Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.432 din 25 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 si art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniela Maftei.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 şi art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Lãcrãmioara Liliana Guzu în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al Cabinetului individual de avocaturã "Guzu Lãcrãmioara Liliana" în Dosarul nr. 4.059/245/2010 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.574D/2010. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Aratã cã dispoziţiile de lege criticate dau expresie prevederilor art. 56 şi art. 139 din Constituţie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 15 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.059/245/2010, Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 şi art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Lãcrãmioara Liliana Guzu în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al Cabinetului individual de avocaturã "Guzu Lãcrãmioara Liliana", într-o cauzã ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã, prin dispoziţiile de lege criticate, persoanele de drept fiscal care realizeazã venituri sunt tratate diferit. În timp ce persoanele fizice autorizate sunt obligate sã plãteascã impozit anticipat, celelalte subiecte de drept fiscal nu plãtesc anticipat nici impozit, nici penalitãţi de întârziere. Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului aratã cã principiul egalitãţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. Totodatã, textele de lege criticate sunt în acord cu art. 56 alin. (1) din Constituţie, care prevede obligaţia cetãţenilor de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice. În plus, dispoziţiile legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile art. 139 alin. (1) din Legea fundamentalã potrivit cãrora impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. Aşadar, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozitele datorate bugetului de stat, modalitãţile de platã, precum şi cuantumul acestora. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 53 şi art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care la data sesizãrii avea urmãtorul conţinut: - Art. 53: "Un contribuabil care desfãşoarã o activitate independentã are obligaţia sã efectueze plãţi anticipate în contul impozitului anual datorat la bugetul de stat, potrivit art. 82, cu excepţia veniturilor prevãzute la art. 52, pentru care plata anticipatã se efectueazã prin reţinere la sursã sau pentru care impozitul este final potrivit prevederilor art. 78."; - Art. 82: "(1) Contribuabilii care realizeazã venituri din activitãţi independente, din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendare, precum şi venituri din activitãţi agricole sunt obligaţi sã efectueze în cursul anului plãţi anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plãţile anticipate se stabilesc prin reţinere la sursã. (2) Plãţile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursã de venit, luându-se ca bazã de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, dupã caz, prin emiterea unei decizii care se comunicã contribuabililor, potrivit legii. În cazul impunerilor efectuate dupã expirarea termenelor de platã prevãzute la alin. (3), contribuabilii au obligaţia efectuãrii plãţilor anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de platã al anului precedent. Diferenţa dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent şi suma reprezentând plãţi anticipate datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizeazã pe termenele de platã urmãtoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaraţiile de venit estimativ depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plãţi anticipate, venitul net aferent perioadei pânã la sfârşitul anului urmând sã fie supus impozitãrii, pe baza declaraţiei de impunere. Plãţile anticipate pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendã, se stabilesc de organul fiscal astfel: a) pe baza contractului încheiat între pãrţi; sau b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidã simplã, potrivit opţiunii. În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinţei bunurilor reprezintã echivalentul în lei al unei sume în valutã, determinarea venitului anual estimat se efectueazã pe baza cursului de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţionalã a României, din ziua precedentã celei în care se efectueazã impunerea. (3) Plãţile anticipate se efectueazã în 4 rate egale, pânã la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru. Fac excepţie veniturile din arendare, pentru care contribuabilul stabileşte impozitul, pe baza declaraţiei de impunere. Contribuabilii care determinã venitul net din activitãţi agricole, potrivit art. 72 şi 73, datoreazã plãţi anticipate cãtre bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit, în douã rate egale, astfel: 50% din impozit pânã la data de 1 septembrie inclusiv şi 50% din impozit pânã la data de 15 noiembrie inclusiv. (4) Termenele şi procedura de emitere a deciziilor de plãţi anticipate vor fi stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã. (5) Pentru stabilirea plãţilor anticipate, organul fiscal va lua ca bazã de calcul venitul anual estimat, în toate situaţiile în care a fost depusã o declaraţie privind venitul estimat pentru anul curent, sau venitul net din declaraţia de impunere pentru anul fiscal precedent, dupã caz. La stabilirea plãţilor anticipate se utilizeazã cota de impozit de 16% prevãzutã la art. 43 alin. (1). (6) Plãţile anticipate stabilite pe baza contractelor încheiate între pãrţi în care chiria este exprimatã în lei, potrivit prevederilor art. 63 alin. (2), precum şi pentru veniturile din activitãţi independente şi agricole, impuse pe baza normelor de venit, reprezintã impozit final. (7) În situaţia rezilierii, în cursul anului fiscal, a contractelor încheiate între pãrţi în care chiria este exprimatã în lei, plãţile anticipate stabilite potrivit prevederilor art. 63 alin. (2) vor fi recalculate de organul fiscal competent, la cererea contribuabilului, pe bazã de documente justificative." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocã prevederile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate dau expresie prevederilor art. 56 alin. (1) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora cetãţenii au obligaţia sã contribuie la cheltuielile publice, prin impozite şi taxe. Totodatã, în conformitate cu art. 139 alin. (2) din Constituţie, impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene "în limitele şi în condiţiile legii". Din aceste prevederi constituţionale rezultã dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili impozitele datorate bugetului de stat, modalitãţile de platã, precum şi cuantumul acestora. Totodatã, Curtea constatã cã nu poate fi reţinutã critica autorului excepţiei potrivit cãreia dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16. Astfel, dispoziţiile criticate se adreseazã, în mod egal, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, tuturor contribuabililor care desfãşoarã o activitate independentã. Faptul cã dispoziţiile de lege criticate excepteazã de la plata anticipatã în contul impozitului anual datorat la bugetul de stat anumite venituri se datoreazã specificitãţii activitãţilor care stau la baza obţinerii acestora. Aceste aspecte specifice ale activitãţilor (de exemplu arendarea) justificã, în mod obiectiv şi raţional, tratamentul diferit pe care textele criticate îl reglementeazã. În aceste condiţii, nu se poate reţine existenţa niciunei discriminãri, în ceea ce priveşte plata impozitului, între persoanele care realizeazã venituri din activitãţi independente şi cele care obţin un venit din alte activitãţi decât cele independente.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 şi art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Lãcrãmioara Liliana Guzu în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al Cabinetului individual de avocaturã "Guzu Lãcrãmioara Liliana" în Dosarul nr. 4.059/245/2010 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 octombrie 2011.
