Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.439 din 25 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12^6 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de aparare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 31 din 13 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12^6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apãrare, excepţie ridicatã de Ioan Hazapariu şi Gogu Vãrzan în dosarele nr. 7.034/62/2009 şi nr. 7.042/62/2009 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care constituie obiectele dosarelor Curţii Constituţionale nr. 4.068D/2010 şi nr. 4.069D/2010.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 18 octombrie 2011 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 25 octombrie 2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 21 septembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 7.034/62/2009 şi nr. 7.042/62/2009, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12^6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apãrare, excepţie ridicatã de Ioan Hazapariu şi Gogu Vãrzan.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textele de lege criticate, care prevãd cã beneficiari ai dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002 sunt doar acele persoane care au avut contracte individuale de muncã pe duratã nedeterminatã încheiate pânã la data de 1 ianuarie 2004, creeazã discriminãri atât între beneficiarii în timp ai dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002, cât şi faţã de beneficiarii mãsurilor de protecţie socialã prevãzute de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 116/2006. În acest sens, aratã cã persoanele care au fost disponibilizate imediat dupã apariţia Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002 trebuiau sã îndeplineascã o vechime de cel mult 12 luni pentru a se încadra în ipoteza art. 12^6 alin. (1) din ordonanţã de urgenţã, în timp ce persoanele care au fost disponibilizate ulterior ar fi trebuit sã întruneascã o vechime mai mare pentru a îndeplini condiţia termenului legal menţionat mai sus. De asemenea, aminteşte faptul cã alte acte normative, aşa cum este Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 116/2006, a îndepãrtat inechitãţile dintre diferitele categorii de persoane disponibilizate, cerând o vechime a contractului individual de muncã egalã, de cel puţin 12 luni înaintea concedierii, în vederea acordãrii mãsurilor de protecţie socialã.
Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica formulatã de recurentul reclamant nu apare a fi întemeiatã; situaţia juridicã diferitã a anumitor categorii de persoane justificã aplicarea unui regim juridic diferit.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12^6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apãrare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 44/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii potrivit cãrora: "(1) Pot beneficia de prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã numai persoanele concediate în condiţiile art. 12, care au contracte individuale de muncã pe duratã nedeterminatã încheiate pânã la data de 1 ianuarie 2004."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege sunt discriminatorii, contravenind, în consecinţã, dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu acelaşi text din Constituţie şi o motivare asemãnãtoare. Astfel, prin Decizia nr. 1.648 din 16 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, Curtea, respingând ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate, a reţinut cã "alegerea unui criteriu sau altul pentru acordarea unor prestaţii sociale este la libera apreciere a legiuitorului, cu condiţia ca acest criteriu sã nu fie unul aleatoriu şi sã nu încalce drepturile şi principiile consacrate constituţional. Criteriul prevãzut prin dispoziţiile art. 12^6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002, introduse prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, şi anume data angajãrii, a fost ales de cãtre legiuitorul român având în vedere costurile sociale ce urmau sã fie suportate ca urmare a necesitãţii îndeplinirii unor condiţionalitãţi de personal pe care România trebuia sã le realizeze în vederea aderãrii sale la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord; astfel, se constatã cã mãsura criticatã nu este decât una de limitare a efectelor sociale ale îndeplinirii condiţiilor de aderare".
Cu acelaşi prilej, Curtea a arãtat cã "persoanele aflate în ipoteza Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 116/2006 privind protecţia socialã acordatã persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurãrii şi reorganizãrii unor societãţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societãţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi a societãţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autoritãţilor administraţiei publice locale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006, sunt într-o situaţie diferitã de cea a persoanelor care intrã sub incidenţa reglementãrilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002. Dacã primul act normativ reprezintã cadrul general în materie, cel de-al doilea vizeazã situaţia specificã a personalului din industria de apãrare."
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderare jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În fine, Curtea reţine cã prin Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, au fost eliminate toate drepturile cu caracter compensatoriu acordate în caz de concediere colectivã, cu excepţia ajutorului de şomaj, astfel încât persoanele care fac obiectul concedierilor colective, dacã acestea au avut loc dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, nu mai pot beneficia de prevederile art. 12 lit. a), b) şi d) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002, indiferent cã au avut sau nu încheiat contractul individual de muncã înainte de 1 ianuarie 2004.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12^6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apãrare, excepţie ridicatã de Ioan Hazapariu şi Gogu Vãrzan în dosarele nr. 7.034/62/2009 şi nr. 7.042/62/2009 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
