Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.401 din 20 octombrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 223/2008 privind unele masuri de reducere a unor cheltuieli bugetare
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 privind unele mãsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Comunei Mãdãraş în Dosarul nr. 220/43/2010 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal, care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.098D/2010. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, menţionând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.162 din 28 septembrie 2010.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 23 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 220/43/2010, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 privind unele mãsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Comunei Mãdãraş într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a unui ordin de platã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã, prin reglementarea dispoziţiilor de lege criticate, unitãţile administrativ-teritoriale sunt lipsite de sumele defalcate din taxa pe valoarea adãugatã acordate deja bugetelor locale, fapt ce pericliteazã realizarea proiectelor finanţate din resurse locale şi europene semnificative. Se considerã cã investiţiile şi proiectele începute în anul 2008, aflate în curs de execuţie şi ale cãror cheltuieli este necesar a fi achitate în anul 2009, nu pot fi continuate din cauza dispoziţiei de restituire a sumelor prevãzute în cuprinsul textului criticat cãtre bugetul statului. De asemenea, se aratã cã prevederile criticate încalcã însuşi scopul pentru care a fost adoptatã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008, respectiv "asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanţãrii proiectelor de infrastructurã şi a cofinanţãrii proiectelor finanţate din fonduri europene". Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal nu se exprimã asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 privind unele mãsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 31 decembrie 2008, aprobatã prin Legea nr. 258/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 13 iulie 2009. Dispoziţiile criticate au urmãtorul cuprins: "(1) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adãugatã acordate în anul 2008 prin hotãrâri ale Guvernului bugetelor locale pentru acoperirea unor cheltuieli curente şi de capital rãmase neutilizate la finele anului se restituie la bugetul de stat. (2) Regularizarea cu bugetul de stat a sumelor prevãzute la alin. (1) se realizeazã pânã la data de 8 ianuarie 2009." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (2) privind dreptul internaţional şi intern, art. 115 alin. (4) referitor la delegarea legislativã, art. 120 alin. (1) privind principiile de bazã ale administraţiei publice locale şi art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeanã. De asemenea, este menţionatã Carta europeanã a autonomiei locale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele: Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, în acest sens fiind Decizia nr. 1.162 din 28 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 9 noiembrie 2010, Decizia nr. 573 din 4 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 21 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.225 din 5 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 18 noiembrie 2010, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate. Cu acele prilejuri, Curtea a statuat cã, astfel cum reiese şi din preambulul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008, la adoptarea actului au fost avute în vedere presiunile şi riscurile determinate de evoluţiile economice interne şi externe, necesitatea susţinerii creşterii economice şi reducerii inflaţiei, precum şi asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanţãrii proiectelor de infrastructurã şi a cofinanţãrii proiectelor finanţate din fonduri europene şi a contribuţiei României la bugetul comunitar. Pentru evitarea acestor riscuri a fost necesarã adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare. Întrucât dispoziţiile de lege criticate vizeazã interesul general public şi constituie situaţii de urgenţã şi extraordinare, a cãror reglementare nu poate fi amânatã, acestea au fost adoptate în deplinã concordanţã cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie. Referitor la pretinsa încãlcare a prevederilor art. 120 alin. (1) din Constituţie, precum şi a dispoziţiilor Cartei europene a autonomiei locale, Curtea a reţinut cã autonomia publicã localã, astfel cum este definitã în cuprinsul art. 3 din legea specialã, respectiv Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, constã în dreptul şi capacitatea efectivã a autoritãţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivitãţilor locale pe care le reprezintã, treburile publice, în condiţiile legii. Curtea Constituţionalã a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, cã principiul autonomiei locale nu presupune totalã independenţã şi competenţã exclusivã a autoritãţilor publice din unitãţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate sã se supunã reglementãrilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţãrii şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. Pentru aceleaşi considerente, Curtea nu a reţinut nici critica de neconstituţionalitate a textului de lege invocat prin raportare la dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi nici la cele ale prevederilor Cartei europene a autonomiei locale, invocate de cãtre autorul excepţiei. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei, argumentele cuprinse în deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã. Pe de altã parte, potrivit art. 137 alin. (1) din Constituţie "Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unitãţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege". Sub acest aspect se poate observa cã, prin legile de aprobare a bugetului de stat, se pot acorda bugetelor locale sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru cofinanţarea unor proiecte, alãturi de sursele de finanţare locale şi europene. Sursele de finanţare ale bugetelor locale sunt cele prevãzute, ca atare, de dispoziţiile titlului IX - Impozite şi taxe locale din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi de dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Potrivit art. 32 din Legea nr. 273/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, bugetele locale primesc cote defalcate din impozitul pe venit, cote care se constituie astfel în surse de finanţare la bugetul local al fiecãrei unitãţi administrativ-teritoriale, iar, potrivit art. 33 alin. (1), pentru finanţarea cheltuielilor publice prevãzute la art. 6, precum şi pentru echilibrarea bugetelor locale ale unitãţilor administrativ-teritoriale, prin legea bugetului de stat se aprobã sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cu destinaţie specialã şi, respectiv, pentru echilibrarea bugetelor locale. Aceste venituri contribuie la finanţarea unor cheltuieli publice noi sau apãrute ca urmare a descentralizãrii unor competenţe - de la Guvern cãtre autoritãţile public locale, iar sumele defalcate din astfel de venituri se constituie în surse de finanţare ale bugetelor locale. Este evident însã cã întrebuinţarea acestor resurse financiare se face cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, care stabilesc regimul juridic al cheltuielilor bugetare, precum şi cu respectarea principiilor prevãzute pentru execuţia bugetarã. Astfel, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale art. 49 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exerciţiului bugetar. Necheltuirea pânã la încheierea exerciţiului bugetar a creditelor aprobate conduce la anularea acestora şi înscrierea lor ca surse de finanţare ale bugetului de stat al anului urmãtor. Distinct de cele reţinute, Curtea constatã cã, în cauza de faţã, sumele defalcate din taxa pe valoarea adãugatã nu au fost acordate bugetelor locale prin Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007, ci au fost acordate prin hotãrâri ale Guvernului, care, de la caz la caz, a constatat necesitatea alocãrii unor fonduri suplimentare la dispoziţia bugetelor locale, iar necheltuirea acestor fonduri pânã la încheierea exerciţiului bugetar nu dã dreptul autoritãţilor locale sã le utilizeze şi în exerciţiul bugetar viitor. Nemulţumirea autorului excepţiei de neconstituţionalitate pleacã de la faptul cã investiţiile şi proiectele începute în anul 2008, aflate în curs de execuţie şi ale cãror cheltuieli sunt necesare a fi achitate în anul 2009, nu pot fi continuate din cauza dispoziţiei de restituire cãtre bugetul de stat a sumelor prevãzute în cuprinsul textului criticat şi cã aceste prevederi încalcã însuşi scopul pentru care a fost aprobatã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008, respectiv "asigurarea cu prioritate a sumelor destinate finanţãrii proiectelor de infrastructurã şi a cofinanţãrii proiectelor finanţate din fonduri europene". Critica potrivit cãreia în anul 2009 trebuiau plãtit cheltuielile efectuate în anul 2008 nu se susţine, întrucât dacã investiţia sau obiectivul au fost efectiv realizate în anul 2008, dar nu au putut fi decontate pânã la sfârşitul anului, sumele corespunzãtoare trebuiau trecute în sume de mandat şi decontate efectiv în anul 2009. Nici critica potrivit cãreia investiţia se derula şi în anul 2009 nu se susţine, întrucât, potrivit art. 4 alin. (5) din Legea finanţelor publice nr. 500/2002, "Pentru acţiunile multianuale se înscriu în buget, distinct, creditele de angajament şi creditele bugetare", ceea ce nu s-a confirmat în cauza de faţã. De altfel, nu existã o obligaţie legalã ca, la nivel local, finanţarea unor investiţii sã fie asiguratã din sume provenite exclusiv de la bugetul de stat, cum ar fi şi sumele defalcate din taxa pe valoarea adãugatã, alocate de Guvernul României. Mai mult decât atât, în conformitate cu dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Guvernul poate aloca, în situaţii excepţionale, sume din Fondul de rezervã, pentru unitãţile care nu dispun de resursele financiare pentru realizarea proiectelor de investiţii începute. În ce priveşte invocarea prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 223/2008 privind unele mãsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare, excepţie ridicatã de Consiliul Local al Comunei Mãdãraş în Dosarul nr. 220/43/2010 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 octombrie 2011.
