Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.429 din 5 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 15 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 850 din 8 decembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 15 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, excepţie ridicatã de Nicolae Lazãr în Dosarul nr. 83/211/2004 al Judecãtoriei Cluj-Napoca - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 83/211/2004, Judecãtoria Cluj-Napoca - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 15 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni. Excepţia a fost ridicatã de Nicolae Lazãr cu ocazia rejudecãrii unei cauze penale având ca obiect trimiterea în judecatã pentru sãvârşirea, printre altele, a infracţiunii prevãzute şi pedepsite de art. 215 alin. 1, 3 şi 4 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 15 din Legea nr. 543/2002 încalcã retroactivitatea legii penale mai favorabile, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, precum şi legalitatea pedepsei, deoarece includerea în categoria infracţiunilor exceptate de la graţiere a înşelãciunii prevãzute în alin. 3 şi 4 ale art. 215 din Codul penal creeazã o discriminare între persoane condamnate pentru aceeaşi infracţiune, sãvârşitã însã în modalitãţi diferite.
Judecãtoria Cluj-Napoca - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 15 din Legea nr. 543/2002 sunt constituţionale prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, fãcând trimitere, în acest sens, la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 838/2007 . Aratã cã celelalte prevederi constituţionale invocate nu sunt incidente în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 15 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, având urmãtorul cuprins: "Nu beneficiazã de prevederile art. 1-3 cei cãrora li s-au aplicat pedepse sau mãsuri educative pentru urmãtoarele infracţiuni:
A. Infracţiuni reglementate de Codul penal: [...] 15. înşelãciunea, prevãzutã în art. 215 alin. 2-5".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) cu privire la retroactivitatea legii penale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei şi ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, precum şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 1 privind interzicerea generalã a discriminãrii din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi ale art. 26 referitoare la egalitatea în faţa legii din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 15 din Legea nr. 543/2002 au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, invocate şi în prezenta cauzã, şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 838 din 2 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 25 octombrie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate adusã dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 15 din Legea nr. 543/2002 , pentru motivele acolo arãtate.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru aceleaşi motive, <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 15 din Legea nr. 543/2002 nu încalcã nici prevederile art. 1 privind interzicerea generalã a discriminãrii din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi nici pe cele ale art. 26 referitoare la egalitatea în faţa legii din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Celelalte dispoziţii din Legea fundamentalã, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu sunt incidente în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) lit. A pct. 15 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, excepţie ridicatã de Nicolae Lazãr în Dosarul nr. 83/211/2004 al Judecãtoriei Cluj-Napoca - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
