Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.412 din 2 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 570 alin. 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 801 din 30 noiembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 570 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de comuna Lueta - judeţul Harghita în Dosarul nr. 352/268/2010 al Judecãtoriei Odorheiu Secuiesc şi de Centrul de Sãnãtate Urlaţi în Dosarul nr. 10.392/281/2010 al Judecãtoriei Ploieşti.
La apelul nominal se prezintã partea Societatea Comercialã "Sapacki Construct" - S.R.L. din comuna Apostolache, satul Valea Cricovului, judeţul Prahova, prin avocatul Elena Roxana Constantinescu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 766D/2010 şi nr. 3.548D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Avocatul pãrţii prezente şi reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.548D/2010 la Dosarul nr. 766D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul avocatului Societãţii Comerciale "Sapacki Construct" - S.R.L., care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã scopul în care aceasta a fost invocatã îl reprezintã exclusiv tergiversarea judecãrii cauzei aflate pe rolul instanţei de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã obiectul criticii îl constituie pretinse lacune de reglementare ale normei procedurale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 352/268/2010 al Judecãtoriei Odorheiu Secuiesc, şi prin Încheierea din 13 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 10.392/281/2010 al Judecãtoriei Ploieşti, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 570 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de comuna Lueta -judeţul Harghita, respectiv de Centrul de Sãnãtate Urlaţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin, în principal, cã dispoziţiile art. 570 alin. 2 din Codul de procedurã civilã sunt defectuos redactate, întrucât legiuitorul omite sã precizeze data de la care începe sã curgã termenul de 3 zile pentru introducerea contestaţiei împotriva modului stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, încãlcând astfel norma constituţionalã care garanteazã liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Pe de altã parte, dispoziţiile art. 570 alin. 2 din Codul de procedurã civilã nu stabilesc procedura dupã care se judecã contestaţia, lãsând la aprecierea instanţei procedura de urmat şi calea de atac, legea nestabilind în mod clar şi neechivoc drepturile şi obligaţiile procesuale ale pãrţilor şi nici cãile de atac împotriva hotãrârilor pronunţate în aceastã contestaţie. Astfel, lipsa cãii de atac împotriva hotãrârii pronunţate în primã instanţã încalcã şi dispoziţiile constituţionale ale art. 24, deoarece dreptul la apãrare implicã posibilitatea neechivocã şi realã a pãrţilor de a beneficia de dreptul de a sesiza o instanţã superioarã pentru a controla legalitatea şi temeinicia unei hotãrâri.
Judecãtoria Odorheiu Secuiesc şi Judecãtoria Ploieşti - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este întemeiatã. Dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (3), prin formularea acestui text de lege nefiind îngrãdit liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil ale celui nemulţumit de modul de stabilire pentru eliberarea sau restituirea sumei rezultate din executare.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, invocând <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.293 din 8 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 29 octombrie 2009, prin care s-a statuat, cu referire la critici identice celor din prezenta cauzã: "Complinirea lacunelor textelor de lege prin efectuarea controlului de constituţionalitate excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului." De asemenea, Guvernul considerã cã textul de lege criticat reglementeazã un caz particular de contestaţie la executare, nefiind încãlcate drepturile constituţionale protejate, întrucât reglementarea executãrii silite, în ansamblul sãu, conferã suficiente garanţii care au fost concepute pentru respectarea intereselor celor implicaţi, în acest sens fiind dispoziţiile art. 401 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã civilã, care stabilesc ca moment de început al curgerii termenului de exercitare a contestaţiei momentul la care contestatorul a luat cunoştinţã de actul de executare pe care îl contestã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 570 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora: "Cel nemulţumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului sã consemneze obiecţiile sale în procesul-verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile. Contestaţia suspendã de drept eliberarea sau, dupã caz, distribuirea. Judecata ei se face de urgenţã şi cu precãdere, cu citarea în termen scurt a pãrţilor."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiţie şi în art. 24 privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã ca s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat, de exemplu prin <>Decizia nr. 733 din 24 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 28 noiembrie 2006. Cu acel prilej, Curtea a apreciat cã "dispoziţiile art. 570 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, analizate în coroborare cu cele ale art. 399 din acelaşi cod şi cu întregul sistem normativ al procedurii executãrii silite, nu contravin prevederilor constituţionale care consacrã accesul liber la justiţie, aşa cum fãrã temei susţine autorul excepţiei, orice parte interesatã sau vãtãmatã printr-un act de executare, altul decât cel prevãzut de textul de lege criticat, având posibilitatea sã se adreseze cu contestaţie instanţei de judecatã."
În ceea ce priveşte termenul de 3 zile pentru contestarea procesului-verbal întocmit de executorul judecãtoresc cu ocazia distribuirii sumelor rezultate din executare, Curtea constatã cã prin art. 570 alin. 2 se instituie o normã specialã, ce derogã de la prevederile de drept comun referitoare la executarea silitã cuprinse în Codul de procedurã civilã, respectiv de la prevederile art. 401 alin. 1 lit. a), care prevãd un termen de 15 zile pentru contestarea actului de executare. Derogarea normei speciale priveşte numai întinderea termenului, iar nu şi momentul de la care acesta începe sã curgã, care rãmâne cel stabilit în norma de drept comun, şi anume de la data când contestatorul a luat cunoştinţã de actul de executare, recte procesul-verbal referitor la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare pe care îl contestã. Sub acest aspect, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi în egalã mãsurã ocrotite.
Aşa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, expresie a principiului constituţional referitor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Referitor la critica de neconstituţionalitate, potrivit cãreia lipsa cãii de atac împotriva hotãrârii prin care se soluţioneazã contestaţia încalcã dispoziţiile constituţionale privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare al pãrţilor, Curtea reţine cã din interpretarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu rezultã cã acesta consacrã expres sau implicit dreptul la dublul grad de jurisdicţie, drept ce este recunoscut doar în materie penalã. De asemenea, nici art. 13 din Convenţie, care se referã la dreptul la un "recurs efectiv", nu are semnificaţia asigurãrii dublului grad de jurisdicţie, ci doar a posibilitãţii de a se supune judecãţii unei instanţe naţionale.
În plus, Curtea observã cã, aşa cum a statuat în numeroase cauze, accesul la justiţie, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentalã, nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 570 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de comuna Lueta - judeţul Harghita în Dosarul nr. 352/268/2010 al Judecãtoriei Odorheiu Secuiesc şi de Centrul de Sãnãtate Urlaţi în Dosarul nr. 10.392/281/2010 al Judecãtoriei Ploieşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
