Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.446 din 3 noiembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, in ansamblul sau, si a dispozitiilor art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t) si alin. (2), art. 36, art. 88 alin. (1) lit. b) si d), alin. (2) si (3), art. 91, art. 92 si art. 95 din aceeasi ordonanta de urgenta, in special
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 895 din 16 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, în ansamblul sãu, şi a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t) şi alin. (2), art. 36, art. 88 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) şi (3), art. 91, art. 92 şi art. 95 din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, în special, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Volksbank România" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.088/202/2010 al Judecãtoriei Cãlãraşi şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.705D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7.088/202/2010, Judecãtoria Cãlãraşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, în ansamblul sãu, şi a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t) şi alin. (2), art. 36, art. 88 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) şi (3), art. 91, art. 92 şi art. 95 din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, în special.
Excepţia a fost ridicatã de petenta Societatea Comercialã "Volksbank România" - S.A. din Bucureşti într-o cauzã civilã având ca obiect o plângere contravenţionalã în contradictoriu cu Autoritatea pentru Protecţia Consumatorilor - C.J.P.C.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2010 sunt neconstituţionale deoarece se aplicã şi contractelor garantate cu ipotecã, precum şi contractelor de credit în derulare, impunând eliminarea unor costuri din contracte de credit în derulare. Astfel, considerã cã dispoziţiile art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t) şi alin. (2), art. 91, art. 92 şi art. 95 din aceastã ordonanţã de urgenţã contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi art. 115 alin. (4), întrucât "noua lege nu poate desfiinţa modalitatea în care legea anterioarã a reglementat contractele de credit, aceastã modalitate fiind supusã regulii tempus regit actum". Dispoziţiile art. 36 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2010 înfrâng prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 115 alin. (4) şi art. 135 alin. (2) lit. a), "în mãsura în care limiteazã comisioanele ce pot fi percepute de cãtre instituţiile de credit" şi "în mãsura în care, coroborate cu dispoziţiile art. 95 din ordonanţa de urgenţã, impun instituţiilor de credit sã elimine din toate contractele de credit aflate în derulare la data intrãrii în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţã a tuturor acelor comisioane care nu se regãsesc ca şi denumire în enumerarea limitativã prevãzutã de art. 36, cu diminuarea corespunzãtoare a veniturilor instituţiilor de credit aferente acestor comisioane". În fine, dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2010 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (6) şi art. 21, "în mãsura în care impun instituţiilor de credit sã restituie împrumutaţilor sumele încasate fãrã temei legal şi, respectiv, sã repare deficienţele constatate prin proces-verbal".
Judecãtoria Cãlãraşi apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, în ansamblul sãu, şi dispoziţiile art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t) şi alin. (2), art. 36, art. 88 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) şi (3), art. 91, art. 92 şi art. 95 din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, în special, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 288/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010.
Prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) care consacrã principiul neretroactivitãţii legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 115 alin. (4) referitor la adoptarea ordonanţelor de urgenţã, art. 126 alin. (6) privind controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice şi art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţiile statului în economie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, referitor la înfrângerea art. 115 alin. (4) din Constituţie prin adoptarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2010, cã, aşa cum rezultã din nota de fundamentare ce însoţeşte aceastã ordonanţã de urgenţã, existenţa situaţiei extraordinare şi a urgenţei de care textul constituţional menţionat condiţioneazã adoptarea acesteia este justificatã prin necesitatea transpunerii şi implementãrii în legislaţia naţionalã a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori şi de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, care trebuia realizatã pânã la data de 11 iunie 2010.
Totodatã, aceastã intervenţie legislativã a fost necesarã pentru a permite creditorilor sã îndeplineascã obligaţiile prevãzute în actul normativ european, astfel încât sa fie atins obiectivul de creare a pieţei interne comunitare, care impune asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul Uniunii Europene.
De asemenea, în lipsa unei reglementari imediate a contractelor de credit pentru consumatori, aceştia nu ar putea beneficia de drepturile prevãzute de actul normativ european, ceea ce ar crea o denaturare a concurenţei.
În legãturã cu susţinerea privind înfrângerea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, se reţine cã, în concepţia Curţii Constituţionale, concretizatã, de exemplu, prin Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, o lege nu este retroactivã atunci când modificã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior şi nici atunci când suprimã producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru cã în aceste cazuri legea nouã nu face altceva decât sã reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul ei propriu de aplicare. Rezultã cã retroactivitatea legii priveşte modificarea unei situaţii pentru trecut, iar nu reglementarea diferitã a unei situaţii juridice pentru viitor.
Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 50/2010 respectã prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, producând efecte pentru viitor de la data intrãrii în vigoare, creditorilor nefiindu-le impuse obligaţii de recalculare transparentã a dobânzilor şi de eliminare a comisioanelor percepute în trecut, contractul de credit fiind un contract cu executare succesivã.
În continuare, faptul cã dispoziţiile de lege criticate transpun în dreptul intern o reglementare secundarã a Uniunii Europene, şi anume o directivã, act obligatoriu care stabileşte în sarcina statelor membre destinatare o obligaţie de rezultat, înlãturã susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia acestea sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Cât priveşte celelalte aspecte invocate de autorul excepţiei în motivarea acesteia, Curtea constatã cã acesta nu formuleazã o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, ci, în realitate, vizeazã aspecte ce ţin de modificarea dispoziţiilor de lege criticate. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, în ansamblul sãu, şi a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t) şi alin. (2), art. 36, art. 88 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) şi (3), art. 91, art. 92 şi art. 95 din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, în special, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Volksbank România" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.088/202/2010 al Judecãtoriei Cãlãraşi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 noiembrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
