Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.408 din 2 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în dosarele nr. 1.341/44/2009 şi nr. 1.245/44/2009 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 589D/2010 şi nr. 1.042D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor. Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.042D/2010 la Dosarul nr. 589D/2010, care este primul înregistrat. Cauza este în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin încheierile din 15 ianuarie şi 5 februarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.341/44/2009 şi nr. 1.245/44/2009, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Marin Frunzã cu ocazia soluţionãrii plângerii împotriva unor acte ale procurorului de netrimitere în judecatã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, întrucât judecãtorul verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã doar pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate, încalcã egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, prezumţia de nevinovãţie, dreptul la apãrare, dreptul la informaţie, dreptul de petiţionare, dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, precum şi condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, modificate prin <>Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având urmãtorul cuprins: "Judecãtorul, soluţionând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 31 referitoare la dreptul la informaţie, ale art. 51 privind dreptul de petiţionare, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, ale art. 126 referitoare la instanţele judecãtoreşti şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi ale art. 11 cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 1 referitoare la obligaţia de a respecta drepturile omului, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 privind interzicerea discriminãrii şi ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, respectiv raportate la dispoziţiile art. 1 privind egalitatea în drepturi, ale art. 2 referitoare la interzicerea discriminãrii, ale art. 6 cu privire la dreptul oricãrei persoane de a-i fi recunoscutã calitatea de subiect de drept, ale art. 7 referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 8 instituind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 11 referitoare la prezumţia de nevinovãţie şi ale art. 30 cu privire la interzicerea abuzului de drept din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din actele normative internaţionale invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 770 din 1 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, reţinând cã limitarea mijloacelor de probã care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã este justificatã avându-se în vedere natura juridicã a acestei plângeri, care nu vizeazã judecarea propriu-zisã a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizeazã un examen al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului, atacate sub aspectul legalitãţii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionãrii plângerii, instanţa sã verifice, pe baza lucrãrilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecatã atacate, dacã aceastã soluţie a fost sau nu dispusã cu respectarea dispoziţiilor legale. Cu aceeaşi ocazie, Curtea a statuat cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã nu încalcã dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfinţit de prevederile constituţionale şi de reglementãrile internaţionale, petentul având deplina libertate de a demonstra în faţa instanţei de judecatã nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrãrile şi materialul din dosarul cauzei, precum şi posibilitatea prezentãrii unor probe suplimentare faţã de cele deja administrate, respectiv "înscrisuri noi". Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã. Astfel, pentru motivele arãtate, prevederile de lege criticate sunt în concordanţã şi cu celelalte dispoziţii din Legea fundamentalã şi din actele normative internaţionale invocate de autorul excepţiei. Referitor la pretinsa încãlcare a art. 53 din Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care nu poate fi însã reţinutã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în dosarele nr. 1.341/44/2009 şi nr. 1.245/44/2009 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 noiembrie 2010.
