Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.403 din 2 noiembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 95 alin. (2) si (4), art. 100 alin. (3) si art. 103 alin. (6) si (7) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 20 din 10 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 95 alin. (2) şi (4), art. 100 alin. (3) şi <>art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de CrinaLoredana Gavrea în Dosarul nr. 2.233/190/2009 al Tribunalului Bistriţa-Nãsãud - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.233/190/2009, Tribunalul Bistriţa-Nãsãud - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 95 alin. (2) şi (4), art. 100 alin. (3) şi <>art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia a fost ridicatã de Crina-Loredana Gavrea cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi ale art. 95 alin. (2) şi (4) şi <>art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 încalcã accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovãţie şi dreptul la apãrare, întrucât utilizarea, în cuprinsul normelor juridice criticate, a denumirii de "contravenient" pentru persoana despre care se afirmã cã a sãvârşit o contravenţie, conferã justiţiabilului în procedura contravenţionalã semnificaţia de persoanã vinovatã de sãvârşirea unei contravenţii înainte ca actul de aplicare a sancţiunii contravenţionale sã devinã irevocabil şi executoriu. Precizeazã cã, în procedura contravenţionalã, sarcina probei este rãsturnatã, întrucât obligaţia de administrare a probelor nu incumbã acuzatorului, adicã organului care a aplicat sancţiunea, ci contestatorului "contravenient" care trebuie sã îşi dovedeascã nevinovãţia, fiind nesocotite în acest mod garanţiile prezumţiei de nevinovãţie recunoscute de Legea fundamentalã şi aducându-se o atingere gravã exercitãrii dreptului la apãrare şi principiului egalitãţii de arme în procesul civil. În ceea ce priveşte <>art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, considerã cã aceste prevederi de lege aduc atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, precum şi principiului legalitãţii incriminãrii, deoarece nu îndeplinesc cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate ce trebuie sã caracterizeze orice normã juridicã, fie aceasta chiar şi din categoria celor ce incrimineazã faptele care reprezintã contravenţii.
Tribunalul Bistriţa-Nãsãud - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie urmãtoarele dispoziţii de lege:
- art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele de lege criticate fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat "Constatarea contravenţiei", cap. III, intitulat "Aplicarea sancţiunilor contravenţionale" şi cap. IV, intitulat "Cãile de atac", iar în cuprinsul acestora sunt reglementate aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, condiţiile de întocmire a acestuia şi sancţiunea aplicabilã în cazul lipsei unor menţiuni, precum şi soluţionarea cãilor de atac; şi
- art. 95 alin. (2) şi (4), art. 100 alin. (3) şi <>art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Aceste texte de lege aparţin cap. VII al ordonanţei de urgenţã, intitulat "Rãspunderea contravenţionalã", cuprinzând reglementãri referitoare la faptele care constituie contravenţii şi se sancţioneazã, pe lângã amendã, şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendãrii exercitãrii dreptului de a conduce pentru o perioadã de 30 de zile.
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) referitoare la universalitatea drepturilor şi îndatoririlor, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertãţi, precum şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 referitoare la principiul legalitãţii incriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare.
Astfel, cu privire la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi ale art. 95 alin. (2) şi (4) şi <>art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, prin <>Decizia nr. 1.333 din 22 octombrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 25 noiembrie 2009, Curtea a reţinut cã, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, <>Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, <>Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 8 octombrie 2003, sau Decizia nr. 490 din 6 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, statuând cã utilizarea de cãtre legiuitor a noţiunii de "contravenient" nu are semnificaţia înfrângerii prezumţiei de nevinovãţie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituţie. De asemenea, Curtea a reţinut cã din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabã, exercitarea dreptului la apãrare. Textele de lege criticate nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale care garanteazã dreptul de acces liber la justiţie, iar dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea fundamentalã, privind universalitatea drepturilor şi obligaţiilor, nu sunt incidente în cauzã.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (2) şi (4) şi <>art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, Curtea observã cã autorul acesteia formuleazã critici identice cu cele îndreptate împotriva prevederilor din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 analizate prin deciziile amintite. Pentru identitate de raţiune, urmeazã ca excepţia având acest obiect sã fie respinsã pentru motivele arãtate mai sus.
Referitor la dispoziţiile <>art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, prin <>Decizia nr. 280 din 18 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 1 aprilie 2010, Curtea a reţinut cã, în ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentalã, textul constituţional se referã exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi prevãzute de Constituţie, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevãd sancţionarea unor fapte de încãlcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altã parte, alin. (1) al art. 53 prevede, între alte situaţii, cã exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor.
În ceea ce priveşte art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocat ca temei al criticii de neconstituţionalitate formulate faţã de dispoziţiile <>art. 100 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, Curtea constatã cã nu este incident în cauza de faţã principiul legalitãţii incriminãrii, acesta vizând o altã ipotezã decât cea a textului de lege criticat.
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi <>art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 95 alin. (2) şi (4), art. 100 alin. (3) şi <>art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Crina-Loredana Gavrea în Dosarul nr. 2.233/190/2009 al Tribunalului Bistriţa-Nãsãud - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 noiembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
