Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.407 din 2 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 4 si alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 855 din 21 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4 şi alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 7.773/318/2009 al Judecãtoriei Târgu Jiu.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7.773/318/2009, Judecãtoria Târgu Jiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4 şi alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã.
Excepţia a fost ridicatã de Pompiliu Bota cu ocazia soluţionãrii plângerii împotriva unei rezoluţii de scoatere de sub urmãrire penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 278^1 alin. 4 şi alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã încalcã dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare, întrucât judecãtorul poate soluţiona cauza în absenţa intimatului, legal citat, care poate fi astfel trimis în judecatã fãrã a avea posibilitatea sã se apere şi fãrã a putea sã atace cu recurs încheierea prin care cauza a fost reţinutã spre judecare.
Judecãtoria Târgu Jiu apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 4 şi alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, modificate prin <>Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având urmãtorul cuprins: "Persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi persoana care a fãcut plângerea se citeazã. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedicã soluţionarea cauzei. Când judecãtorul considerã cã este absolut necesarã prezenţa persoanei lipsã, poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia. [...]
Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: [...] c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apãrare, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. c) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la dreptul la apãrare din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 4 din Codul de procedurã penalã, soluţionarea cauzei în lipsa pãrţilor, care însã au fost legal citate, nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apãrare al acestora, ci asigurã evitarea tergiversãrii nejustificate a judecãţii şi soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Mai mult, chiar dispoziţiile de lege criticate prevãd cã, atunci când considerã cã este absolut necesarã prezenţa persoanei lipsã, judecãtorul poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia. De altfel, stabilirea unor reguli speciale de procedurã în cazul judecãrii plângerii împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã este realizatã de legiuitor în exercitarea competenţei sale constituţionale. Potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedurã, ca modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale.
Referitor la prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 599 din 20 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate, reţinând cã susţinerea autorului excepţiei privind contrarietatea dintre dispoziţiile de lege atacate şi prevederile art. 24 din Constituţie este nefondatã, deoarece procedura de judecare a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, prevãzutã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, este o procedurã contradictorie în care toate pãrţile, inclusiv persoana acuzatã de comiterea unei fapte penale, au posibilitatea de a se apãra şi de a cere fie menţinerea soluţiei procurorului, fie învestirea instanţei cu judecarea infracţiunii reclamate. În aceastã din urmã ipotezã, inculpatul beneficiazã, se înţelege, de toate mijloacele de apãrare şi de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege.
În acelaşi sens este şi <>Decizia nr. 13 din 10 ianuarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 13 februarie 2006, prin care Curtea a respins ca neîntemeiatã o criticã similarã, referitoare însã la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, dar care viza tot aspectul excluderii posibilitãţii atacãrii cu recurs a încheierii pe care judecãtorul o pronunţã în baza art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã. Cu acel prilej, Curtea a statuat cã, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac se aplicã în mod corespunzãtor şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul pãrţii de a se adresa instanţei, de a formula apãrãri şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil. Mai mult, dupã pronunţarea unei hotãrâri de cãtre instanţa de fond, care a reţinut cauza pentru judecatã în primã instanţã, se pot exercita cãile de atac prevãzute de lege, partea având posibilitatea sã îşi exercite neîngrãditã dreptul de acces liber la justiţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 4 şi alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 7.773/318/2009 al Judecãtoriei Târgu Jiu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
