Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.411 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 47 din 20 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marin Ilie Neacşu în Dosarul nr. 14.896./299/2008 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.679D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 14.896./299/2008, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marin Ilie Neacşu întro cauzã civilã având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile criticate nesocotesc principiul egalitãţii în drepturi şi al accesului liber la justiţie, fiind în contradicţie şi cu art. 284 din Codul muncii care stabileşte competenţa pentru soluţionarea conflictelor de muncã în favoarea tribunalului în circumscripţia cãruia îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul. La stabilirea acestei competenţe legiuitorul a avut în vedere înlesnirea liberului acces la justiţie al salariatului. Or, în condiţiile în care titlul executoriu este emis de instanţa în a cãrei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul, este nedrept ca executarea acestuia sã se facã la sediul debitorului sau al terţului poprit. Întrucât în speţã sediul debitorului este unic, în municipiul Bucureşti, textul criticat limiteazã liberul acces la justiţie al salariaţilor creditori, care sunt nevoiţi sã se deplaseze la Bucureşti pentru a-şi obţine drepturile.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, atât timp cât textul criticat determinã o competenţã prin raportare doar la domiciliul/sediul debitorului şi al terţului poprit, iar nu şi la al creditorului, acest lucru putând impieta asupra accesului liber la justiţie, precum şi asupra imperativului soluţionãrii în termen rezonabil a cauzelor prevãzute de art. 6 din Convenţie. Or, cum executarea silitã face parte din proces, impunerea deplasãrii creditorului la un birou de executor judecãtoresc dintr-o altã localitate, pentru realizarea executãrii silite, poate conduce la o întârziere nejustificatã a soluţionãrii procesului.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "Poprirea se înfiinţeazã la cererea creditorului, de executorul judecãtoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) care consacrã principiul egalitãţii în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. De asemenea, se apreciazã a fi încãlcate şi prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale şi convenţionale similare.
Astfel, prin Decizia nr. 102 din 1 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României nr. 237 din 5 aprilie 2011, sau Decizia nr. 273 din 21 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, a statuat cã textul de lege criticat stabileşte competenţa materialã şi teritorialã pentru soluţionarea cererii creditorului de înfiinţare a popririi, fiind adoptat de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora competenţa, procedura de judecatã, inclusiv procedura executãrii silite, precum şi cãile de atac sunt prevãzute numai prin lege.
Legea atribuie competenţa materialã de a dispune înfiinţarea popririi executorului judecãtoresc, creditorul având a alege între douã birouri execuţionale deopotrivã competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul terţului poprit, motivul determinant în alegerea acestei competenţe fiind chiar înlesnirea actului de executare silitã şi nu tergiversarea acestuia.
Astfel, este neîndoielnic faptul cã veniturile debitorului se regãsesc, cel mai adesea, la sediul sãu ori la sediul terţului poprit şi numai întâmplãtor la sediul creditorului. În aceastã situaţie, a acorda executorului judecãtoresc de la sediul creditorului competenţa de a efectua executarea silitã conduce în mod evident la tergiversarea soluţionãrii cauzei, executorul judecãtoresc fiind obligat sã se deplaseze el însuşi la sediul debitorului ori al terţului poprit, astfel încât aceastã criticã nu se susţine.
Curtea a mai constatat cã textul de lege criticat nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilã tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei, fãrã nicio distincţie sau în considerarea altor criterii, şi anume creditorii deţinãtori ai unui titlu executoriu care solicitã executorului judecãtoresc înfiinţarea popririi.
De asemenea, în privinţa criticii autorului excepţiei potrivit cãreia reglementarea dedusã controlului îngrãdeşte accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, Curtea a arãtat cã art. 399 din Codul de procedurã civilã prevede cã împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare, care este de naturã a oferi toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplinã a acestor drepturi.
Pentru motivele expuse mai sus, Curtea a stabilit cã textul criticat nu încalcã nici prevederile internaţionale cuprinse în art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor invocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte pretinsa contradicţie a prevederilor criticate cu cele ale art. 284 din Codul muncii, devenit art. 269 în urma republicãrii Legii nr. 53/2003 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, Curtea reţine, pe de o parte, cã acest aspect nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale, astfel cum aceasta este reglementatã de Constituţie şi de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Este rolul şi sarcina instanţelor de judecatã de a face corelãrile necesare între textele legale, astfel încât acestea sã fie aplicate potrivit raţiunii care a stat la baza adoptãrii lor.
Pe de altã parte, examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia cã, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţionalã, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Or, aceasta nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a normelor legale în situaţia unor eventuale contrarietãţi între acesta.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marin Ilie Neacşu în Dosarul nr. 14.896./299/2008 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
