Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.403 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) si art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 74 din 30 ianuarie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) şi art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Genel Internaţional" - S.R.L. din comuna Rebra în Dosarul nr. 2.783/112/2009 al Tribunalului Bistriţa-Nãsãud - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.139D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.783/112/2009, Tribunalul Bistriţa-Nãsãud - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) şi art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Genel Internaţional" - S.R.L. din comuna Rebra cu ocazia soluţionãrii unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect anularea unui act emis de autoritãţile publice locale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţã, urmãtoarele:
Art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã civilã încalcã dreptul oricãrei persoane de a se adresa justiţiei, întrucât existenţa amenzilor judiciare duce la obstrucţionarea dreptului fundamental al persoanelor de a formula cereri de recuzare sau strãmutare, fiind contrar şi prevederilor constituţionale ale art. 51 alin. (3).
Art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedurã civilã este contrar art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece prin judecarea cererii de reexaminare de cãtre acelaşi judecãtor care a dispus sancţiunea are loc o mare inechitate în actul de justiţie prin raportare la incompatibilitãţile definite de art. 24-28 din acelaşi cod, respectiv recuzarea şi abţinerea, lipsind, totodatã, sancţiunile şi despãgubirile pentru situaţiile în care judecãtorul aplicã în mod greşit legea şi emite soluţii netemeinice şi nelegale.
De asemenea, aratã cã aceste prevederi au fost introduse în cuprinsul Codului de procedurã civilã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, care nu prevede motivarea cazului excepţional pentru care a fost adoptatã, respectiv motivarea urgenţei, fiind astfel contrarã art. 114 alin. (4) din Constituţia din 1991 şi art. 115 alin. (4) din Constituţia revizuitã.
Tribunalul Bistriţa-Nãsãud - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) şi art. 108^5 din Codul de procedurã civilã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b): "Dacã legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona urmãtoarele fapte sãvârşite în legãturã cu procesul, astfel:
1. cu amendã judiciarã de la 50 lei la 700 de lei: [...]
b) formularea, cu rea-credinţã, a unei cereri de recuzare sau de strãmutare;";
- Art. 108^5: "Împotriva încheierii prevãzute la art. 108^4 cel obligat la amendã sau despãgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, sã se revinã asupra amenzii ori despãgubirii sau sã se dispunã reducerea acestora.
Cererea se face în termen de 15 zile, dupã caz, de la data la care a fost luatã mãsura sau de la data comunicãrii încheierii.
Cererea se soluţioneazã prin încheiere irevocabilã, datã în camera de consiliu, de cãtre instanţa de judecatã ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despãgubirea."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 51 alin. (3) referitor la dreptul de petiţionare şi art. 115 alin. (4) potrivit cãruia "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora". De asemenea, sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuitã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecã, referitoare la faptul cã prevederile criticate au fost introduse în cuprinsul Codului de procedurã civilã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, nefiind motivat cazul excepţional pentru care a fost adoptatã, fiind, astfel, contrarã dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, precum şi celor ale art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuitã, aceasta nu poate fi reţinutã.
Emiterea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 s-a fãcut în temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuitã, potrivit cãrora, "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã. Acestea intrã în vigoare numai dupã depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacã Parlamentul nu se aflã în sesiune, el se convoacã în mod obligatoriu". Aşadar, textul constituţional în vigoare la data emiterii acestei ordonanţe nu prevedea obligaţia Guvernului de a motiva urgenţa acestei reglementãri.
Obligaţia constituţionalã a Guvernului de a motiva urgenţa reglementãrilor extraordinare din cuprinsul ordonanţelor de urgenţã pe care le adoptã a fost instituitã ca urmare a revizuirii Constituţiei din anul 2003, respectiv prin art. 115 alin. (4), potrivit cãruia "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora".
Aşadar, Curtea nu poate reţine nici încãlcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţia revizuitã, întrucât efectele faţã de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã le-a produs textul constituţional în vigoare la data adoptãrii acestei ordonanţe, potrivit principiului tempus regit actum.
Distinct de acestea, Curtea reţine cã în nota de fundamentare s-a arãtat cã necesitatea şi urgenţa reglementãrii sunt motivate de îmbunãtãţirea cadrului legislativ privind activitatea de înfãptuire a justiţiei, respectiv simplificarea şi accelerarea procedurilor judiciare, creşterea actului de justiţie, sporirea şi modernizarea mijloacelor procesuale de realizare a drepturilor şi obligaţiilor pãrţilor, exercitarea corespunzãtoare a mecanismului procesual, precum şi sancţionarea abuzului de drept.
2. În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia dispoziţiile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã civilã încalcã dreptul oricãrei persoane de a se adresa justiţiei, fiind contrar şi prevederilor constituţionale ale art. 51 alin. (3) din Constituţie, Curtea reţine cã, pe de o parte, Constituţia reglementeazã dreptul de petiţionare, care este un drept cetãţenesc, de care beneficiazã cetãţenii, în mod individual sau grupurile de cetãţeni, indiferent cã sunt constituite ad-hoc sau organizate în forme prevãzute de lege iar, pe de altã parte, consacrã accesul liberul la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, în sensul cã orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrãdi exercitarea acestui drept.
Curtea observã cã dispoziţiile constituţionale ale art. 51 alin. (1) se referã la dreptul la petiţionare, care este diferit de dreptul de a formula o cerere de recuzare sau de strãmutare sau dreptul de a introduce acţiuni la instanţele judecãtoreşti sau sesizarea instanţelor judecãtoreşti pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes, care se poate obţine numai pe calea justiţiei.
În cauzã, însã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu se aflã în ipoteza formulãrii unei cereri sau petiţii [art. 51 alin. (1) din Constituţie] pentru a beneficia de gratuitatea oferitã de prevederile art. 51 alin. (3) din Constituţie, ci se aflã în situaţia formulãrii unei cereri de recuzare, care nu este similarã unei cereri sau petiţii obişnuite, astfel încât invocarea art. 51 alin. (3) din Constituţie nu are legãturã cu soluţionarea cauzei.
În ceea ce priveşte susţinerea autorului cã prevederile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedurã civilã încalcã dreptul oricãrei persoane de a se adresa justiţiei, respectiv art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii, raportate la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 231 din 19 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 1 aprilie 2009, Decizia nr. 2 din 10 ianuarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 10 februarie 2006, Decizia nr. 170 din 15 aprilie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 13 mai 2004, şi Decizia nr. 59 din 11 februarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 7 mai 2003.
Astfel, Curtea a reţinut cã activitatea procesualã a pãrţilor trebuie sã se desfãşoare cu respectarea normelor prevãzute de lege. Stabilirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului, soluţie ce rezultã din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Legea fundamentalã.
Pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime pãrţile trebuie sã acţioneze cu bunã-credinţã, iar nu în spirit abuziv, şicanatoriu, vexatoriu pentru magistraţi ori pentru instanţã. Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, cã exercitarea de cãtre o persoanã a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate sã justifice, prin ea însãşi, o prezumţie a relei-credinţe. De altfel, exercitarea abuzivã a unui drept se produce numai în situaţia în care acel drept se realizeazã în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, Curtea urmând a respinge prezenta excepţie, ca neîntemeiatã.
3. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã acestea au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate.
Prin numeroase decizii, spre exemplu Decizia nr. 308 din 3 martie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2011, Decizia nr. 848 din 23 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 5 septembrie 2011, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã şi a statuat cã reglementarea criticatã a fost adoptatã de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacratã prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", iar "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii".
Astfel, Curtea a constatat cã legiuitorul prin reglementarea art. 108^5 din Codul de procedurã civilã a dorit instituirea unei cãi de atac particulare, care se calificã drept o cale specificã de retractare. Întrucât aplicarea amenzii constituie un incident procedural, ea va fi aplicatã de cãtre judecãtorii învestiţi cu acţiunea principalã. Cenzurarea încheierii de stabilire a amenzii de cãtre instanţa care a dispus sancţiunea este fireascã, deoarece aplicarea amenzii nu implicã o judecatã de fond.
Dacã cererea de reexaminare este admisã ca urmare a constatãrii faptului cã sancţiunea a fost aplicatã fãrã temei sau cu încãlcarea unor dispoziţii legale, amenda aplicatã poate fi revocatã sau poate fi redusã în situaţia în care se apreciazã ca fiind disproporţionat cuantumul amenzii aplicate în raport cu abaterea sãvârşitã.
Prin urmare, în atare situaţie, existã doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despãgubirii, în scopul de a uşura situaţia persoanei obligate la plata acesteia, reexaminarea apãrând ca o cale specificã de retractare.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
4. Referitor la susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate cã prevederile criticate nu prevãd "sancţiunile şi despãgubirile pentru situaţiile în care judecãtorul aplicã în mod greşit legea şi emite soluţii netemeinice şi nelegale", Curtea constatã cã aceasta vizeazã o omisiune legislativã, aspect ce nu ţine de competenţa instanţei de contencios constituţional, fiind atributul exclusiv al legiuitorului.
5. Distinct de acestea, Curtea constatã cã în Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010, lege care nu îşi produce încã efectele şi care va intra în vigoare la data care va fi prevãzutã în legea pentru punerea în aplicare a acestuia, legiuitorul a simţit nevoia limpezirii textului de lege şi a prevãzut în alin. (3) al art. 186 cã "În toate cazurile, cererea se soluţioneazã, cu citarea pãrţilor, prin încheiere, datã în camera de consiliu, de cãtre un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despãgubirea".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) şi art. 108^5 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Genel Internaţional" - S.R.L. din comuna Rebra în Dosarul nr. 2.783/112/2009 al Tribunalului Bistriţa-Nãsãud - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 octombrie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
