Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.417 din 2 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 4 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Nicoleta Cuturela în Dosarul nr. 49.144/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 49.144/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Nicoleta Cuturela cu ocazia soluţionãrii recursului civil declarat împotriva Încheierii de şedinţã din data de 3 decembrie 2009, pronunţatã de Judecãtoria Buftea în Dosarul nr. 2.604/94/2009, având ca obiect partaj bunuri comune, în contradictoriu cu Sandu Cuturela.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 21 şi art. 24, prevederilor art. 6, art. 13, art. 14 şi art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi celor ale art. 1, art. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10, art. 11 şi art. 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, deoarece "neagã posibilitatea justiţiabililor ce înţeleg sã apeleze la instanţele de judecatã în vederea realizãrii unui partaj judiciar, al cãrui obiect are o valoare de peste 500.000 de Ron, de a avea acces la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionãrii cauzei lor." În acest sens, aratã cã reglementarea în mod diferenţiat a competenţei de soluţionare a cererilor de partaj judiciar în funcţie de valoarea bunurilor de împãrţit, restrânge posibilitatea justiţiabilului de a avea acces la un recurs efectiv exercitat în faţa unei instanţe naţionale.
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
"Tribunalul judecã:
1. În primã instanţã: [...]
b) procesele şi cererile în materie civilã al cãror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepţia cererilor de împãrţealã judiciarã, a cererilor în materia succesoralã, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, dupã caz, posesorii, formulate de terţii vãtãmaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;".
Autorul excepţiei considerã cã aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apãrare, precum şi prevederilor cuprinse în art. 6, art. 13, art. 14 şi art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi în art. 1, art. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10, art. 11 şi art. 30 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor de lege criticate s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 914/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 30 ianuarie 2007. Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţã, cã diferenţierea hotãrârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii sau al categoriei sociale şi, prin urmare, textul legal criticat nu instituie discriminãri pe criteriile prevãzute de art. 4 din Constituţie, de naturã sã aducã atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii.
Regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situaţii, care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurãrii celeritãţii soluţionãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor.
Tot cu acel prilej, referitor la prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, Curtea a stabilit cã nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nicio categorie sau grup social, însã legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
Pentru aceleaşi considerente nu a putut fi reţinutã nici critica privind încãlcarea prevederilor art. 24 privind dreptul la apãrare din Constituţie şi a reglementãrilor internaţionale invocate.
În aceste condiţii, Curtea a constatat cã dispoziţia cuprinsã în art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã civilã nu are caracter neconstituţional, deşi aceastã modalitate de stabilire a competenţei nu reglementeazã accesul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pãrţile nemulţumite de soluţiile pronunţate în urma exercitãrii cãilor de atac.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Nicoleta Cuturela în Dosarul nr. 49.144/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
