Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.422 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 31/2009 privind unele masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar, ale art. 2 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/2009 privind unele masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, ale Legii nr. 259/2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 31/2009 privind unele masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar, ale Legii nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/2009 privind unele masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, ale art. 29 alin. (1) in privinta sintagmei "in vigoare" din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a Codului de procedura civila si a Codului de procedura penala al Romaniei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 880 din 13 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea în şedinţa publicã din 27 septembrie 2011 a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar, ale art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, ale Legii nr. 259/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar, ale Legii nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedurã civilã şi a Codului de procedurã penalã al României, excepţie ridicatã de Corneliu Cãileanu în Dosarul nr. 7.824/99/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 143D/2011.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 27 septembrie 2011 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 11 octombrie 2011. La acea datã, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecatã, Curtea a amânat pronunţarea, succesiv, pentru datele de 18 şi, respectiv, 20 octombrie 2011, datã la care a pronunţat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 ianuarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 7.824/99/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar, ale art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, ale Legii nr. 259/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar, ale Legii nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedurã civilã şi a Codului de procedurã penalã al României, excepţie ridicatã de Corneliu Cãileanu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii autorului excepţiei, de acordare a unor drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009 şi art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 continuã soluţiile legislative promovate prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 151/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învãţãmânt şi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 1/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din domeniul bugetar, ambele ordonanţe de urgenţã, în privinţa drepturilor salariale ale personalului din învãţãmânt, fiind declarate neconstituţionale. De asemenea, legile de aprobare ale acestor ordonanţe de urgenţã sunt şi ele neconstituţionale, întrucât legea nu poate acoperi viciul de neconstituţionalitate al ordonanţei de urgenţã pe care o aprobã.
Se mai susţine cã art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa sintagmei "în vigoare", este neconstituţional, întrucât nu ţine seama de faptul cã o normã juridicã primarã, deşi abrogatã expres, poate produce în continuare efecte juridice posibil vãtãmãtoare în privinţa raporturilor juridice pe care le guverneazã. În consecinţã, textele abrogate de legiuitor nu pot fi sustrase controlului de constituţionalitate în mãsura în care acestea sunt aplicabile cauzei.
Se mai aratã cã eliminarea suspendãrii de drept a cauzei pe perioada soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate încalcã dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare, întrucât partea trebuie sã îşi construiascã întreaga apãrare fãrã sã ţinã seama de decizia Curţii Constituţionale. Or, atunci când chestiunea de neconstituţionalitate este decisivã pentru câştigarea procesului, partea nu poate sã îşi dovedeascã pretenţiile cu alte mijloace şi este condamnatã sã piardã din start procesul, cãile de atac pe care partea le-ar putea exercita devin inutile. Mai mult, în situaţia în care excepţia de neconstituţionalitate este ridicatã din oficiu, instanţa judecãtoreascã este obligatã sã judece cauza în baza unei legi pe care o considerã neconstituţionalã şi sã administreze probatoriul cauzei potrivit acesteia. Totodatã, autorul excepţiei aratã cã existã posibilitatea ca instanţa judecãtoreascã sã sesizeze Curtea Constituţionalã cu o excepţie de neconstituţionalitate, iar pânã la soluţionarea acesteia, cauza sã fie deja în stadiul procesual al recursului, stadiu în care instanţa este limitatã la a analiza cererea de recurs pentru motivele strict menţionate de Codul de procedurã civilã. În acest caz, decizia Curţii este ineficace, iar partea interesatã trebuie sã aştepte respingerea recursului sãu şi, ulterior, sã solicite revizuirea hotãrârii.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte dispoziţiile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009 şi ale art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 este inadmisibilã, iar cea care vizeazã art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 este neîntemeiatã. Se observã cã Guvernul nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii legale contestate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2009, ale art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 30 aprilie 2009, ale Legii nr. 259/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 13 iulie 2009, ale Legii nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 8 octombrie 2009, ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, şi ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedurã civilã şi a Codului de procedurã penalã al României, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010. În realitate, în privinţa art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este criticatã numai sintagma "în vigoare", astfel încât obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009, ale art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009, ale Legii nr. 259/2009, ale Legii nr. 300/2009, ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa sintagmei "în vigoare" şi ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010. Textele legale punctual criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009: "Alineatul (1) al articolului 11 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învãţãmânt, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2008, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 221/2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. Dupã litera a) se introduce o nouã literã, litera a^1), cu urmãtorul cuprins:
«a^1) pentru perioada 1-30 aprilie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevãzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a şi 3a;».
2. Litera b) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«b) pentru perioada 1 mai-31 august 2009 se va acorda o treime din creşterea salariilor de bazã obţinute prin aplicarea coeficienţilor de multiplicare şi a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevãzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b;»".
- Art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009: "Valorile coeficientului de multiplicare 1,000 prevãzute în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a, 3a, 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b la Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 221/2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se aplicã corespunzãtor perioadelor stabilite la art. 2 din prezenta ordonanţã de urgenţã".
- Art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009: "Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi în anul 2009 personalului din învãţãmânt, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2008, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 221/2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 1^1 alineatul (1), litera a^1) va avea urmãtorul cuprins:
«a^1) pentru perioada 1 mai-31 decembrie 2009, coeficienţii de multiplicare şi valorile coeficientului de multiplicare 1,000 sunt prevãzuţi pentru toate funcţiile didactice şi didactice auxiliare în anexele nr. 1.1a, 1.2a, 2a şi 3a;».
2. La articolul 1^1 alineatul (1), literele b) şi c) se abrogã.
3. Anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b şi 3b se abrogã".
- Art. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009: "Articolul 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2009, se abrogã".
- Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa sintagmei "în vigoare": "(1) Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
- Art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010: "La articolul 29, alineatul (5) se abrogã".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009, ale art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009, ale Legii nr. 259/2009 şi ale Legii nr. 300/2009 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind statul român, art. 41 referitor la muncã şi protecţia socialã a muncii, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind delegarea legislativã, iar dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa sintagmei "în vigoare" încalcã art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie privind interzicerea generalã a discriminãrii. În fine, se considerã cã art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 privind statul român, art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi obligaţiilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul de apãrare şi art. 142 în privinţa rolului Curţii Constituţionale, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia menţionatã privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare.
Prin Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008, stabilind cã acestea se aplicã pe toatã perioada cuprinsã între 1 octombrie 2008 şi 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învãţãmânt la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienţii şi salariul avut în platã la 31 decembrie 2009 stabilit în conformitate cu Legea nr. 221/2008, şi nu cu Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerinţã în sfera de competenţã a puterii legiuitoare, reprezintã o aplicare corectã a deciziilor Curţii Constituţionale pronunţate în materia salarizãrii personalului din învãţãmânt (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României nr. 272 din 27 aprilie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009, sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 531 din 31 iulie 2009).
Aşadar, în momentul de faţã, dispoziţiile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009, ale art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009, ale Legii nr. 259/2009 şi ale Legii nr. 300/2009 nu mai au nici un efect asupra raportului juridic deja stabilit, cele reţinute în decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fiind în conformitate cu solicitãrile autorului excepţiei exprimate prin cererea de chemare în judecatã. Rezultã, aşadar, cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã vizeazã, din acest moment, chestiuni de aplicare şi interpretare a legii, astfel încât aceasta, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011).
II. În privinţa sintagmei "în vigoare" cuprinsã în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, precitatã, a stabilit cã aceasta este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare.
Astfel, în mãsura în care instanţa constituţionalã a constatat constituţionalitatea textului criticat într-o anumitã interpretare ce rezultã fie, în mod nemijlocit, din dispozitivul deciziei, fie din coroborarea considerentelor cu dispozitivul deciziei, prin ridicarea din nou a unei excepţii de neconstituţionalitate cu privire la acelaşi text şi cu o motivare identicã se tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, care se ataşeazã inclusiv deciziilor prin care se constatã constituţionalitatea legilor sau a ordonanţelor ori a unor dispoziţii din acestea. Dacã în cel de-al doilea caz, "pentru a da o forţã sporitã deciziei şi fãrã a marca o reconsiderare a jurisprudenţei sale", Curtea este competentã sã se pronunţe în sensul admiterii excepţiei formulate (Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011), în primul caz devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale". Raţiunea aplicãrii acestor dispoziţii legale constã în faptul cã, indiferent de interpretãrile ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţionalã a hotãrât, în dispozitivul deciziei pronunţate în cadrul competenţei prevãzute de art. 146 lit. d) din Constituţie, cã numai o anumitã interpretare este conformã cu Constituţia, se menţine prezumţia de constituţionalitate a textului în aceastã interpretare, dar sunt excluse cadrului constituţional toate celelalte interpretãri posibile. În consecinţã, a contesta din nou constituţionalitatea interpretãrilor care au fost deja excluse din cadrul constituţional echivaleazã cu încãlcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie coroborat cu art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Prin urmare, reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit dupã momentul sesizãrii Curţii Constituţionale de cãtre instanţa judecãtoreascã, dar înainte de publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011 în Monitorul Oficial al României, Partea I, aceasta urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011).
III. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate care se aduc art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, se observã cã, prin Decizia nr. 1.106 din 22 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, Curtea a arãtat cã noua reglementare asigurã accesul persoanei la justiţie, atât la instanţa de drept comun, cât şi la instanţa constituţionalã, pãrţile beneficiind în continuare de toate mijloacele de apãrare care le sunt recunoscute prin lege şi, implicit, de posibilitatea de a-şi realiza, în mod real, drepturile şi a-şi satisface interesele în faţa justiţiei. Abrogarea mãsurii suspendãrii de drept nu impieteazã asupra efectivitãţii dreptului de acces la un tribunal, neconstituind un obstacol în valorificarea acestui drept, de naturã a-i pune în discuţie însãşi substanţa.
Mai mult, mãsura adoptatã asigurã echilibrul procesual între persoane cu interese contrare, fiind menitã sã garanteze egalitatea de arme a acestora, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
În altã ordine de idei, Curtea a constatat cã apare ca lipsitã de temei şi susţinerea potrivit cãreia noua reglementare ar afecta stabilitatea raporturilor juridice existente între pãrţi. Dacã prevederea suspendãrii de drept a cauzei a fost justificatã, aşa cum s-a menţionat în prealabil, de temerea de a nu se ajunge la pronunţarea unor hotãrâri definitive în baza unei prevederi potenţial neconstituţionale, numãrul redus al dispoziţiilor declarate neconstituţionale, în raport cu numãrul excepţiilor invocate, demonstreazã faptul cã suspendarea cauzelor aflate pe rolul instanţelor a acoperit, în prea puţine cazuri, un risc real în acest sens, în cele mai multe situaţii dovedindu-se doar o modalitate convenabilã la îndemâna pãrţii interesate în tergiversarea cauzei.
Curtea a observat cã abrogarea mãsurii suspendãrii de drept este însoţitã de reglementarea unor noi cauze de revizuire în materie civilã, respectiv penalã, de naturã sã asigure pãrţilor garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil. Astfel, în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate este admisã şi legea, ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau ordonanţã ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare, au fost declarate neconstituţionale, iar, pânã la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curţii Constituţionale, hotãrârea prin care s-a soluţionat cauza în care a fost invocatã excepţia a devenit definitivã, persoanele prevãzute de lege pot cere revizuirea acestei hotãrâri.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
IV. Distinct de cele arãtate prin decizia menţionatã, Curtea reţine cã, într-adevãr, în practicã pot apãrarea situaţii dificil de rezolvat ca urmare a eliminãrii suspendãrii de drept a cauzei pe perioada soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate. Însã acest lucru nu echivaleazã ab initio cu neconstituţionalitatea soluţiei legislative criticate, astfel încât instanţele judecãtoreşti, prin practica lor, precum şi legiuitorul, dupã caz, trebuie sã gãseascã soluţii care sã acompanieze relaţia dintre instanţele judecãtoreşti şi cea constituţionalã şi care sã nu afecteze în vreun fel autoritatea deciziilor Curţii Constituţionale sau interesele pãrţilor din proces atunci când Curtea este sesizatã cu o excepţie de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar, ale art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, ale Legii nr. 259/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 31/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar şi ale Legii nr. 300/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 41/2009 privind unele mãsuri în domeniul salarizãrii personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, excepţie ridicatã de Corneliu Cãileanu în Dosarul nr. 7.824/99/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
2. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) în privinţa sintagmei "în vigoare" din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
3. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedurã civilã şi a Codului de procedurã penalã al României, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
