Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.409 din 2 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131, 132, 239 si 321 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 824 din 9 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131, 132, 239 şi 321 din Codul penal, excepţie ridicatã de Daniel Tudor în Dosarul nr. 6.237/118/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, întrucât, în ceea ce priveşte art. 131 şi 132 din Codul penal, aceasta nu este motivatã, iar referitor la art. 239 şi 321 din acelaşi Cod, autorul excepţiei solicitã, în realitate, modificarea acestor dispoziţii de lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.237/118/2009, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131, 132, 239 şi 321 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã de Daniel Tudor cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale având ca obiect sãvârşirea, printre altele, a infracţiunilor prevãzute şi pedepsite de art. 239 alin. 1 şi 2 şi art. 321 alin. 2 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate încalcã accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi a libertãţilor constituţionale, precum şi dispoziţiile din Legea fundamentalã referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, întrucât, pe de o parte, art. 239 şi 321 din Codul penal nu prevãd punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate şi posibilitatea înlãturãrii rãspunderii penale prin împãcarea pãrţilor, iar pe de altã parte, infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi de tulburare a ordinii şi liniştii publice (art. 321 din Codul penal) este mai aspru sancţionatã decât cea de ultraj (art. 239 din Codul penal), deşi aceasta din urmã produce consecinţe mai grave asupra valorilor sociale ocrotite de legea penalã.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate urmãreşte, în realitate, modificarea şi completarea dispoziţiilor art. 239 şi 321 din Codul penal.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 131, 132, 239 alin. (1) şi art. 321 din Codul penal. Însã, din notele scrise ale autorului excepţiei, reiese cã acesta criticã întregul art. 239 din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 131, 132, 239 şi 321 din Codul penal, având urmãtorul cuprins:
- Art. 131: "În cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionatã de introducerea unei plângeri prealabile de cãtre persoana vãtãmatã, lipsa acestei plângeri înlãturã rãspunderea penalã.
Retragerea plângerii prealabile, de asemenea, înlãturã rãspunderea penalã.
Fapta care a adus vãtãmare mai multor persoane atrage rãspunderea penalã, chiar dacã plângerea prealabilã s-a fãcut sau se menţine numai de cãtre una dintre ele.
Fapta atrage rãspunderea penalã a tuturor participanţilor la sãvârşirea ei, chiar dacã plângerea prealabilã s-a fãcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei.
În cazul în care cel vãtãmat este o persoanã lipsitã de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsã, acţiunea penalã se pune în mişcare şi din oficiu.";
- Art. 132: "Împãcarea pãrţilor în cazurile prevãzute de lege înlãturã rãspunderea penalã şi stinge şi acţiunea civilã.
Împãcarea este personalã şi produce efecte numai dacã intervine pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii.
Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu împãcarea se face numai de reprezentanţii lor legali. Cei cu capacitate de exerciţiu restrânsã se pot împãca cu încuviinţarea persoanelor prevãzute de lege. Împãcarea produce efecte şi în cazul în care acţiunea penalã a fost pusã în mişcare din oficiu.";
- Art. 239: "Ameninţarea sãvârşitã nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directã contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicã exerciţiul autoritãţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendã.
Lovirea sau orice acte de violenţã, sãvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicã exerciţiul autoritãţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã.
Vãtãmarea corporalã, sãvârşitã împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicã exerciţiul autoritãţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.
Vãtãmarea corporalã gravã, sãvârşitã împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicã exerciţiul autoritãţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.
Dacã faptele prevãzute în alin. 1-4 sunt sãvârşite împotriva unui judecãtor sau procuror, organ de cercetare penalã, expert, executor judecãtoresc, poliţist, jandarm ori militar, limitele pedepsei se majoreazã cu jumãtate.";
- Art. 321: "Fapta persoanei care, în public, sãvârşeşte acte sau gesturi, profereazã cuvinte ori expresii, sau se dedã la orice alte manifestãri prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulburã, în alt mod, liniştea şi ordinea publicã, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Dacã prin fapta prevãzutã la alin. 1 s-au tulburat grav liniştea şi ordinea publicã, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 57 privind exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi a libertãţilor constituţionale şi ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, precum şi a prevederilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în realitate, autorul excepţiei solicitã, pe de o parte, completarea dispoziţiilor art. 239 şi 321 din Codul penal, în sensul introducerii condiţiei punerii în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, respectiv a posibilitãţii înlãturãrii rãspunderii penale prin împãcarea pãrţilor, iar pe de altã parte, modificarea art. 321 din Codul penal, prin stabilirea unui regim sancţionator mai blând pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi de tulburare a ordinii şi liniştii publice asemãnãtor celui aplicabil infracţiunii de ultraj (art. 239 din Codul penal). O asemenea solicitare nu intrã însã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Totodatã, autorul excepţiei nu motiveazã în niciun fel pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 şi 132 din Codul penal. Or, potrivit <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate".
Aşadar, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, este inadmisibilã şi urmeazã sã fie respinsã ca atare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131, 132, 239 şi 321 din Codul penal, excepţie ridicatã de Daniel Tudor în Dosarul nr. 6.237/118/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penalã şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
