Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Nicolae Minea în Dosarul nr. 6.185/288/2009 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã şi susţine menţinerea practicii instanţei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 6.185/288/2009, Judecãtoria Râmnicu Vâlcea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Nicolae Minea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile art. 111 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, întrucât permit anumitor justiţiabili sã promoveze o serie de acţiuni prin care urmãresc obţinerea unor drepturi, eludând norme imperative ale legii, împrejurare care este de naturã a le crea o poziţie privilegiatã.
Judecãtoria Râmnicu Vâlcea - Secţia civilã considerã neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate şi apreciazã cã prevederile art. 111 din Codul de procedurã civilã nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 111 din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul conţinut: "Partea care are interes poate sã facã cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primitã dacã partea poate cere realizarea dreptului."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi în art. 21 alin. (2) privind accesul liber la justiţie.
Asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 111 din Codul de procedurã civilã Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii şi, rãspunzând unor critici similare, a statuat constant cã prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale şi cu cele ale Convenţiei.
Astfel, prin <>Decizia nr. 754 din 1 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 7 iulie 2010, Curtea a constatat cã "dispoziţia legalã criticatã consacrã acţiunea în constatare, numitã şi în recunoaşterea dreptului sau în confirmare, acţiune prin care reclamantul solicitã instanţei sã constate existenţa unui drept al sãu sau inexistenţa unui drept al pârâtului împotriva sa. Pentru exercitarea acţiunii în constatare este necesarã îndeplinirea cumulativã a urmãtoarelor condiţii: partea sã nu poatã cere realizarea dreptului, sã justifice un interes şi prin acţiune sã nu urmãreascã contestarea existenţei sau inexistenţei unei stãri de fapt.
O particularitate importantã a acţiunii în constatare rezidã în caracterul sãu preventiv, scopul exercitãrii sale fiind acela de a preîntâmpina contestarea unui raport juridic. Prevederile art. 111 din Codul de procedurã civilã statornicesc, de asemenea, principiul subsidiaritãţii acţiunii în constatare în raport cu acţiunea în realizarea dreptului. Astfel, pentru chiar admisibilitatea acţiunii, norma proceduralã impune condiţia negativã ca partea sã nu poatã cere realizarea dreptului dedus judecãţii. Caracterul subsidiar şi limitat al acestei acţiuni constituie expresia voinţei legiuitorului de a adopta norme prin care actul de justiţie sã fie gestionat în mod eficient, astfel încât activitatea organelor judiciare sã nu fie încãrcatã cu douã acţiuni paralele: una în constatare şi una în realizarea dreptului.
În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, Curtea constatã cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalitãţile instituite de lege. În consecinţã, prin reglementãrile cuprinse în art. 111 din Codul de procedurã civilã, referitoare la caracterul subsidiar al acţiunii în constatare, legiuitorul nu a înţeles sã stabileascã un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Nicolae Minea în Dosarul nr. 6.185/288/2009 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
