Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.447 din 4 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 20 din 10 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Banca Transilvania S.A. - Sucursala Brãila în Dosarul nr. 155/44/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 155/44/2010, Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicatã de contestatoarea Banca Transilvania S.A. - Sucursala Brãila într-o cauzã având ca obiect soluţionarea contestaţiei în anulare a Deciziei nr. 686 din 14 decembrie 2009, pronunţatã de Curtea de Apel Galaţi, decizie prin care s-a respins recursul declarat împotriva unei sentinţe a Tribunalului Galaţi - Judecãtorul-sindic, de respingere ca tardiv introdusã a contestaţiei formulate în baza <>art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece instituie posibilitatea ca, prin manopere nelegale, sã se blocheze accesul la justiţie al uneia dintre pãrţile care contestã legalitatea unei hotãrâri a adunãrii creditorilor. În acest sens, aratã cã a depus o contestaţie împotriva hotãrârii adunãrii creditorilor, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţã de conţinutul acesteia, şi anume data depunerii de cãtre administratorul judiciar a procesului-verbal al adunãrii creditorilor la dosarul instanţei, acest proces-verbal nefiindu-i comunicat. Potrivit textului de lege criticat, ar fi trebuit sã o depunã în 5 zile de la data adunãrii creditorilor.
Prin urmare, creditorii care au lipsit motivat de la adunarea creditorilor pierd dreptul de a formula contestaţie, din cauza faptei culpabile a administratorului/lichidatorului judiciar "cãruia i se acordã posibilitatea de a ocoli respectarea legalitãţii şi de a-şi acoperi propriile nereguli". În acest context, dreptul concret şi efectiv de a ataca o hotãrâre a adunãrii creditorilor pe motiv de nelegalitate este transformat într-un drept teoretic şi iluzoriu, din pricina exclusivã a altei pãrţi, ceea ce reprezintã o restrângere a accesului liber la justiţie şi a dreptului la apãrare, fiind nejustificatã şi fiind în afara cazurilor expres şi limitativ prevãzute de art. 53 din Constituţie.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece instituirea unui termen pentru contestarea de cãtre creditori a hotãrârii adunãrii creditorilor nu înseamnã negarea accesului lor la justiţie, ci, dimpotrivã, este o garanţie a respectãrii drepturilor lor concordante în cadrul unei proceduri ce se doreşte, în viziunea legiuitorului, a fi una transparentã, echidistantã şi, mai ales, urgentã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã acestea nu contravin principiului liberului acces la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil, deoarece exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prevãzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi stabilirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã. În plus, scopul <>Legii nr. 85/2006 este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea cu celeritate a pasivului debitorului aflat în insolvenţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art.146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii introduse prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, ordonanţã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008.
Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "Cererea prevãzutã la alin. (7) va fi depusã la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunãrii creditorilor şi va fi soluţionatã în camera de consiliu, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului judiciar sau, dupã caz, a lichidatorului şi a creditorilor. În cazul în care a fost constituit comitetul creditorilor, va fi citat şi preşedintele acestuia."
Alin. (7), la care face referire textul de lege criticat, are urmãtorul cuprins: "Hotãrârea adunãrii creditorilor poate fi desfiinţatã de judecãtorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luãrii hotãrârii respective şi au fãcut sã se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunãrii, precum şi la cererea creditorilor îndreptãţiţi sã participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunãrii creditorilor."
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile de lege menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege nu fac altceva decât sã rãspundã caracterului specific al procedurii insolvenţei, care presupune aplicarea principiului celeritãţii în vederea reîntregirii activului debitorului şi satisfacerii creanţelor creditorilor.
Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivã de a stabili normele privind procedura de judecatã, putând institui prevederi speciale în vederea reglementãrii unor situaţii deosebite. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale, care, prin <>Decizia nr. 1.137 din 4 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, a statuat cã instituirea unor proceduri speciale, ţinând cont de specificul procedurii insolvenţei, nu poate fi privitã ca aducând atingere dreptului la apãrare sau dreptului la un proces echitabil.
Este indubitabil faptul cã, astfel cum rezultã şi din jurisprudenţa constantã a Curţii Europene a Drepturilor Omului, Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale protejeazã drepturi concrete şi efective, nu teoretice sau iluzorii (a se vedea Hotãrârea din 13 mai 1980 din Cauza Artico împotriva Italiei, precum şi jurisprudenţa mai recentã a Curţii de la Strasbourg, de exemplu, Hotãrârea din 2 septembrie 2010 din Cauza Mincheva împotriva Bulgariei).
Curtea constatã însã cã în cazul de faţã nu este vorba despre o îngrãdire a accesului liber la justiţie, care ar rezulta din dispoziţiile de lege criticate, ci blocarea accesului efectiv la justiţie ar fi consecinţa nerespectãrii prevederilor legale de cãtre administratorul judiciar care nu a depus la dosar - aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate - procesulverbal al adunãrii generale, astfel încât acest act sã poatã fi cunoscut de cãtre creditorii care au lipsit motivat de la şedinţa acestei adunãri şi, în consecinţã, sã poatã fi contestat în 5 zile de la data adunãrii, aşa cum prevede textul de lege criticat. Potrivit <>art. 14 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 85/2006, "Procesul-verbal va fi depus, prin grija administratorului judiciar/lichidatorului, la dosarul cauzei, în termen de douã zile lucrãtoare de la data adunãrii creditorilor." Or, examinarea legalitãţii procedurii şi a actelor administratorului judiciar sau lichidatorului se face de cãtre judecãtorul-sindic, care, în conformitate cu prevederile <>Legii nr. 85/2006, vegheazã la respectarea legalitãţii procedurii. Astfel, potrivit art. 11 alin. (2) din acest act normativ, atribuţiile judecãtorului-sindic sunt limitate la controlul judecãtoresc al activitãţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului, iar pentru motive temeinice judecãtorul-sindic poate înlocui, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul.
Prin urmare, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi nici celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã, Curtea observã cã nu ne aflãm în ipoteza restrângerii exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertãţi prin dispoziţiile de lege criticate şi, prin urmare, aceastã normã constituţionalã nu este aplicabilã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 alin. (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Banca Transilvania S.A. - Sucursala Brãila în Dosarul nr. 155/44/2010 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
