Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.430 din 2 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) si (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii si ale art. 322 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 828 din 10 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi ale art. 322 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cãlin Mocanu în Dosarul nr. 5.239/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 19 octombrie 2010, în prezenţa autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 2 noiembrie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.239/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi ale art. 322 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Cãlin Mocanu în cadrul soluţionãrii cererii de revizuire formulate împotriva Deciziei nr. 3.272 din 11 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva sentinţei civile nr. 3.373 din 3 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a admis excepţia inadmisibilitãţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi, în consecinţã, s-a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile criticate din <>Legea nr. 317/2004 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 privind interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, aratã cã i s-au restrâns în mod injust şi nerezonabil dreptul de acces la instanţã şi posibilitatea analizãrii efective, în fond, a cererii de cãtre o instanţã naţionalã, deşi a exercitat în termen legal calea de atac a recursului întemeiat pe dispoziţiile <>art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004. Invocã, de asemenea, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la acces efectiv la o instanţã de judecatã.
Cu privire la dispoziţiile art. 322 din Codul de procedurã civilã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã acestea contravin art. 21 şi art. 129 din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în mãsura în care "ar putea fi invocate, interpretate şi aplicate în sensul cã examinarea pe fond a unei cereri de revizuire îndreptate împotriva unei hotãrâri pronunţate de o instanţã de recurs şi întemeiatã pe dispoziţiile <>art. 21 din Legea nr. 554/2004, este condiţionatã de evocarea fondului".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul conţinut:
- Art. 29 alin. (5) şi (7): "(5) Hotãrârile plenului privind cariera şi drepturile judecãtorilor şi procurorilor se redacteazã în cel mult 20 de zile şi se comunicã de îndatã.
[...]
(7) Hotãrârile prevãzute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, de orice persoanã interesatã, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie."
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl mai reprezintã şi prevederile art. 322 alin. 1 din Codul de procedurã civilã însã art. 322 din Codul de procedurã civilã nu are alineate. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 322 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul cuprins: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri datã de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri:
1. dacã dispozitivul hotãrârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacã s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacã obiectul pricinii nu se aflã în fiinţã;
4. dacã un judecãtor, martor sau expert, care a luat parte la judecatã, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricinã sau dacã hotãrârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecãţii ori dacã un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã în acea cauzã. În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotãrâre penalã, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentalã, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de sãvârşirea infracţiunii;
5. dacã, dupã darea hotãrârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnicã sau care nu au putut fi înfãţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa pãrţilor, ori dacã s-a desfiinţat sau s-a modificat hotãrârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotãrârea a cãrei revizuire se cere;
6. dacã statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publicã, dispãruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelã sau consiliul judiciar nu au fost apãraţi deloc sau au fost apãraţi cu viclenie de cei însãrcinaţi sã-i apere;
7. dacã existã hotãrâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricinã, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplicã şi în cazul când hotãrârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Curtea Supremã de Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de aceastã instanţã;
8. dacã partea a fost împiedicatã sã se înfãţişeze la judecatã şi sã înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;
9. dacã Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a constatat o încãlcare a drepturilor sau libertãţilor fundamentale datoratã unei hotãrâri judecãtoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încãlcãri continuã sã se producã şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotãrârii pronunţate;
10. dacã, dupã ce hotãrârea a devenit definitivã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauzã, declarând neconstituţionalã legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã care a fãcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare".
Autorul excepţiei considerã cã prevederile de lege menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 privind interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Referitor la critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile <>art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004, raportate la art. 21 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu, prin <>Decizia nr. 634 din 26 iunie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 22 august 2007, şi prin <>Decizia nr. 485 din 20 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 10 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut cã textele de lege criticate prevãd cã persoana interesatã are posibilitatea de a formula recurs la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la hotãrârea pronunţatã de plenul Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera şi drepturile judecãtorilor şi procurorilor şi de a beneficia pe tot parcursul acestei proceduri de toate garanţiile necesare asigurãrii unui proces echitabil.
Având în vedere cã dispoziţiile de lege criticate prevãd o cale de atac împotriva hotãrârilor Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera şi drepturile judecãtorilor şi procurorilor, nu se poate susţine cã acestea îngrãdesc accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Legea fundamentalã.
În ceea ce priveşte critica referitoare la interpretarea sintagmei "orice persoanã interesatã", Curtea constatã cã aceasta nu poate fi primitã, deoarece Curtea se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor de lege criticate, iar nu asupra interpretãrii date de cãtre instanţa de judecatã unei norme de lege în vederea determinãrii dispoziţiilor legale aplicabile litigiului. Or, Curtea observã cã, în realitate, autorul excepţiei criticã soluţia pronunţatã de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal, şi anume faptul cã aceasta a calificat cererea sa ca fiind o acţiune în contencios administrativ, cãreia i se aplicã regulile (inclusiv obligativitatea procedurii prealabile) prevãzute de <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar nu ca fiind un recurs întemeiat pe dispoziţiile <>art. 29 din Legea nr. 317/2004, recurs care - aşa cum a stabilit instanţa de judecatã - se poate formula numai împotriva hotãrârilor Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecãtorilor şi procurorilor, iar nu împotriva hotãrârii Consiliului Superior al Magistraturii de validare a examenului de capacitate susţinut de personalul de specialitate juridicã asimilat judecãtorilor şi procurorilor.
Cu privire la dispoziţiile <>art. 322 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 258 din 6 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008, Curtea a reţinut cã revizuirea este o cale extraordinarã de atac promovatã în scopul îndreptãrii erorilor de fapt şi numai din acest motiv, ce ţine de specificul cãii de atac, textul de lege criticat se referã la hotãrâri pronunţate în recurs prin care se evocã fondul. Nu poate fi reţinutã, aşadar, critica privind încãlcarea accesului liber la justiţie, întrucât, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, acesta nu presupune accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut cã interesul legat de stabilitatea hotãrârilor judecãtoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice la care se referã impune ca legea sã stabileascã riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita calea de atac a revizuirii.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţiile adoptate în precedent, precum şi considerentele pe care acestea se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Referitor la susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cãreia art. 322 din Codul de procedurã civilã contravine art. 21 din Constituţie, în mãsura în care "ar putea fi invocate, interpretate şi aplicate în sensul cã examinarea pe fond a unei cereri de revizuire îndreptate împotriva unei hotãrâri pronunţate de o instanţã de recurs şi întemeiatã pe dispoziţiile <>art. 21 din Legea nr. 554/2004, este condiţionatã de evocarea fondului" - Curtea constatã cã nici aceasta nu poate fi primitã, deoarece <>art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 conţine norme de procedurã prin care se instituie, în mod excepţional, un nou motiv de revizuire, în considerarea unei situaţii speciale, şi anume "pronunţarea hotãrârilor rãmase definitive şi irevocabile prin încãlcarea principiului prioritãţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României". Aşadar, în materia revizuirii hotãrârilor, dreptul comun îl reprezintã dispoziţiile Codului de procedurã civilã, iar prevederile <>art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au caracter special şi, potrivit regulii specialia generalibus derogant, derogã de la normele dreptului comun şi, totodatã, se completeazã cu acestea, în mãsura în care nu este prevãzutã în mod expres o altã reglementare. Totodatã, Curtea reţine cã aplicarea acestor norme la litigiul dedus judecãţii intrã în competenţa de soluţionare a instanţei de judecatã.
Cu privire la invocarea art. 61 din Constituţie, Curtea constatã cã acesta se referã la rolul şi structura Parlamentului şi nu are relevanţã asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi ale art. 322 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cãlin Mocanu în Dosarul nr. 5.239/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
