Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.412 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 1-3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 902 din 20 decembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 1-3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 7.790/245/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.699D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens Decizia nr. 741 din 12 mai 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7.790/245/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 1-3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Emil Balaure cu ocazia soluţionãrii unei cauze având ca obiect o ordonanţã preşedinţialã - contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 28 alin. 1-3 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, deoarece împiedicã recuzarea întregii instanţe şi, astfel, se încalcã "în mod fãţiş" dreptul constituţional la un proces echitabil prevãzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilã opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât scopul pentru care a fost edictatã instituţia recuzãrii a fost cel al asigurãrii unei judecãţi imparţiale, în care pãrţile sã fie protejate de posibila pãrtinire a judecãtorului, cauzatã de rudenia/afinitatea cu una dintre pãrţi ori de interesul personal pe care îl are în soluţionarea acelei cauze sau alte împrejurãri prevãzute de lege, motiv pentru care recuzarea nu poate fi decât individualã şi nu colectivã. De asemenea, ea nu poate conduce la împiedicarea tuturor judecãtorilor unei instanţe sã judece procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. 1-3 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins: "Nu se pot recuza judecãtorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecatã ca tutor, curator, consiliu judiciar sau director ai unei instituţii publice sau societãţi comerciale, când aceştia nu au interes personal în judecarea pricinii.
Nu se pot recuza toţi judecãtorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.
Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouã cerere împotriva aceluiaşi judecãtor".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii prevederilor criticate s-a mai pronunţat, în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale, cu argumente similare, formulate de acelaşi autor, însã în alte cauze aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti.
În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 741 din 12 mai 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 4 iunie 2009, sau Decizia nr. 1.115 din 10 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 5 octombrie 2009, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 1-3 din Codul de procedurã civilã.
Astfel, Curtea a reţinut cã prevederile art. 28 alin. 1-3 din Codul de procedurã civilã instituie anumite condiţii în care se poate face recuzarea judecãtorilor unei instanţe ori a unei secţii a acesteia, ori în care se poate formula o nouã cerere de recuzare împotriva aceluiaşi judecãtor. Prin urmare, textele de lege criticate reprezintã norme de procedurã prin intermediul cãrora legiuitorul instituie cadrul legal pentru exercitarea dreptului procedural de recuzare, în deplin acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
Pe de altã parte, textele de lege criticate realizeazã o veritabilã protecţie a justiţiabilului împotriva încercãrilor nejustificate de tergiversare a soluţionãrii cauzei, restrângând posibilitãţile pãrţilor de a solicita suspendarea judecãrii cauzei doar la acele situaţii care se justificã raţional.
De altfel liberul acces la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã se poate adresa instanţelor judecãtoreşti pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul cã acest drept nu poate fi supus niciunei condiţionãri.
În consecinţã, Curtea a constatat cã susţinerile autorului excepţiei referitoare la îngrãdirea dreptului constituţional la un proces echitabil, prin imposibilitatea recuzãrii membrilor întregii instanţe, sunt neîntemeiate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate anterior de Curte îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 1-3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Emil Balaure în Dosarul nr. 7.790/245/2009 al Tribunalul Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
