Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.406 din 2 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 835 din 14 decembrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi ale <>art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002, excepţie ridicatã de Iulian-Bogdan Nãstase în Dosarul nr. 4.357/2/2009 (numãr în format vechi 1.134/2009) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã şi de Ioan-Pompei Horja în Dosarul nr. 129/112/2008 al Tribunalului Bistriţa-Nãsãud Secţia penalã.
La apelul nominal, pentru partea Compania Naţionalã Aeroporturi Bucureşti - S.A., rãspunde apãrãtorul ales Loreta Ioniţã, cu împuternicire avocaţialã la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 513D/2010 şi nr. 809D/2010 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Apãrãtorul pãrţii prezente aratã cã este de acord cu conexarea.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 809D/2010 la Dosarul nr. 513D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Apãrãtorul pãrţii prezente solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, fãcând trimitere la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2010.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 4.232 din 17 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 9.659/1/2009, admiţând recursul împotriva Încheierii din 3 decembrie 2009, pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti Secţia I penalã în Dosarul nr. 4.357/2/2009 (numãr în format vechi 1.134/2009), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi ale art.16 din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002.
Excepţia a fost ridicatã de Iulian-Bogdan Nãstase cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale având ca obiect infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie.
Prin Încheierea din 21 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 129/112/2008, Tribunalul Bistriţa-Nãsãud Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie.
Excepţia a fost ridicatã de Ioan-Pompei Horja cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale având ca obiect infracţiuni de corupţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile şi domeniul de reglementare prin ordonanţe de urgenţã, deoarece, fãrã sã existe o situaţie extraordinarã, Guvernul a adoptat actul normativ criticat, de naturã a afecta regimul Ministerului Public, care este o instituţie fundamentalã a statului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 a fost adoptatã cu încãlcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât Guvernul a reglementat într-un domeniu rezervat legii.
Tribunalul Bistriţa-Nãsãud - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, pentru motivele invocate de autorul Ioan-Pompei Horja.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit Deciziei nr. 4.232 din 17 decembrie 2009, pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã în Dosarul nr. 9.659/1/2009, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie şi ale <>art. 16 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002. Din notele scrise ale autorului excepţiei IulianBogdan Nãstase şi din susţinerile apãrãtorului ales al acestuia, consemnate în practicaua Încheierii din 3 decembrie 2009, pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã în Dosarul nr. 4.357/2/2009 (numãr în format vechi 1.134/2009), respectiv în practicaua Deciziei nr. 4.232 din 17 decembrie 2009, pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã în Dosarul nr. 9.659/1/2009, reiese, însã, cã autorul excepţiei criticã, în realitate, doar dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 54/2006 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile şi domeniul de reglementare prin ordonanţe de urgenţã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 297 din 23 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005, reţinând cã actuala Direcţie Naţionalã Anticorupţie a fost înfiinţatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, şi care a fost aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 503/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, aşadar sub auspiciile Constituţiei din anul 1991, care nu condiţiona emiterea unei ordonanţe de urgenţã de îndeplinirea exigenţelor prevãzute în prezent în alin. (4) şi (6) din art. 115, astfel încât Guvernul a adoptat în temeiul art. 114 alin. (4) din Legea fundamentalã, nerevizuitã, actul de înfiinţare a instituţiei în cauzã.
Având în vedere <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 235 din 5 mai 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 31 mai 2005, prin care s-au declarat neconstituţionale prevederile prin care Parchetul Naţional Anticorupţie era competent cu investigarea infracţiunilor comise de cãtre deputaţi şi senatori, segmentându-se astfel major investigarea corupţiei la nivel înalt şi influenţându-se negativ eficienţa activitãţii de luptã împotriva acestui fenomen, cu implicaţii majore asupra procesului de integrare a României în Uniunea Europeanã, datoritã neadaptãrii la cerinţele europene referitoare la justiţie şi combaterea corupţiei şi având în vedere cerinţa restrângerii competenţei organismului specializat în combaterea corupţiei la cazurile de mare corupţie definite prin calitatea fãptuitorului şi prin valoarea prejudiciilor, precum şi a eficientizãrii acestuia, Guvernul a emis <>Ordonanţa de urgenţã nr. 134/2005. Or, ţinând seama de raţiunea edictãrii actului normativ, aşa cum a fost arãtatã în preambulul sãu, Curtea, prin mai sus menţionata <>Decizie nr. 297/2010, a constatat cã nu sunt încãlcate dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (4) din Constituţie, legiuitorul delegat fiind pe deplin legitimat în acest sens.
Referitor la încãlcarea dispoziţiilor <>art. 115 alin. (6), prin aceeaşi Decizie nr. 297/2010, Curtea a reţinut cã, potrivit acestora, "Ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã". Cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, Curtea Constituţionalã a statuat cã, din interpretarea textului constituţional, se poate deduce cã interdicţia adoptãrii de ordonanţe de urgenţã este totalã şi necondiţionatã atunci când menţioneazã cã nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale şi cã nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã. În celelalte domenii prevãzute de text, ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate dacã "afecteazã", dacã au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacã, prin reglementãrile pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Prin urmare, a afecta presupune "a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vãtãma", "a leza", "a antrena consecinţe negative".
Astfel, referitor la interdicţia Guvernului de a adopta o ordonanţã de urgenţã în domeniul instituţiilor fundamentale ale statului, în speţã, Ministerul Public, Curtea, prin <>Decizia nr. 297/2010, a reţinut cã fondul reglementãrii constituit de dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 nu afecteazã, în sensul arãtat mai sus, instituţia Ministerului Public, transformarea Parchetului Naţional Anticorupţie în Direcţia Naţionalã Anticorupţie fiind un imperativ desprins, pe de o parte, din raţiuni de conformitate cu Legea fundamentalã şi impuse la rândul lor de <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 235/2005, definitivã şi general obligatorie şi, pe de altã parte, din necesitatea îmbunãtãţirii activitãţii acestei structuri specializate.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele <>Deciziei nr. 297/2010 îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Iulian-Bogdan Nãstase în Dosarul nr. 4.357/2/2009 (numãr în format vechi 1.134/2009) al Curţii de Apel Bucureşti Secţia I penalã şi de Ioan-Pompei Horja în Dosarul nr. 129/112/2008 al Tribunalului Bistriţa-Nãsãud - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
