Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.415 din 2 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si art. 31 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 4 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 31 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marius Neculcea în Dosarul nr. 3.813/55/2010 al Judecãtoriei Arad - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent-şef referã asupra cauzei şi aratã cã partea Manuela Maria Rãzman (fostã Neculcea) a depus la dosar o cerere prin care solicitã judecarea în lipsã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.813/55/2010, Judecãtoria Arad - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 31 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Marius Neculcea cu ocazia soluţionãrii unei cereri de recuzare a unui judecãtor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24 şi art. 20 raportat la cele ale art. 1 şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, aratã, în esenţã, cã, deoarece procedura instituitã în vederea judecãrii cererii de recuzare stabileşte numai ascultarea judecãtorului recuzat, iar pe justiţiabil îl împiedicã sã participe la judecarea cererii de recuzare, creeazã un dezechilibru evident în ceea ce priveşte drepturile procesuale pe care le are justiţiabilul şi o inegalitate în faţa legii între acesta şi judecãtorul recuzat. Autorul excepţiei considerã cã art. 27 din Codul de procedurã civilã "prezintã doar o aparentã minuţiozitate [...], în sensul cã cele nouã puncte sunt vãdit insuficiente, a fortiori existând o sumedenie de alte situaţii care nu au fost circumscrise în acest text de lege". În continuare, aratã cã "este revoltãtoare argumentaţia oferitã de Curtea Constituţionalã în <>Decizia nr. 40 din 27 ianuarie 2005".
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 şi art. 31 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 27: "Judecãtorul poate fi recuzat:
1. când el, soţul sãu, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudã sau afin, pânã la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din pãrţi;
2. când el este soţ, rudã sau afin în linie directã ori în linie colateralã, pânã la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei pãrţi sau dacã este cãsãtorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;
3. când soţul în viaţã şi nedespãrţit este rudã sau afin a uneia din pãrţi pânã la al patrulea grad inclusiv, sau dacã, fiind încetat din viaţã ori despãrţit, au rãmas copii;
4. dacã el, soţul sau rudele lor pânã la al patrulea grad inclusiv au o pricinã asemãnãtoare cu aceea care se judecã sau dacã au o judecatã la instanţa unde una din pãrţi este judecãtor;
5. dacã între aceleaşi persoane şi una din pãrţi a fost o judecatã penalã în timp de 5 ani înaintea recuzãrii;
6. dacã este tutore sau curator al uneia dintre pãrţi;
7. dacã şi-a spus pãrerea cu privire la pricina ce se judecã;
8. dacã a primit de la una din pãrţi daruri sau fãgãduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacã este vrãjmãşie între el, soţul sau una din rudele sale pânã la al patrulea grad inclusiv şi una din pãrţi, soţii sau rudele acestora pânã la gradul al treilea inclusiv.";
- Art. 31 alin. 1 şi 2: "Instanţa decide asupra recuzãrii, în camera de consiliu, fãrã prezenţa pãrţilor şi ascultând pe judecãtorul recuzat.
Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadã a motivelor de recuzare."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportat la prevederilor cuprinse în art. 1 referitor la obligaţia de a respecta drepturile omului şi art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor de lege criticate s-a pronunţat prin mai multe decizii.
Astfel, prin <>Decizia nr. 364 din 20 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2008, şi prin <>Decizia nr. 1.176 din 11 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008, Curtea a reţinut cã dispoziţiile art. 27 din Codul de procedurã civilã reglementeazã în mod limitativ cazurile de recuzare a judecãtorilor, protejând, astfel, partea în cazul în care se presupune cã judecãtorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Curtea a observat cã dispoziţiile art. 27 din Codul de procedurã civilã acoperã o paletã foarte largã de situaţii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cãrora stau criterii obiective şi raţionale, duc la finalitatea mai sus arãtatã. Pe aceastã cale este împiedicatã posibilitatea îndepãrtãrii de cãtre o parte de reacredinţã a unui judecãtor pentru motive subiective sau netemeinice, situaţie ce nu contravine textelor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3).
De asemenea, prin <>Decizia nr. 268 din 6 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008, Curtea a reţinut cã art. 31 din Codul de procedurã civilã nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizeazã fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin aceastã reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, încheierea prin care s-a respins recuzarea putându-se ataca odatã cu fondul, instanţa superioarã de fond urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţã, atunci când constatã cã cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsã.
Pentru aceleaşi considerente nu a putut fi reţinutã nici critica privind încãlcarea art. 24 privind dreptul la apãrare din Constituţie.
În final, Curtea a reţinut cã procedura privind judecarea cererii de recuzare este aceeaşi, indiferent de calitatea pãrţilor în proces, astfel încât nu se poate reţine nici încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
În fine, Curtea constatã cã, prin dispoziţiile de lege criticate, legiuitorul a înţeles sã asigure un climat de ordine, indispensabil exercitãrii, în condiţii optime, a drepturilor constituţionale invocate. Exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de naturã a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionãrii cauzelor deduse judecãţii.
De altfel, autorul excepţiei solicitã modificarea soluţiilor legislative criticate, considerând cã, "într-un mod profund discreţionar", legiuitorul a eliminat "însãşi regina probelor - interogatoriul [...]." În acest sens, invocã Decizia nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, prin care Curtea a decis cã dispoziţiile art. 612 alin. (6) din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, deoarece împiedicã administrarea interogatoriului în dovedirea motivelor de divorţ.
Curtea observã însã cã dispoziţiile legale analizate corespund art. 126 alin. (2) din Constituţie, din care rezultã cã legiuitorul are libertatea de a institui reguli de procedurã judiciarã adecvate situaţiilor procedurale pe care le reglementeazã. Admiterea interogatoriului ca mijloc de probã pentru dovedirea unor motive de recuzare ar supune, în mod evident, judecãtorul unor presiuni, ceea ce ar deteriora actul de justiţie.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 31 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marius Neculcea în Dosarul nr. 3.813/55/2010 al Judecãtoriei Arad - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
