Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.420 din 5 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. e) si art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 889 din 18 decembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. e) şi <>art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Marin Alexandru Tudor în Dosarul nr. 17.917/197/2008 al Judecãtoriei Braşov.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textele de lege criticate sunt conforme prevederilor constituţionale invocate de autorul acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 17.917/197/2008, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. e) şi <>art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Marin Alexandru Tudor într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã nu a beneficiat de prezumţia de nevinovãţie, consacratã de art. 23 alin. (11) din Legea fundamentalã, întrucât sancţiunea a fost aplicatã de cãtre un poliţist, care nu prezintã garanţii de independenţã şi imparţialitate. Susţine cã instituirea unui regim sancţionator contravenţional, cu consecinţa aplicãrii, în mod cumulativ, de sancţiuni constând în puncte de amendã, suspendarea permisului de conducere, puncte de penalizare şi mãsuri administrative, determinã o restrângere excesivã a unor drepturi, în contradicţie cu prevederile din Constituţie cuprinse la art. 15 - "Universalitatea" şi la art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertãţi. Totodatã, îşi motiveazã critica şi prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la cele ale art. 25 alin. (1), care garanteazã dreptul la liberã circulaţie, în ţarã sau în strãinãtate.
Judecãtoria Braşov apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul opineazã în sensul respingerii, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege ce formeazã obiectul excepţiei sunt constituţionale, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 100 alin. (3) lit. e) şi <>art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 100 alin. (3) lit. e): "(3) Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda prevãzutã în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendãrii exercitãrii dreptului de a conduce pentru o perioadã de 30 de zile sãvârşirea de cãtre conducãtorul de autovehicul sau tramvai a urmãtoarelor fapte: (...)
e) nerespectarea regulilor privind depãşirea.";
- Art. 111 alin. (1) lit. c): "(1) Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în urmãtoarele cazuri: (...)
c) la sãvârşirea uneia dintre contravenţiile prevãzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi în situaţia prevãzutã la art. 115 alin. (1)."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele de lege criticate se rezumã la a institui sancţiuni corespunzãtoare sãvârşirii unor contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice, fãrã sã facã vreo referire la aspecte legate de modalitatea de constatare şi aplicare a acestora. Prin urmare, susţinerile potrivit cãrora autorul excepţiei nu a beneficiat de prezumţia de nevinovãţie, consacratã de art. 23 alin. (11) din Legea fundamentalã, întrucât sancţiunea a fost aplicatã de cãtre un poliţist, care nu prezintã garanţii de independenţã şi imparţialitate, sunt irelevante în cauzã. Astfel de critici ar putea fi, eventual, formulate împotriva prevederilor <>art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , potrivit cãrora constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de cãtre poliţistul rutier. Dar nu acest articol constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cã instanţa de contencios constituţional nu poate analiza aceastã criticã, fiind ţinutã de cele reţinute în încheierea de sesizare de cãtre instanţa în faţa cãreia a fost ridicatã excepţia. Din aceleaşi motive, Curtea considerã irelevantã şi motivarea excepţiei prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, care garanteazã accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
În ceea ce priveşte nemulţumirea autorului excepţiei faţã de prevederea cumulativã a mai multor sancţiuni pentru aceeaşi faptã, Curtea reitereazã cele reţinute în jurisprudenţa sa, reprezentatã, de exemplu, de <>Decizia nr. 1.047 din 13 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007. Astfel, în cazul sãvârşirii unor contravenţii la regulile de circulaţie rutierã, reglementarea prin lege, pe lângã sancţiunea principalã, amenda, şi a uneia sau mai multor sancţiuni complementare nu este de naturã a încãlca dispoziţiile constituţionale, aceste sancţiuni având drept scop înlãturarea stãrii de pericol şi preîntâmpinarea sãvârşirii altor fapte interzise de lege.
Totodatã, Curtea a statuat cã prevederile constituţionale ale art. 25, care consacrã dreptul la liberã circulaţie, nu au legãturã cu dispoziţiile de lege cuprinse în <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 . Dreptul la liberã circulaţie, astfel cum a fost consacrat la nivel constituţional, vizeazã libertatea de mişcare a cetãţeanului, atât pe teritoriul României, cât şi în afara teritoriului ţãrii, fãrã sã includã însã şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto. Prevederile constituţionale menţionate nu fac referire şi la mijloacele de transport prin care se realizeazã libera circulaţie. În scopul valorificãrii acestui drept, cetãţenii pot folosi orice mijloace de transport (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), cu condiţia respectãrii regulilor impuse prin actele normative care reglementeazã utilizarea acestora. Stabilirea unor astfel de reguli în ceea ce priveşte circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit <>art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 , "asigurarea desfãşurãrii fluente şi în siguranţã a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integritãţii corporale şi a sãnãtãţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective [...]" şi nu este de naturã sã încalce, pentru motivele arãtate, dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constituţie. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã, de exemplu, prin <>Decizia nr. 210 din 13 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007.
Curtea constatã cã nu poate reţine nici critica cu privire la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, întrucât reţinerea permisului de conducere sau a dovezii înlocuitoare a acestuia în cazul sãvârşirii uneia dintre contravenţiile la care face trimitere <>art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 vizeazã atingerea scopurilor enunţate de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ, citate mai sus. Aşadar, reglementarea unor sancţiuni contravenţionale pentru încãlcarea acestor reguli este deplin justificatã, din perspectiva interesului general ocrotit.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 100 alin. (3) lit. e) şi <>art. 111 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Marin Alexandru Tudor în Dosarul nr. 17.917/197/2008 al Judecãtoriei Braşov.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
