevinovãţie. Dispoziţiile criticate instituie prezumţia legalã absolutã privind legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, stabilind în sarcina contravenientului rãsturnarea acestei prezumţii pentru a-şi dovedi nevinovãţia, şi nicidecum în sarcina celui care a stabilit vinovãţia.
Totodatã, susţine cã sunt încãlcate şi prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) şi ale art. 115 alin. (1) din Constituţie, deoarece materia contravenţionalã aparţine domeniului contenciosului administrativ, reglementat exclusiv prin lege organicã, având în vedere "raporturile stabilite între cetãţean şi autoritãţile publice prin acte administrative, iar nu raporturi constatate unilateral, ca un liber arbitru, de un organ constatator, de al cãrui subiectivism depinde mãsura prezumtivei încãlcãri a conduitei prescrise printr-un act normativ".
Tribunalul Hunedoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale, şi anume <>deciziile nr. 659/2009, nr. 608/2009, nr. 1.333/2009, nr. 1.324/2009 şi nr. 559/2008.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ordonanţa în ansamblul sãu, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele criticate punctual fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat "Constatarea contravenţiei", cap. III, intitulat "Aplicarea sancţiunilor contravenţionale", şi cap. IV, intitulat "Cãile de atac", iar în cuprinsul acestora sunt reglementate aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, condiţiile de întocmire a acestuia şi sancţiunea aplicabilã în cazul lipsei unor menţiuni, precum şi soluţionarea cãilor de atac.
Totodatã, potrivit încheierii de sesizare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile "<>art. 867 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002". Din examinarea conţinutului notelor scrise prin care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate rezultã cã, în realitate, obiect al excepţiei îl constituie prevederile <>art. 95 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, iar indicarea "<>art. 867 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice" în dispozitivul încheierii de sesizare ca obiect al excepţiei se datoreazã unei greşeli materiale.
Prevederile <>art. 95 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 au urmãtorul conţinut: "Încãlcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţã, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu avertisment ori cu amendã ca sancţiune principalã şi, dupã caz, cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevãzute la art. 96 alin. (2)."
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile de lege menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (8) privind unele drepturi ale celui reţinut sau arestat, ale art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea contenciosului administrativ prin lege organicã şi ale art. 115 alin. (1) privind legea specialã de abilitare a Guvernului, precum şi ale art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã prezumţia de nevinovãţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a pronunţat în numeroase cazuri asupra constituţionalitãţii prevederilor criticate, sub aspectul unor critici asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 608 din 28 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 16 iunie 2009, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi a ordonanţei în ansamblul sãu, precum şi a prevederilor <>art. 95 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de acelaşi autor ca şi cel din prezentul dosar, Ion Mircioagã.
Cu acel prilej Curtea a reiterat jurisprudenţa sa constantã în materia <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, potrivit cãreia utilizarea de cãtre legiuitor a noţiunii de "contravenient" nu are semnificaţia înfrângerii prezumţiei de nevinovãţie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituţie. De asemenea, Curtea a statuat cã din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesuluiverbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabã, exercitarea dreptului la apãrare.
Referitor la obligaţia contravenientului de a-şi dovedi nevinovãţia în legãturã cu fapta reţinutã în sarcina sa de cãtre organul constatator, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, reţinând cu acel prilej cã procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, însã, atunci când este formulatã o plângere împotriva acestuia, este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului. Chiar dacã <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului de procedurã civilã, instanţele de judecatã nu pot face aplicarea strictã a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contrã, chiar ele trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului, din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine rãsturnarea sarcinii probei.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 95 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Curtea constatã cã autorul acesteia nu a formulat critici de neconstituţionalitate distincte faţã de cele referitoare la prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001. Or, instanţa de contencios constituţional nu se poate substitui autorului excepţiei sub aspectul motivãrii acesteia, astfel cã, având în vedere şi prevederile <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate", urmeazã sã respingã ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 95 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 95 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Ion Mircioagã în Dosarul nr. 238/272/2009 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi a ordonanţei în ansamblul sãu, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect: