Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.438 din 4 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, precum si a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea si completarea Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 16 din 7 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Gina Capotã şi Tiberiu Mihai Vicol în Dosarul nr. 6.313/302/2008 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal se prezintã, pentru autori, apãrãtorul ales Ion Panaitescu din cadrul Baroului Bucureşti, cu delegaţie la dosar, şi personal autorul Gina Capotã. Se constatã lipsa celuilalt autor şi a pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care pune concluzii de admitere a acesteia, arãtând cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 124/2005 a fost emisã cu nerespectarea exigenţelor constituţionale ale art. 115 alin. (4), iar dispoziţiile <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 nu respectã cerinţele privitoare la legalitatea incriminãrii şi pe cele referitoare la previzibilitate şi accesibilitate. Depune, de asemenea, şi concluzii scrise în acest sens.
Autorul prezent, Gina Capotã, nu mai are nimic de adãugat faţã de susţinerile apãrãtorului sãu.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondatã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 124/2005 şi ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, deoarece criticile vizeazã aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea prevederilor contestate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.313/302/2008, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Gina Capotã şi Tiberiu Mihai Vicol.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 124/2005 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) referitoare la existenţa situaţiei extraordinare şi la necesitatea şi urgenţa reglementãrii, deoarece preambulul actului normativ se sprijinã mai degrabã pe utilizarea unui limbaj de baricadã. Intensificarea luptei împotriva corupţiei, ca activitate prioritarã a Guvernului, se subsumeazã oportunitãţii adoptãrii unor reglementãri în materie şi nicidecum exigenţei referitoare la existenţa unei situaţii extraordinare.
În plus, argumentul potrivit cãruia organele judiciare au semnalat existenţa unor cazuri de corupţie care nu pot fi descoperite constituie o veritabilã contradictio in adjecto, pentru cã ori existau fapte de corupţie şi acestea erau, potrivit principiului legalitãţii incriminãrii, prevãzute de lege, ori nu existau astfel de fapte şi atunci nu era nevoie de ordonanţa de urgenţã adoptatã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, autorii excepţiei susţin cã acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea legilor, deoarece incrimineazã concomitent o infracţiune consumatã, dar şi tentativa la alte fapte prevãzute de legea penalã. Astfel, dacã o persoanã sãvârşeşte infracţiunea de la <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 în realizarea scopului urmãrit prin comiterea infracţiunii prevãzute de art. 18^1 din aceeaşi lege, în ipoteza în care nu reuşeşte sã obţinã pe nedrept bani din fondurile Comunitãţilor Europene, ar putea fi pedepsitã fie pentru sãvârşirea infracţiunii consumate de fals şi uz de fals, fie pentru tentativa la infracţiunea prevãzutã de art. 18^1, în acord cu dispoziţiile art. 18^4 din aceeaşi lege.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, din examinarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 124/2005 se observã cã acest act normativ a fost adoptat având în vedere obiectivele prioritare privind intensificarea luptei împotriva corupţiei şi ca urmare a semnalãrii de cãtre organele judiciare a unor reglementãri insuficiente. Pe cale de consecinţã sunt respectate exigenţele dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4).
De asemenea, dispoziţiile <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 nu contravin sub niciun aspect principiului fundamental referitor la respectarea Constituţiei şi a legilor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 124/2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 19 septembrie 2005, şi dispoziţiile <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut:
- <>Art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000: "(1) În înţelesul prezentei legi, urmãtoarele infracţiuni sunt în legãturã directã cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene: [...]
c) falsul şi uzul de fals sãvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevãzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau sãvârşite în realizarea scopului urmãrit printr-o asemenea infracţiune;".
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4) referitoare la existenţa situaţiei extraordinare şi la necesitatea şi urgenţa reglementãrii şi ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea legilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 124/2005, constatã cã delegarea legislativã este o instituţie specificã dreptului constituţional şi presupune transferul de atribuţii de la Parlament cãtre executiv în anumite condiţii prevãzute de legea de abilitare ori de Constituţie. Este, prin urmare, o limitare a monopolului parlamentar în materia legiferãrii, care însã îşi gãseşte o justificare unanim acceptatã ce izvorãşte din principiul separaţiei şi al colaborãrii puterilor în stat.
Astfel, ţinând seama de raţiunea edictãrii actului normativ aşa cum a fost arãtatã în preambulul sãu, Curtea constatã cã nu sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (4) din Constituţie, legiuitorul delegat fiind pe deplin legitimat în acest sens. Astfel, în vederea intensificãrii "luptei împotriva corupţiei şi ca urmare a semnalãrii de cãtre organele judiciare a unor reglementãri insuficiente, care nu permit descoperirea cazurilor de corupţie apãrute în practicã," s-a impus instituirea unor mãsuri imediate pentru întãrirea capacitãţii statului român atât de prevenire şi sancţionare, cât şi de descoperire a unor asemenea fapte, cu atât mai mult cu cât s-a constatat apariţia unor noi modalitãţi de corupţie ca fenomen organizat, specializat şi profesionalizat, apãrând sub forma unor reţele, care, prin diferite mijloace, ajung sã corupã factorii de decizie pânã la cele mai înalte nivele ale politicului, legislativului, justiţiei şi administraţiei. În acest sens, s-au incriminat şi alte forme de comitere a faptei de stabilire a unor valori diminuate faţã de valoarea realã a bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar şi s-a legitimat folosirea investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate realã, în scopul descoperirii faptelor, identificãrii fãptuitorilor şi obţinerii mijloacelor de probã necesare în situaţia în care existã indicii temeinice şi concrete cã s-a sãvârşit ori cã se pregãteşte sãvârşirea de cãtre un funcţionar a infracţiunii de luare de mitã, primire de foloase necuvenite ori trafic de influenţã. Prin urmare, aceste reglementãri rãspund pe deplin exigenţelor constituţionale referitoare la existenţa unei situaţii extraordinare care nu poate fi amânatã.
2. În ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, Curtea constatã cã textul legal criticat defineşte, în acord cu raţiuni evidente de politicã penalã, una dintre categoriile de infracţiuni în legãturã directã cu cele de corupţie ori cu cele asimilate acestora, în cadrul cãreia intrã falsul şi uzul de fals sãvârşite cu un scop anume determinat. Critica autorilor excepţiei vizeazã nu contrarietatea <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu prevederile din Legea fundamentalã, ci eventualele abuzuri ale organelor de anchetã care s-ar putea naşte din cauza unei redactãri imprecise ori a unei înţelegeri eronate a textului. Astfel, interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca fazã indispensabilã de aplicare a legii, aparţine instanţelor judecãtoreşti. Or, potrivit competenţei sale, aşa cum este prevãzutã în <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, şi respectând principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, Curtea Constituţionalã nu poate modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului ei contrar Constituţiei. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 124/2005 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Gina Capotã şi Tiberiu Mihai Vicol în Dosarul nr. 6.313/302/2008 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penalã.
2. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Cool! That's a clever way of looinkg at it!
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
