Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.418 din 5 noiembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) teza intai din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si ale art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 883 din 17 decembrie 2009
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind rãspunderea materialã a militarilor, excepţie ridicatã de Cãlin Viorel Iuga în Dosarul nr. 1.406/33/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , precizând cã actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, atât pe calea unei acţiuni directe, potrivit art. 11 alin. (4) din legea menţionatã, cât şi prin intermediul unei excepţii de nelegalitate, astfel cum rezultã din interpretarea coroboratã a textului de lege criticat şi a prevederilor art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 , considerã cã este inadmisibilã, întrucât excedeazã competenţei Curţii Constituţionale aprecierile referitoare la stabilirea categoriilor de persoane cãrora acestea li se aplicã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 martie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.406/33/2008, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind rãspunderea materialã a militarilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Cãlin Viorel Iuga într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea excepţiei de nelegalitate a unei decizii de imputare.
În motivarea excepţiei, autorul acesteia criticã, în esenţã, lipsa posibilitãţii de a invoca nelegalitatea unui act administrativ cu caracter normativ pe cale de excepţie. Precizeazã cã hotãrârile judecãtoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un astfel de act administrativ au putere numai pentru viitor. De aceea, admiterea cererii sale de anulare a prevederilor nelegale din cuprinsul actului administrativ cu caracter normativ nu ar lipsi de efecte juridice şi actul administrativ cu caracter individual vãtãmãtor emis anterior pronunţãrii hotãrârii judecãtoreşti. În acelaşi sens, aratã cã, deşi înainte de emiterea actului administrativ cu caracter individual are la dispoziţie calea directã împotriva actului administrativ cu caracter normativ, un asemenea demers este lipsit de interes, atât timp cât reclamantul nu a suferit o vãtãmare într-un drept sau interes legitim, actul administrativ individual nefiind încã emis. În plus, aratã cã existã situaţii în care actul administrativ cu caracter normativ nu este cunoscut pânã la data emiterii actului administrativ individual, referindu-se la cele emise în domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, "care sunt scutite de la obligaţia publicãrii lor în Monitorul Oficial şi care nu au fost aduse la cunoştinţa celor cãrora acestea li se adreseazã în niciun mod".
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 , susţine cã, prin intrarea în vigoare a prevederilor <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, acestea au devenit neconstituţionale în cazul în care sunt interpretate în sensul cã expresia "salariaţi civili" include şi categoria poliţiştilor, ca funcţionari publici cu statut special. Precizeazã cã extinderea domeniului de aplicare a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 121/1998 şi asupra salariaţilor civili are în vedere salariaţii civili din instituţiile militarizate, or, odatã cu demilitarizarea instituţiei Poliţiei, poliţiştii nu mai pot intra sub incidenţa textului de lege criticat.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este întemeiatã. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 , apreciazã cã sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale şi din celelalte documente internaţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ca urmare a modificãrilor survenite prin <>Legea nr. 262/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
- Art. 4 alin. (1) teza întâi: "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetatã oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea pãrţii interesate. (...)"
De asemenea, obiect al excepţiei îl reprezintã şi prevederile <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind rãspunderea materialã a militarilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, care au urmãtoarea redactare:
- Art. 9: "Prevederile prezentei ordonanţe se aplicã şi militarilor aflaţi în misiune în afara graniţelor ţãrii, precum şi salariaţilor civili din structura instituţiilor publice prevãzute la art. 2."
Instituţiile publice prevãzute la art. 2 din ordonanţã sunt Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Protecţie şi Pazã, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerul Justiţiei.
În opinia autorului excepţiei, prevederile <>art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 contravin urmãtoarelor texte din Legea fundamentalã: art. 21 care consacrã dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 care garanteazã dreptul la apãrare şi art. 126 alin. (6) potrivit cãruia controlul judecãtoresc al actelor administrative ale autoritãţilor publice pe calea contenciosului administrativ este garantat. De asemenea, invocã şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Autorul excepţiei îşi raporteazã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 la prevederile din Constituţie cuprinse la art. 4 alin. (2) care instituie criteriile nediscriminãrii şi la art. 16 care statueazã cu privire la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice. În plus, menţioneazã, ca fundament al criticilor sale, şi dispoziţiile art. 26 din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 14 din aceeaşi Convenţie şi ale art. 2 pct. 2 din Pactul internaţional privitor la drepturile economice, sociale şi culturale, toate aceste prevederi având în vedere interzicerea discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 944 din 25 iunie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 1 octombrie 2009, s-a mai pronunţat cu privire la o criticã asemãnãtoare, constând în susţinerea potrivit cãreia, în cadrul unui proces declanşat împotriva unui act administrativ unilateral cu caracter individual, persoana care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu sau interes legitim nu are posibilitatea de a contesta, pe calea excepţiei de nelegalitate, actul administrativ cu caracter normativ în baza cãruia a fost emis actul administrativ individual. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã persoana interesatã are la îndemânã calea unei acţiuni directe prin care poate sã solicite oricând examinarea legalitãţii actului administrativ cu caracter normativ, astfel cã accesul liber la justiţie nu este restricţionat în ceea ce priveşte contestarea legalitãţii unor astfel de acte administrative, fiind respectate toate garanţiile specifice unui proces echitabil.
În jurisprudenţa sa, reprezentatã de <>Decizia nr. 342 din 17 martie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009, Curtea a mai statuat cã faptul cã excepţia de nelegalitate vizeazã, potrivit <>art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , doar actele administrative unilaterale cu caracter individual nu are semnificaţia excluderii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea acţiunii directe, separate, şi nu a incidentului procedural al ridicãrii excepţiei de nelegalitate. În acest sens, Curtea a observat cã dispoziţiile <>art. 8 din Legea nr. 554/2004 reglementeazã obiectul acţiunii judiciare în materia contenciosului administrativ, acesta fiind raportat la "actul administrativ unilateral" al unei autoritãţi publice, fãrã nicio distincţie cu privire la caracterul individual ori normativ al acestuia.
În cazul de faţã, Curtea constatã, în plus, cã succesiunea în timp a demersurilor procesuale întreprinse de autorul excepţiei în scopul apãrãrii drepturilor şi intereselor sale reprezintã o opţiune a acestuia, prevederile legale criticate neîngrãdindu-i în niciun fel dreptul de acces liber la justiţie. Alegerea, dintre modalitãţile concrete de exercitare a acestuia, consacrate de normele în vigoare, a celor mai potrivite şi eficace cãi procesuale ţine exclusiv de voinţa persoanei interesate, care poate apela inclusiv la asistenţa juridicã de specialitate.
În motivarea criticii, autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocã existenţa unor situaţii în care actul administrativ cu caracter normativ nu este cunoscut pânã la data emiterii actului administrativ individual, referindu-se la actele administrative cu caracter normativ emise în domeniul apãrãrii naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, "care sunt scutite de la obligaţia publicãrii lor în Monitorul Oficial şi care nu au fost aduse la cunoştinţa celor cãrora acestea li se adreseazã în niciun mod". Curtea nu poate reţine acest argument în sprijinul neconstituţionalitãţii textului de lege criticat, întrucât ipotezele prezentate constituie chestiuni de fapt, asupra cãrora instanţa de contencios constituţional nu are competenţa de a se pronunţa. Lipsa publicitãţii prin intermediul Monitorului Oficial a acestui tip de acte administrative cu caracter normativ ar trebui sã fie compensatã prin aducerea la cunoştinţa destinatarilor reglementãrilor cuprinse în acestea prin comunicare directã, la nivelul structurilor din care aceştia fac parte. Dar, astfel cum a arãtat mai sus, Curtea Constituţionalã nu poate proceda la o verificare a acestor aspecte, fiind legate de aplicarea în concret a actelor administrative la care face trimitere autorul excepţiei de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 , Curtea observã cã autorul acesteia deduce neconstituţionalitatea lor din modul în care acestea pot fi interpretate. Or, interpretarea, în scopul aplicãrii normelor legale, reprezintã un atribut care aparţine exclusiv instanţelor judecãtoreşti. De aceea, excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect urmeazã sã fie respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (1) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Cãlin Viorel Iuga în Dosarul nr. 1.406/33/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 121/1998 privind rãspunderea materialã a militarilor, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 5 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
