Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.449 din 4 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 4 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicatã de Gabriel Salontai în Dosarul nr. 3.213/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.213/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de recurentul Gabriel Salontai într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva Hotãrârii nr. 6/P din 16 decembrie 2008 a Consiliului Superior al Magistraturii - Secţia pentru procurori.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 126 alin. (1) potrivit cãrora "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege". În acest sens, aratã cã dispoziţiile de lege criticate permit unei structuri jurisdicţionale din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii sã judece sesizãri de natura abaterii disciplinare, substituindu-se în rolul unei instanţe de judecatã, încãlcându-se astfel şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi prevederile art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat nu contravine prevederilor criticate din Constituţie şi din actele internaţionale şi nici jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, acestea reprezentând tocmai expresia prevederilor art. 134 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţã de judecatã, prin secţiile sale, în domeniul rãspunderii disciplinare a judecãtorilor şi procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organicã. Invocã în acest sens jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale, şi anume <>deciziile nr. 788/2007, nr. 148/2003 şi nr. 165/2010.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, având urmãtorul conţinut: "Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte, prin secţiile sale, rolul de instanţã de judecatã în domeniul rãspunderii disciplinare a judecãtorilor şi a procurorilor, pentru faptele prevãzute în <>Legea nr. 303/2004, republicatã."
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile de lege menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 126 alin. (1) potrivit cãrora "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege". De asemenea, sunt invocate prevederile art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
În primul rând, prevederile de lege criticate reprezintã o reiterare a dispoziţiilor art. 134 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit cãrora "Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţã de judecatã, prin secţiile sale, în domeniul rãspunderii disciplinare a judecãtorilor şi procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organicã. [...]". Prin urmare, legea sa organicã - <>Legea nr. 317/2004 - stabileşte procedura de soluţionare a acţiunii disciplinare în secţiunea a 4-a "Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii în domeniul rãspunderii disciplinare a magistraţilor" din cap. IV "Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii", în conformitate cu dispoziţiile constituţionale menţionate.
În al doilea rând, Curtea reţine cã - referitor la natura juridicã a contestaţiilor privitoare la mãsurile disciplinare ce pot fi aplicate de cãtre ordinele profesionale -, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a arãtat cã în numeroase state ale Consiliului Europei abaterile disciplinare sunt de competenţa acestor ordine, iar o asemenea atribuire de competenţã nu este contrarã dispoziţiilor Convenţiei, care impune totuşi unul dintre urmãtoarele sisteme: sau jurisdicţiile ordinelor profesionale îndeplinesc exigenţele art. 6 paragraful 1 din Convenţie sau ele nu le îndeplinesc şi atunci legea naţionalã trebuie sã permitã accesul la o instanţã judecãtoreascã care prezintã toate garanţiile dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã. În acest sens s-a pronunţat, în mod constant, Curtea de la Strasbourg, prin Hotãrârea din 10 februarie 1983, pronunţatã în Cauza Albert et Le Compte contra Belgiei, prin Hotãrârea din 22 noiembrie 1995, pronunţatã în Cauza Bryan contra Marii Britanii, prin Hotãrârea din 20 mai 1998, pronunţatã în Cauza Gautrin şi alţii contra Franţei, prin Hotãrârea din 16 decembrie 2008, pronunţatã în Cauza Frankowicz contra Poloniei, şi prin Hotãrârea din 29 octombrie 2009, pronunţatã în Cauza Chaudet contra Franţei.
În aceastã ordine de idei, Curtea reţine cã, potrivit dispoziţiilor <>art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, hotãrârile secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinarã se pot ataca cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 9 judecãtori al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acestea fiind în deplinã concordanţã şi cu prevederile constituţionale ale art. 134 alin. (3), potrivit cãrora hotãrârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinarã pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Aşadar, avându-se în vedere, pe de o parte, rolul constituţional al Consiliului Superior al Magistraturii de "instanţã de judecatã [...] în domeniul rãspunderii disciplinare a judecãtorilor şi procurorilor", iar pe de altã parte, dispoziţiile <>Legii nr. 317/2004 care prevãd o cale de atac la instanţa de judecatã împotriva hotãrârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinarã, nu se poate susţine cã prevederile art. 44 alin. (1) din aceeaşi lege încalcã accesul liber la justiţie sau dreptul la un proces echitabil, consacrate prin art. 21 din Constituţie şi prin art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În final, Curtea observã cã reglementãri similare privind competenţa de soluţionare a abaterilor disciplinare se regãsesc în ceea ce îi priveşte pe avocaţi (potrivit <>art. 71 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, anchetarea abaterii şi exercitarea acţiunii disciplinare sunt de competenţa consiliului baroului, iar potrivit art. 72, în cadrul fiecãrui barou se organizeazã şi funcţioneazã o comisie de disciplinã care judecã, în primã instanţã şi în complet de 3 membri, abaterile disciplinare sãvârşite de avocaţii din acel barou, iar recursul declarat împotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplinã, ca instanţã de fond, este judecat de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România constituit ca instanţã disciplinarã în plenul sãu, în afarã de persoana implicatã în cauzã), pe executorii judecãtoreşti (potrivit <>art. 45 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecãtoreşti, acţiunea disciplinarã se exercitã de ministrul justiţiei sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecãtoreşti şi se judecã de Consiliul de disciplinã al acesteia, format din 3 membri aleşi de adunarea generalã a Camerei executorilor judecãtoreşti, pe o perioadã de 3 ani, iar împotriva hotãrârii Consiliului de disciplinã al Camerei executorilor judecãtoreşti pãrţile pot face contestaţie la Comisia superioarã de disciplinã a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecãtoreşti, care judecã în complet de 5 membri) sau pe notarii publici (potrivit <>art. 40 din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995, acţiunea disciplinarã se exercitã de Colegiul director şi se judecã de Consiliul de disciplinã, iar împotriva hotãrârii acestuia pãrţile pot face contestaţie la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare; hotãrârea Consiliului uniunii poate fi atacatã la instanţa judecãtoreascã competentã, civilã sau de contencios administrativ, dupã caz).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicatã de Gabriel Salontai în Dosarul nr. 3.213/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecãtori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
